Vizita lui Ceaușescu în SUA și acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate (1975)

Autor 1902 vizualizări


Experiența istoriei demonstrează că nu războiul este calea pe care o caută statele în reglementarea diferendelor. România acorda atenție relațiilor prietenești cu alte state, și era solidară cu toate popoarele care luptau pentru independență. Vizitele la nivel înalt au continuat și în următorii ani, chiar dacă nu au corespuns cu cele de odinioară.

Întâlnirile și convorbirile dintre președintele Nicolae Ceaușescu și președintele Gerald Ford au reprezentat un nou și important pas înainte în ridicarea pe o treaptă superioară a relațiilor de prietenie și colaborare multilaterală dintre România și Statele Unite1.

În cele ce urmează vom afla că la sfârșitul convorbirilor, cei doi președinți s-au fotografiat și și-au luat un călduros rămas bun, ceea ce rezultă că discuția a decurs conform planului propus inițial și s-au abordat temele de interes comun.

Pe aeroportul Andrews, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost așteptați de personalități importante ale statului. După 10 minute de zbor cu elicopterul, aceștia ajung în parcul Elipsa de lângă Casa Albă, de unde se aude garda militară care prezintă onorul președintelui român. Deși această escală a fost scurtă, convorbirile despre economie, comerț și relațiile româno-americane tot au avut loc. Ca și în timpul vizitei în S.U.A. la invitația președintelui Richard Nixon, și acum s-a discutat situația internațională și metodele de soluționare în interesul păcii mondiale.

Acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România

La Ambasada română din Washington, liderii Congresului S.U.A. s-au întâlnit cu Ceaușescu. Au fost prezenți președinți, miniștrii, lideri, senatori care au discutat aspectele privind evoluția relațiilor bilaterale româno-americane.

Tot în această instituție a avut loc întâlnirea cu reprezentanții organizațiilor evreiești.

,,Pe 3 ianuarie 1975 când președintele Gerald Ford a semnat un decret comercial care conținea așa-numitul amendament Jackson-Vanik, ce condiționa acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate de politica emigrării promovată în țara care solicita clauza. În același an, pe 2 aprilie, între România și SUA a fost semnat un tratat comercial pe trei ani care permitea acordarea reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate începând din momentul în care România îndeplinea condițiile amendamentului Jackson-Vanik. Diplomații români și-au concentrat toate eforturile în direcția obținerii cât mai rapid a acestei clauze. În sprijinul acordării ei a făcut parte inclusiv conducătorul minorității evreiești din România, Moses Rosen. Pe 11 iunie, Ceaușescu s-a aflat pentru câteva ore la Washington, unde s-a întâlnit cu președintele Ford, cu autorii amendamentului în cauză, Henry Jackson și Charles Vanik, și cu reprezentanții organizațiilor evreiești din S.U.A.”2.

În stenograma convorbirii lui Nicolae Ceaușescu cu reprezentanții Organizației evreiești americane din 11 iunie 1975 la Washington, s-a pus problema acordului dintre S.U.A. și România în legătură cu acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate. Principala problema o reprezenta emigrarea a 400 de mii de evrei care au plecat din România în Israel3. Ceaușescu susținea:

,,Și acum considerăm că în orice țară cetățenii, indiferent de naționalitate trebuie să se simtă egal și liber, și am realizat aceasta în România. Dacă imediat după 23 august, după ce s-a terminat războiul, datorită ororilor comise de fasciști era această tendință de plecare, și era justă, au trecut mulți ani și oamenii înțeleg că timpul a schimbat multe lucruri în Europa și România, și în alte țări și că nu mai este posibil reeditarea ororilor comise de Germania fascistă și fascism în general. În România s-au obținut succese mari în dezvoltarea economică și, deci, s-au creat cu totul alte condiții decât acum 20, sau chiar 10 ani. Practic, în România, au mai rămas numai 40-45 de mii de cetățeni de naționalitate evreiască care trăiesc de sute de ani”4.

Israel Miller în stenogramă a spus următoarele:

,,Cifrele vorbesc de la ele însele dar legea vorbește despre emigrarea din prezent.”

Președintele român a completat: Practic, în România, au mai rămas numai 40-45 de mii de cetățeni de naționalitate evreiască. După războiul din 1973 din Orientul Mijlociu, s-au încetinit foarte mult plecările. Pentru dumneavoastră am să vă dau câteva date: în 1970 s-au depus 6.900 de cereri, și au plecat în acel an numai 5.300. În 1971 s-au depus numai 3.300 de cereri și au plecat 1.600. În 1972, 1.800 de cereri s-au depus și cu ce era mai înainte au plecat 2.800. În 1973 s-au depus 4.000 și au plecat tot atâția. În 1974 s-au depus 1.600 de cereri și în 1975 s-au depus 620. Fiind și unele de anul trecut s-au aprobat 1.300. Deci, numărul lor scade5.

