Vorbele de duh ale unor personalităţi aflate pe patul de moarte
Se spune că în faţa morţii, oamenii îşi dezvăluie adevărata personalitate, grijile, iubirile şi neputinţele. Unele dintre ultimele cuvinte ale unor figuri importante ale istoriei au devenit celebre fie pentru că denotă devotamentul, inteligenţa şi umorul, fie pentru că au fost rostite în împrejurări excepţionale. Iată, aşadar, câteva dintre cele mai intereante ultime replici, din antichitate până în epoca contemporană:
„Nu pot dormi” – J. M. Barrie.
„Ia pernele astea. Nu voi mai avea nevoie de ele” – Lewis Carroll.
„LSD, 100 de micrograme intramuscular” – Aldous Huxley către soţia sa.
„Mă simt rău. Chemaţi medicii” – Mao Zedong.
„Acum, dragul meu, nu este momentul să-ţi faci duşmani. – Voltaire către preotul care îi ceruse să se lepede de Diavol
„Iertaţi-mă, domnule. Nu am făcut-o intenţionat” – Regina Maria Antoaneta către călăul ei, după ce l-a călcat pe picior.
„Mâine nu voi mai fi aici” – Nostradamus.
„Totul este o iluzie” – Mata Hari.
„La naiba! Să nu îndrăzneşti să îi ceri lui Dumnezeu să mă ajute” – Joan Crawford către menajera sa, care începuse să se roage.
„Va bene, va bene, arrivo. Aspettate un momento” („Prea bine, prea bine, ajung. Aşteaptă o clipă”) – Papa Alexandru al VI-lea
„Mor sau este ziua mea de naştere?” – Lady Astor către cei strânşi în jurul patului.
„Nu” – Alexander Graham Bell către soţia sa, care îi şoptise „Nu mă părăsi.”
„Haus” („Acasă”) – Otto von Bismarck.
„France, l'armée, tête d'armée, Joséphine” („Franţa, armata, conducătorul armatei, Josephine”) – Napoleon.
„Acum voi merge să dorm. Noapte bună” – Lordul Byron.
„Acum pot traversa nisipurile mişcătoare” – L. Frank Baum.
„Acta est fabula, plaudite!” („Spectacolul s-a sfârşit, aplaudaţi!) – Augustus Caesar.
„Şi tu, copiul meu?” – Iulius Caesar (totuşi, formula „Şi tu, Brutus?” a apărut în piesa lui Shakespeare).
„Vivo!” („Trăiesc!”) – Caligula.
„Hei, băieţi! Ce ziceţi de asta pentru un titlu în ziarul de mâine? «French Fries!» ” (joc de cuvinte ce se poate traduce şi prin „cartofi prăjiţi”, şi prin „French prăjeşte”) – James French, un criminal condamnat la moarte prin scaunul electric.
„Nu ar fi trebuit să trec niciodată de la scotch la martini” – Humphrey Bogart
„Plaudite, amici, comedia finita est ”(„Aplaudaţi, prieteni, comedia s-a sfârşit”) – Ludwig van Beethoven.
„Am trăit ca un filosof şi mor ca un creştin” – Giacomo Casanova.
„Nu am mai băut şampanie de mult timp” – Anton Cehov.
„Mozart! – Gustav Mahler.
„Cântă Mozart în amintirea mea – şi te voi auzi” – Frederic Chopin.
„Fericit” – Raphael.
„Pierd – Frank Sinatra.
”Te iubesc foarte mult, my dear Beaver. (Beaver, termen de alint pentru Simone de Beauvoir, ce se traduce prin „castor”) – Jean-Paul Sartre.
„O petrecere! Hai să facem o petrecere” – Margaret Sanger.
„Spune-i lui Georgie că vreau să ajung în filme într-un fel sau altul” – Charles „Lucky” Luciano.
„Unde este ceasul meu?” – Salvador Dalí.
„Un ultim pahar, vă rog” – Jack Daniel.
„Pe pământ!” – Charles Dickens.
„Asta nu-i viaţă!” – Groucho Marx.
„Nu ştii finalul. Trebuie să mori ca să ştii exact ce se întâmplă după moarte, deşi catolicii au speranţele lor” – Alfred Hitchcock.
„M-am plictisit de toate” – Sir Winston Churchill.
„Întotdeauna mi-am iubit soţia, copiii şi nepoţii şi întotdeauna mi-am iubit ţara. Vreau să plec. Dumnezeule, ia-mă!” – Dwight D. Eisenhower.
„Trebuie să intru, căci ceaţa se ridică” – Emily Dickinson.
„L-am jignit pe Dumnezeu şi omenirea pentru că opera mea nu a atins calitatea care trebuia” – Leonardo da Vinci.
„La cincizeci de ani, toată lumea are faţa pe care o merită” – George Orwell.
„Ştiu că eşti aici pentru a mă ucide. Trage, laşule, nu vei face decât să omori un om” – Che Guevara.
„Sunt pe cale să – sau o să – mor: ambele expresii sunt corecte” – Dominique Bouhours, gramatician francez.
