Vizitele oficiale ale lui Ceaușescu în SUA, prezentate în presa română

Autor 2635 vizualizări


Comunismul a avut impact și asupra presei românești. Și ne referim aici în primul rând la sfera informațiilor. Pentru presă română au fost impuse legi în timpul comunismului ce prevedeau ordinea desfășurării activităților. Era obligatorie promovarea partidului și a ideologiei. De aceea se spune că acesta a fost instrumentul principal în evoluția cultului personalității, de altfel, dus la extrem.

„Impunând mijloacelor de informare în masă lansarea agresivă a cultului personalității, Ceaușescu a dus la pierderea credibilității acestora. Și era vorba în primul rând de televiziune, care (din motive de economie) și-a tot redus programul de funcționare în așa fel încât la sfârșit se ajunsese la doar câteva ore de emisie pe zi, și acelea aproape în întregime dedicate dictatorului și soției sale. În această situație, românii își adaptau antenele pentru a primi semnal de la televiziunile maghiară, iugoslavă sau chiar bulgară, făcând astfel ca autorităților să le scape din mâini o foarte importantă armă propagandistică”1.
„În anul 1977 Comitetul de Presă și Tipărituri este dizolvat, însă membrii săi sunt numiți în posturi de conducere ale diferitelor instituții și asociații profesionale din aria media, aceștia continuând în mod practic să-și facă meseria. Aceste transformări deosebite s-au produs sub influența unor evenimente și circumstanțe deosebite”2.

Partidul Comunist Român supraveghea redacțiile. În fiecare publicație trebuia să apară numele președintelui Nicolae Ceaușescu, iar dacă ceva era scris greșit existau sancțiuni, era necesar să respecte un anumit limbaj și o anumită grilă. Acest limbaj specific s-a dezvoltat mai mult în timpul regimurilor totalitare.

Tot în această perioadă a comunismului românesc putem vorbi despre o îngrădire a exprimării foarte evidentă. Televiziunea Română avea și ea restricții. Instrumentul folosit pentru propagandă și manipulare a fost și televizorul. Editorul ziarului Scînteia deveniseră și directorul TVR, așadar erau sub controlul ideologic și promovau regimul comunist.

Activitatea din interiorul partidului a dus către consolidarea cultului personalității lui Ceaușescu. De ce a fost posibilă această consolidare? Deoarece poporul român a susținut acest partid, și conducătorul român a știut să-și pună în practică ideile, amplificate după vizita în China. Nicolae Ceaușescu a scris și el cărți din mai multe domenii precum: filosofie, istorie și economie politică.

Principalul organ de presă al Partidului Comunist Român, până în 1989, a fost ziarul Scînteia, ziar care a devenit Adevărul, după revoluția revoluția din 1989.

Vizita lui Ceaușescu în SUA din 1973, la invitația lui Richard Nixon

Înainte de plecarea președintelui Nicolae Ceaușescu în Statele Unite ale Americii la invitația lui Richard Nixon, sâmbătă 1 decembrie 1973, ziarul Scînteia, organ al comitetului central al Partidului Comunist Român, a specificat începând cu prima pagină interviul acordat de Ceaușescu pe 19 noiembrie revistei «Business Week» din SUA Acesta s-a întâlnit cu ziaristul John Pearson și a răspuns întrebărilor acestuia.

Una dintre întrebări a fost legată de legăturile comerciale dintre România și SUA și suna în felul următor:

„Cum vor fi afectate relațiile comerciale dintre Statele Unite și România de amânarea de către Congresul american a acțiunii de acordare a clauzei națiunii celei mai favorizate României?”3.

Ceaușescu a răspuns imediat la această întrebare: „Fără îndoială că neacordarea clauzei națiunii celei mai favorizate influențează în mod negativ asupra dezvoltării relațiilor economice, având în vedere că schimburile trebuie să se bazeze pe principii de egalitate, pe crearea de condiții corespunzătoare pentru mărfurile românești în Statele Unite și pentru mărfurile americane în România. Sigur, noi suntem interesați și dorim o extindere a relațiilor economice cu Statele Unite, dar pentru aceasta trebuie să existe și condiții care să permită produselor românești să fie competitive pe piața Statelor Unite”4.