Rezultatele acestui important eveniment au fost vizibile. În iulie, ambele camere ale Congresului american au votat acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România. Senatul a făcut acest lucru pe 25 iulie, iar Camera Reprezentanților pe 28 iulie6. Să revenim la subiectul despre vizită. Elena Ceaușescu a vizitat Academia Națională de științe.

,,La sosire a fost întâmpinată de Philip Handler, președintele Academiei, Bernhard Witkop, James Sampas, reprezentant al asistentului secretarului de stat, Lawrence Mitchell, șeful Departamentului comisiei de relații internaționale, David Becker, asistentul președintelui Academiei. Cu acest prilej a avut loc un schimb de vederi privind evoluția legăturilor dintre Academia Română și cea americană, subliniindu-se, totodată, posibilitățile existente de dezvoltare a schimburilor și de multiplicare a relațiilor dintre cele două instituții. Întâlnirea și convorbirile s-au desfășurat într-o atmosferă de înțelegere reciprocă.”7

În acest timp, Ceaușescu s-a ocupat de întâlnirile de lucru în după-amiaza zilei de miercuri. Interesele comune erau economia, industria, construcțiile de mașini, petrochimia și mai multe ramuri asemănătoare.

,,Apreciind în mod deosebit creșterea comerțului din ultimii ani, ei și-au exprimat convingerea că ambele părți trebuie să depună eforturi pentru ratificarea acordului privind relațiile comerciale, care va aduce o contribuție importantă la continua lărgire și întărire a relațiilor dintre cele două state. Ei au căzut de acord ca problemele umanitare să fie soluționate pe baza bunăvoinței și încrederii reciproce și au exprimat satisfacția față de progresul continuu al relațiilor și schimburilor în domeniile culturii, științei și tehnicii. Președintele Ceaușescu și Gerald Ford au făcut, de asemenea, un schimb de păreri asupra problemelor internaționale actuale. Și-au exprimat hotărâre de a acționa constructiv pentru încheierea cu succes a Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa și pentru menținerea păcii în alte zone ale lumii, în conformitate cu Declarația comună din 5 decembrie 1973”.8

Gerald Ford, invitat în România

La 1 august 1975, Nicolae Ceaușescu a participat la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki9 și a semnat, alături de alte 34 de țări participante, Actul Final de la Helsinki, este primul document care se realizează prin consens. Conducătorul român a urmărit obținerea unei poziții mai vizibile pe arena internațională și înlăturarea oricărei posibilități a Kremlinului de a interveni în politica P.C.R. Ziarul „Scânteia” a anunțat pe 22 iulie 1975 într-un comunicat de presă legat de relațiile româno-americane:

„La inițiativa președintelui Nicolae Ceaușescu și a tovarășei Elena Ceaușescu, președintele S.U.A., Gerald Ford, și doamna Elisabeth Ford vor face o vizită oficială în România între 2 și 3 august 1975”.

După semnarea Actului Final de la Helsinki, următorul punct important din agenda relațiilor internaționale a reprezentat-o vizita președintelui american Gerald Ford pe 2 august 1975 la București, a fost întâmpinat de mulți români. Acesta a fost primul pas spre îndeplinirea angajamentelor luate la conferință.

Încă o dată ziarul ,,Scânteia” publică despre acest ,,eveniment remarcabil pentru dezvoltarea colaborării prietenești româno-americane, contribuție valoroasă la cauza destinderii și cooperării internaționale și telegrama adresată tovarășului Nicolae Ceaușescu de la C.C. al P.C.R. despre semnătura pentru Actul final al Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa ce poartă girul întregului nostru popor”.10

Așadar, discuțiile au fost dominate de tematica economică și în special de clauza națiunii celei mai favorizate. S-a consfințit, de asemenea, că trebuie extins volumul schimburilor comerciale. În problemele internaționale Ceaușescu s-a exprimat în favoarea Organizației pentru Eliberarea Palestinei, ai cărei reprezentanți se aflau printre delegații care l-au condus pe președintele american la aeroport.

