Wilhelm de Hohenzolern: Ferdinand avusese voinţa să evite războiul

Autor 10230 vizualizări


În vara anului 1916, România intrase în razboi de partea Antantei. Pentru a face o evaluare a situatiei, germanii au trimis în Transilvania chiar pe fratele regelui Ferdinand, printul Wilhelm de Hohenzollern. 

Seful armatei austro-ungare vine la Brasov 

În ziua de 24 octombrie/6 noiembrie 1916-la ora 8.18 dimineata!-a sosit la Brasov comandantul întregii armate austro-ungare aflata în razboi, arhiducele Friedrich, feldmaresal, pentru a analiza situatia de pe front. În notatiile sale, printul Wilhelm de Hohenzollern arata: "Eu plecasem mai înainte prin pasul Timis spre Predeal. Calatoria prin pasul Timis este plina de farmec. La iesirea din Brasov vezi unele case si fabrici darâmate, în rest valea Timisului a fost destul de ferita de distrugeri. În Dârste, cea dintâi localitate dupa Brasov, dr. Al. Beldiman, cel pâna acum ministru plenipotentiar român la Berlin, este proprietarul unei  vile simple. Generalul Falkenhayn a dispus, din consideratie pentru trimisul înclinat spre Germania, ca vila sa fie închisa si a pus-o sub paza germana. În locuri frumoase si în poienile pasului Timis s-au asezat coloanele. Uneori, taberelor lor le-au cazut jertfa frumosi arbori. Abrupt, urca soseaua în sus catre înaltimea pasului catre Predeal, care reprezinta granita dintre Transilvania si România. Partea de Nord a localitatii este ungureasca, partea centrala  cu cartierul de vile în Est, Vest si Sud este româneasca. În partea de Nord a Predealului amenajasera românii un punct de rezistenta, care domina cea mai mare parte din pasul Timis si soseaua de la Brasov catre Predeal  si care ar fi putut deveni foarte incomod.  Dar artileria noastra a stabilit la timp primejdia acestui punct de rezistenta si actiunea ei asupra acestuia a fost impunatore".

Luptele de la Predeal

Dupa ce a constatat dupa urmele luptelor intensitatea lor, în acest punct al frontului, printul conchidea: "Rezistenta aici trebuie sa fi fost una foarte incomoda, dar cu toate acestea românii au rezistat cu vitejie". La Predeal, Wilhelm de Hohenzollern a decorat mai multi soldati germani originari din principatul Hohenzollern. A sosit apoi si arhiducele Friedrich împreuna cu generalul Falkenhayn. Din nou a fost vizitat punctul de rezistenta de la nordul localitatii si apoi un capitan de stat major  austriac a facut o expunere despre luptele de la Predeal. Printul constata ca aceasta expunere fusese plina de "superlative si exagerari în beneficiul trupelor austriece", în timp ce un ofiter de stat major german ar fi facut o expunere mai obiectiva, exprimata "mai scurt si mai militar"! "Luptele pentru înaltimile care domina Predealul, continua el, pozitii  care au fost folosite de români cu multa abilitate, au fost foarte aprige si au impus mari pierderi. De partea noastra au fost pierduti 3.000 de oameni". 
Inadecvata dotare pentru razboiul de munte a facut ca unii ostasi sa cada în prapastii. Despre Predeal, printul mai nota: "Localitatea cu vile, atât de vesela, plina de viata  si eleganta, cea cu placere vizitata în timpul verii, este un mare si salbatec câmp de ruine. Numai partea de  Est de gara, pe malul stâng al Prahovei, a suferit relativ mai putin".

Ieri frati, astazi dusmani

Notatiile au luat apoi un  caracter  mai personal. "În aceste împrejurari, a calca din nou pe pamântul românesc, pe care atât de des în acest loc l-am vizitat ca oaspete binevenit, mi-a facut o puternica impresie; era pentru mine  un  moment istoric, în care simtaminte trecute, prezente si viitoare  foarte împartite se înfruntau în  inima mea. Recunoscator trebuia sa fiu pentru zile petrecute pe pamânt românesc, ceasuri frumoase în cercul rudelor la Sinaia si în Bucuresti. Plina de mândrie era inima mea în prezent pentru faptele eroice ale ostirii noastre.  Indignare pentru tradarea româneasca si calcarea tratatului. Plin de griji si îndurerat  privesc catre viitorul frumoasei tari România, pe care am îndragit-o, cu melancolie gândesc la destinul dinastiei ei Hohenzollern. Dar acestea sunt simtaminte, care stapânesc pe cineva numai câteva momente, deoarece prezentul aduce neîncetat noi impresii si imagini".
"La gara, continua relatarea printului Wilhelm, care astazi este o mare ruina, erau stationate unitati  din toate trupele diviziei care luptase la pasul Predeal. Faceau în general o buna impresie, pe lânga unitatile prusiene, un batalion unguresc  de pionieri si o unitate de artilerie de munte". 
Wilhelm de Hohenzollern mai relata ca timp de 48 de ore, neîndoielnic în timpul luptelor,   gara Predeal fusese stapânita si de austrieci si de români, iar apoi doar de români. A vizitat apoi vila lui I.I.C. Bratianu, unde a admirat doua sobe transilvane de ceramica si din balconul careia a admirat împrejurimile. El evoca si Bucegii, mai ales Caraimanul si râul Prahova. Din departare se auzea clar zgomotul luptelor care se dadeau la Azuga. "Trupele noastre, însemna el, au luat de curând în  stapânire partea de nord, sudul aparându-l, de zile întregi, românii cu vitejie".
 "Prizonieri români, care au fost adusi astazi la Predeal, mai nota el, relateaza ca regele Ferdinand al României a fost astazi la Busteni. Busteni este asezat pe soseaua catre Sinaia  la circa 20 Km de Predeal. Deci asa de aproape am fost de fratele meu, care astazi este dusmanul nostru  si cu care în trecut am strabatut aceste locuri în toate directiile".