Luni 3 decembrie 1973, ziarul Scînteia, organ al comitetului central al Partidului Comunist Român, a scris cu litere mari titlul „Tovarășul Nicolae Ceaușescu a început ieri o nouă călătorie consacrată dezvoltării relațiilor de colaborare ale României, păcii și cooperării internaționale”. Acesta a făcut mai întâi o oprire în Algeria, la invitația președintelui Consiliului Revoluției și guvernului algerian, Houari Boumediene. Acest eveniment a fost transmis de corespondentul Agerpres, Mircea S. Ionescu.

Tot în această ediție a fost publicat și interviul de pe 1 decembrie, a președintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, i-a acordat un interviu redactorului ziarului «New York Times», Seymour Topping. De asemenea, a mai fost specificată escala la Shannon, tot în drum spre SUA

Interesul pentru această vizită era observabil pentru poporul român, dar și american. O corespondență din Washington a spus că revistele din Statele Unite au publicat multe informații despre realizările românilor și perspectivele de dezvoltare a relațiilor comerciale româno-americane. Au fost publicate și imagini din timpul vizitei, cu primirea călduroasă de către Richard Nixon și Patricia Nixon, cu convorbirile oficiale.

C. Alexandroaie a scris o știre cu titlul „Moment marcant în relațiile româno-americane; SUA ample relatări și comentarii în presă”, prezintă episoade din colaborarea celor două țări:

„Toate ziarele americane, posturile de radio și televiziune, agențiile de presă au publicat știri, articole și comentarii privitoare la vizită în Statele Unite a președintelui Consiliului de Stat al României, Nicolae Ceaușescu și a tovarășei Elena Ceaușescu”5.

În continuarea paginii a treia avem informații despre continuarea convorbirilor dintre președintele român și cel american, și toastul oferit de cei doi, iar în a patra pagină despre semnarea Declarației comune cu principii precum: dreptul fiecărui stat la existență, egalitatea în drepturi a statelor, neintervenția în afacerile interne ale oricărui alt stat și cooperarea în diverse domenii.

În ultima zi a vizitei, vineri 7 decembrie 1973, Scînteia publică rezultate pozitive ale vizitei în SUA, ziarul având 6 pagini. Se amintește pe prima pagină despre Declarația comună, în dreapta textului este și o imagine cu cei doi președinți alături de soțiile acestora. Primul titlu din a doua pagină este:

„Doresc să dau expresie dorinței poporului român ca, în eforturile pentru construirea păcii și securității mondiale, pentru instaurarea unor relații noi în lume, România și Statele Unite ale Americii să conlucreze cât mai fructuos a declarat președintele Nicolae Ceaușescu la Clubul Național al presei din Washington”6.

Aceeași pagină, dar mai jos este comunicat un alt titlu despre cei 200 de ziariști care au participat la evenimentul specificat mai sus.

În același timp cu presa română și cea americană publică numeroase articole despre buna colaborare a celor două țări, despre acordurile semnate și în special despre întâlnirile avute cu miniștrii ai cabinetului președintelui Richard, dar și reprezentanții vieții economice americane cu care a început sau continuat colaborările.

În ziarul Scînteia, pe 8 decembrie sunt anunțate călătoriile în orașele Cleveland, Hartford și New York cu programul plin de întâlniri și colaborări ale președintelui Ceaușescu, și este descrisă declarația senatorului Hubert Humphrey în senatul SUA cu titlul Acordând României clauza națiunii celei mai favorizate, SUA vor promova cauza păcii și libertății în lume. Acesta era un subiect foarte discutat în mai multe state, deoarece România apăra principiile umanitarismului, coopera cu firme străine și se vedeau rezultatele în dezvoltarea economiei.

