Autor 3691 vizualizări


În 1939, în condițiile în care măsurile discriminatorii ale autorităților naziste împotriva evreilor se intensificaseră, mulți dintre aceștia au căutat să-și afle refugiul în străinătate. Din păcate, nu multe erau statele dispuse să-i primească.

Naziștii au căutat să profite de acest lucru și să demonstreze că evreii reprezintă o problemă nu numai în Germania, ci și în restul lumii și că nimeni nu-i va accepta. În aprilie 1939, compania Hamburg – America Line, anunța efectuarea unei curse la Havana, cu nava St. Louis. Într-un timp foarte scurt, biletele au fost epuizate, majoritatea fiind cumpărate de evrei. Aceștia au primit și permise de ședere în Cuba, sperând să treacă ulterior în Statele Unite.

Numai că, naziștii au mituit un director al serviciului de imigrație cubanez, care a emis permise ce nu mai erau valabile în statul din Caraibe. Pe 13 mai 1939, SS St. Louis, cu 936 de pasageri la bord, a plecat de la Hamburg și, după o călătorie de două săptămâni a ajuns în portul Havana.

Aici însă, surpriză! Autoritățile cubaneze refuză să permită călătorilor să debarce. Timp de o săptămână s-au dus negocieri, inclusiv cu președintele Federico Laredo Bru, fără a se ajunge la vreo soluție. Disperarea a pus stăpânire pe refugiați, câțiva dintre ei încercând să se sinucidă.

Alții (29 la număr), scăpând de vigilența poliției cubaneze, au reușit să ajungă la țărm. În cele din urmă, nava a fost nevoită să ridice ancora, îndreptându-se spre Florida, cu speranța că americanii îi vor accepta pe călători. Nici de această dată nu au mai mult noroc, fiind opriți de paza de coastă să intre în apele teritoriale ale SUA.

Președintele Roosevelt ar fi fost dispus să accepte o parte din evrei, dar s-a lovit de opoziția din cadrul Departamentului de Stat, condus de Cordell Hull dar și a unor congresmeni din Sudul Statelor Unite. În ciuda eforturilor depuse de organizațiile evreiești și de unii oameni politici (din care amintim pe Henry Morgenthau, ministru de Finanțe, evreu la origine), nava a fost obligată, din nou, să ridice ancora.

În disperare de cauză, căpitanul Gustav Schroder a luat-o spre Canada, dar s-a lovit de aceeași problemă. În cele din urmă, SS St. Louis a fost nevoit să se întoarcă în Europa. Mai întâi s-a oprit la Londra, unde au fost primiți 288 de pasageri. Restul de 619 au fost debarcați la Anvers, ulterior găsindu- și refugiul în Franța (224 de persoane), în Belgia (214) și în Olanda (181).

Dintre aceștia, în jur de 250 aveau să-și piardă viața în timpul celui de-al doilea război mondial, după ce au fost trimiși în lagărele de exterminare naziste.


""