În pasul Bran am pierdut 4.000 de oameni

La prânz, printul a luat masa la Brasov cu arhiducele Friedrich si cu generalul von Falkenhayn, pe care i-a decorat cu ordinul Hohenzollern clasa I cu spade. Imediat dupa prânz, Wilhelm de Hohenzollern a plecat spre Bran. Castelul îi aminteste pe cel de la Sigmaringen. La Bran, comanda trupelor o avea generalul von Morgen, pe care printul îl considera "o personalitate foarte nesimpatica". Comentând rezistenta românilor, fratele regelui Ferdinand remarca ca a avut loc apoi o retragere spre Câmpulung si de asemenea relateaza o discutie dezagreabila dintre Falkenhayn si Morgen, care avusese loc în fata lui si a arhiducelui Friedrich, privind continuarea operatiilor în  zona. "Si aici, nota el, s-au desfasurat  luptele cu mari pierderi pentru noi. Pe înaltimi si în pasul Bran am pierdut 4.000 de oameni si astazi înca multe înaltimi mai sunt stapânite de români. În Bucegi care domina întreaga regiune, cel mai înalt vârf al lor Omul având 2.500 m., se mai gaseste astazi un batalion  românesc, care cu greu este înfruntat. Înaltimile sunt greu de accesat si în majoritate a cazurilor nu poate fi adusa decât artileria de munte. Dar cu aceasta nu pot fi tinute sub foc, la mai mare departare, vaile si muntii. Nici aprovizionarea cu munitii si hrana nu este simpla în munti  si trupele sufera tare noaptea la un  frig de  -15. Nu de mult a fost adus în Carpati un batalion  din Isonzo. Oamenii au venit aici în hainele lor de vara si au o ocupat o pozitie în munti. La -15 au înghetat în cea dintâi noapte 300 dintre acesti oameni".
Relatând întoarcerea spre Brasov, printul scria:" La întoarcere, am întâlnit lungi coloane de diferite  feluri. Automobilele de munte fac un praf dens si de nestrabatut. Foarte bine apareau puternicii, bine  hranitii si îngrijitii cai ai coloanelor bavareze. Caii erau într-o buna stare si astazi dimineata la husarii unguri de la Predeal. Distrugerile sunt rare si în aceste locuri. Unele poduri au fost aruncate în aer, dar nu se stie exact daca de austrieci  sau de români. La reconstructia acestor distrugeri lucreaza populatia româneasca îmbracata în portul ei  colorat".

Regele Ferdinand pierduse frâiele din mâini

La 25 octombrie/7 noiembrie 1916, urma sa aiba loc o vizita a regelui Bavariei la Brasov, unde printul revenise în seara zilei precedente, dar ea nu s-a mai produs, deoarece cea de-a 8-a divizie bavareaza a trebuit sa se deplaseze grabnic, dupa ce aripa stânga a Armatei I-a germana a fost atacata de rusi si de  români. Împreuna cu printul Stefan zu Schaumburg Lippe, Wilhelm de Hohenzollern a vizitat însa ruinele cetatii Feldioara, unde, în  sat,   a constatat existenta unei frumoase biserici românesti, dar si a unui cimitir al ostasilor regimentului românesc 32 Mircea. Vede urmele luptelor care se dadusera, dar distrugerile  i s-au parut si aici reduse. "Nu poate fi vorba de o îngrozitoare distrugere despre care ungurii povestesc", remarca el. "La iesirea din Brasov, mai adauga printul, a fost ucisa o companie a celui de-al 6-lea batalion românesc de vânatori de munte - 250 de oameni - pâna la ultimul om sub focul unei mitraliere germane".
Reîntorsi la Brasov, printul zu Schaumburg, care fusese în post la Bucuresti ca diplomat, i-a relatat lui Wilhelm de Hohenzollern, în "versiunea germana", cum evoluasera lucrurile la Bucuresti în anii precedenti. "Regele Ferdinand pierduse frâiele din mâini; el personal avusese speranta si chiar vointa sa evite razboiul, dar nu mai avusese - cel putin spre sfârsit - vointa puternica si puterea, de a se opune curentului razboinic dominant al guvernului si al societatii. În ce masura regina Maria s-a amestecat în politica, printul a evitat sa spuna; el crede însa ca zvonurile raspândite în aceasta privinta sunt mult exagerate". Diplomatul a tinut sa mai adauge informatia ca "poporul îl iubeste pe rege". Discutia cu  interlocutorul sau avea sa mai continuie, acesta dezvaluind-neîndoielnic în viziunea sa-fratelui regelui Ferdinand si alte aspecte ale realitatilor românesti din anii fierbinti ai neutralitatii.