Ceaușescu, primul lider comunist care a vizitat Disneyland

În materie de colaborare, respectiv simplă interacțiune cu Statele Unite ale Americii în prezent, respectiv în timpul comunismului, intră, cu siguranță, și aspecte precum turismul și branșele de divertisment. Aici este vorba despre compania Walt Disney. Începută în 1920, compania a oferit publicului ei de pe tot globul, predominant format din familii, povești și personaje ale căror succes au transformat Disney într-unul dintre principalii lideri ai divertismentului la momentul actual, cu activitate în mai mult de 40 de state și teritorii.11

După impactul pe care l-a avut în lumea divertismentului, a urmat afirmarea companiei în domeniul turismului, fondatorul Walter Elias Disney a deschis pe 17 iulie 1955 primul parc tematic din lume, acesta fiind numit Disneyland. Chiar dacă în cei mai bine de 60 de ani de la inaugurarea parcului din Anaheim, California s-au mai făcut și alte parcuri tematice ale companiei Disney în locații precum Paris și Tokyo, această atracție, cât și brandul Disney dăinuiesc în istorie ca simboluri americane.12

Acest lucru a făcut ca vizitarea Disneyland-ului de către personalități politice să fie, considerată de presă, la rândul ei, un gest diplomatic. Astfel, pe 15 octombrie 1970, Nicolae Ceaușescu a fost primul conducător comunist din istorie care a vizitat Disneyland. El și soția sa, Elena, au fost întâmpinați de numeroși actori costumați în personaje reprezentative ale companiei Walt Disney precum șoarecele Mickey Mouse, rățoiul Donald Duck sau cățelul Pluto. 

Alături de comitetul de întâmpinare desprins din desene animate, cât și însoțiți de 24 de oficiali români și americani deopotrivă, cuplul Ceaușescu a fost escortat în primăria din incinta parcului, unde Mickey i-a înmânat președintelui steagul oficial Disneyland, iar soția sa a primit un ceas decorat cu șoarecele animat. Presa ține să ne aducă la cunoștință și faptul că pe parcursul șederii, plimbării și participării la diversele atracții oferite de parc, oficialii români au fost înșiși un centru de interes pentru ceilalți vizitatori ai parcului, și ni se mai spune că liderul român le răspundea la atenție salutându-i13.

În concluzie, primele lucruri pe care Ford le considera importante în convorbirile cu Ceaușescu erau condițiile economice. Ceaușescu era conștient că americanii erau preocupați de problemele lumii din acea perioadă în ceea ce privește criza economică și deficitul de petrol și materie primă. Președintele României era convins că soluțiile O.N.U. nu vor avea rezultate.

Ca urmare, președintele Ford a fost de acord cu Ceaușescu și a admis faptul că dificultățile economice au aceeași gravitate atât în statele capitaliste, cât și în cele socialiste, un aspect pregnant al conversației a fost subiectul interdependenței dintre Europa și America de Nord, ajungându-se la concluzia că o colaborare îndeaproape între cele două prin intermediul O.N.U., dar și prin consultanța oferită de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa poate soluționa problemele principale. Între președintele Ceaușescu și Gerald Ford a existat, în ansamblu, înțelegere reciprocă. Secretarul de stat Henry Kissinger, convocat de Ford drept expert în gestionarea chestiunii economice la nivel internațional, a fost cel care a ținut să-i spună lui Ceaușescu faptul că el nu considera redistribuirea averii ca pe o soluție viabilă în gestionarea economiei14.

Note:

1. Convorbirile președintelui Nicolae Ceaușescu cu președintele Gerald R. Ford, Documentele încheiate, ,,Scînteia”, 5 august 1975. 
2. ADAM, Burakowscki; Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989, [Trad. Vasile Moga], Iași, Editura Polirom, 2011, p.319.  
3. BERINDEI, Mihnea; DOBRINCU, Dorin; GOȘU, Armand, Istoria comunismului din România: documente: Nicolae Ceaușescu (1972-1975), Iași: Polirom, 2016, p.607. 
4. Ibidem, p.607-608. 
5. Stenograma Convorbirii tovarășului Nicolae Ceaușescu cu reprezentanții Organizației evreiești americane 11 iunie 1975, Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Dosar 2110/25.06.1975, pp. 8-9. Arhivele Naționale ale României.  
6. ADAM, Burakowscki; Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989, [Trad. Vasile Moga], Iași, Editura Polirom, 2011, p. 320.  
7. STAMATE, Victor, Solie de pace și colaborare, București, Editura Politică, 1975, p.306.. Volumul a fost realizat pe baza reportajelor apărute în presă.   
8. Ibidem, p.309. 
9. Guvernul României, Act final al Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa, elaborat la Helsinki la 1 august 1975, Publicat în Buletinul Oficial nr. 92 din 13/08/1975 http://www.dri.gov.ro/actul-final-de-la-helsinki/ (Accesat la data de 26.03.2018). 
10. Convorbirile președintelui Nicolae Ceaușescu cu președintele Gerald R. Ford, Documentele încheiate, ,,Scînteia”, 5 august 1975.  
11. Walt Dsiney Company About. http://www.thewaltdisneycompany.com/about/ Accesat la data de 10.06.2018. 
12. Disneyland overview http://aboutdisneyparks.com/about/company-overview Accesat la data de 10.06.2018. 
14. Office of the Historian https://history.state.gov/historicaldocuments/frus1969-76ve15p1/d38 Accesat la data de 10.06.2018.

""