Scînteia publică pe 9 decembrie, întoarcerea în capitală a președintelui Nicolae Ceaușescu cu soția sa, și telegramele transmise de la bordul avionului către: Baudouin, Gustav W. Heinemann, Franz Jonas, Janos Kadar și Pal Losonczi.

Vizita lui Ceaușescu în SUA din 1975, la invitația lui Gerald Ford

„Pe 22 iulie 1975 ziarul Scînteia publică un comunicat de presă important pentru relațiile româno americane: La inițiativa președintelui Nicolae Ceaușescu și a tovarășei Elena Ceaușescu, președintele Gerald Ford, și doamna Elisabeth Ford vor face o vizită oficială în România între 2 și 3 august. Această vizită avea loc la 6 ani de la vizita primului președinte american în România, Richard Nixon, dar datele erau cu totul altele. Populația nu mai era la fel de entuziasmată, căci în timpul scurs între vizite au realizat că Statele Unite nu erau dispuse să se angajeze mai mult decât ar fi cerut interesele lor politice. Așadar, mult mai puțini oameni au ieșit în stradă pentru a-i întâmpina pe invitați, aspect care a fost controlat de oamenii statului”.

Ziarul Scînteia a scris un articol despre Ford, menționate au fost educația, ascensiunea politică și formarea profesională a acestuia. Prima oară când s-au cunoscut, Nicolae Ceaușescu și Gerald Ford a fost în 1973, pe când Ford era atunci vicepreședinte al SUA Gerald Ford a mai vizitat România și în 1975.

Despre a doua vizită avem informații puține deoarece a fost scurtă din punct de vedere al timpului.

„În anii 1975-1976 strategia românească, având ca scop apropierea de Statele Unite, a avut câteva rezultate concrete. Pe 3 ianuarie 1975 președintele Gerald Ford a semnat un decret comercial care conținea așa-numitul amendament Jackson - Vanik, ce condiționa acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate de politica emigrării promovată în țara care solicita clauza. În același an, pe 2 aprilie, între România și SUA a fost semnat un tratat comercial pe trei ani care permitea acordarea reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate începând din momentul în care România îndeplinea condițiile amendamentului Jackson - Vanik. Diplomații români și-au concentrat toate eforturile în direcția obținerii cât mai rapid a acestei clauze. În sprijinul acordării ei a făcut lobby inclusiv conducătorul minorității evreiești din România, rabinul Moses Rosen. Pe 11 iunie, Ceaușescu s-a aflat pentru câteva ore la Washington, unde s-a întâlnit cu președintele Ford, cu autorii amendamentului în cauză, Henry Jackson și Charles Vanik, și cu reprezentanții organizațiilor evreiești din SUA”7.

Pe 11 iunie 1975 este specificată vizita președintelui Ceaușescu și a soției acestuia în Mexic. În ziarul Scînteia se anunță cu titlul „Vizita președintelui Nicolae Ceaușescu în Mexic evidențiază aspirația comună de apropiere și colaborare, în interesul dezvoltării celor două țări, al statornicirii unor relații noi, democratice și echitabile în lumea contemporană”.

Au avut loc mai multe întâlniri de lucru, a fost semnată Declarația solemnă comună a președintelui Republicii Socialiste România și a președintelui Statelor Unite Mexicane. Elena Ceaușescu a mers să viziteze Academia Națională de Științe. Aceasta a fost întâmpinată de academicienii: Philip Handler, Bernhard Witkop, James Sampas, Lawrence Mitchell și David Becker. Printre acestea au mai fost semnate și acorduri de cooperare în construcția de mașini și minerit.

În ziarul Avanti se scrie: președintele român a părăsit Bucureștiul, cu o zi înainte, pentru vizita în SUA Plecarea anticipată a fost justificată oficial pentru motive de escale tehnice, se reține însă că în realitate șeful statului român intenționează să facă o scurtă etapă la Madrid pentru a se întâlni cu regele Juan Carlos pe care trebuia să-l întâlnească de fapt, anul trecut la reîntoarcerea din călătoria în Africa, dar acest colocviu a fost anulat din cauza cutremurului care a lovit România.

Vizita lui Ceaușescu în SUA din 1978, la invitația lui Jimmy Carter

„Între 12 și 17 aprilie 1978, Ceaușescu a efectuat ultima lui călătorie în Statele Unite. Vizita a fost descrisă cu lux de amănunte de Ion Mihai Pacepa, care l-a însoțit cu această ocazie pe secretarul general. În timpul vizitei a fost semnată o declarație comună a celor doi președinți, delega ia română a vizitat și câteva întreprinderi industriale din diferite regiuni ale țării. Evenimentul cel mai important din cursul vizitei a fost însă demonstrația emigranților români anticomuniști din New York. A fost momentul în care Ceaușescu a cedat nervos. Pe 16 aprilie a anunțat că se întoarce imediat în țară și a cerut ca avionul să-i fie pregătit pentru plecare. Pentru ziua următoare erau însă planificate întâlniri cu reprezentanții unor organizații evreiești și cu oameni de afaceri. Ambasadorul R.S.R. la Washington, Nicolae M. Nicolae, s-a dus imediat la Ceaușescu să-l convingă să renunțe la această decizie. Astfel încât, în cele din urmă, conducătorul român s-a răzgândit și și-a continuat vizita, dar impresia neplăcută a rămas. Relațiile dintre București și Washington n-au mai ajuns niciodată atât de bune ca în perioada 1969-1978”8.

Convorbirile la nivel înalt oferă posibilitatea celor statelor de a continua colaborările în domeniul științific, economic, cultural, dar și pe arena internațională.

Din nou apare pe prima pagină din ziarul Scînteia, miercuri 12 aprilie 1978, titlul: președintele Nicolae Ceaușescu a plecat ieri într-o vizită de stat în Statele Unite ale Americii, alături de o fotografie specifică, unde poporul român își exprimă sentimentele de respect și îi urează drum bun și succes în cooperarea internațională.

Între 12 și 17 aprilie, ziarul Scînteia a publicat în fiecare zi informații despre evenimentele din timpul vizitei oficiale. Poporul român era la curent cu ce se petrece în afara țării. Vineri, 14 aprilie, ziarul adaugă în publicația sa, paragrafe din discursurile susținute de președintele român și cel american. Așadar, Nicolae Ceaușescu a afirmat:

„Convorbirile cu președintele Jimmy Carter vor pune în continuare bazele unei colaborări în interesul comun al popoarelor noastre, pentru o lume mai dreaptă și mai bună, în care fiecare popor să-și poată consacra forțele fericirii, bunăstării și libertății. De asemenea, președintele Jimmy a afirmat: Este de mare folos pentru mine, ca președinte, să am prilejul de a mă consulta cu un conducător național și internațional de talia oaspetelui nostru, președintele Nicolae Ceaușescu. Influența sa pe arena internațională, ca lider al României”.

Foto sus: Vizita de stat a preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a Elenei Ceauşescu în SUA, la invitaţia preşedintelui american Jimmy Carter şi a doamnei Rosalynn Carter (1978). Primirea oficială la Casa Albă (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 111/1978)

Note:

1. ADAM, Burakowscki; Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989, [Trad. Vasile Moga], Iași, Editura Polirom, 2011, p.32.
2. TRONCOTĂ Tiberiu, România comunistă: propagandă și cenzură, pref.: Brîndușa Armanca, București: Tritonic, 2006, p.190.
3. Interviul acordat de Ceaușescu pe 19 noiembrie revistei «Business Week» din SUA Scînteia, Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Anul XLIII Nr. 9708, Sâmbătă 1 decembrie 1973, p. 3.
4. Ibidem, p.3.
5. Ibidem, p.4.
6. Declarația președintelui Nicolae Ceaușescu la Clubul Național al Presei din Washington, Scînteia, Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Anul XLIII Nr. 9714, Vineri 7 decembrie 1973, p.2.
7. ADAM, Burakowscki; Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989, [Trad. Vasile Moga], Iași, Editura Polirom, 2011, p.319.
8. Ibidem, p. 407-408.
""