Autor 24690 vizualizări


Ciuma din 430-429 î.Hr. a făcut ravagii la Atena şi chiar marele Pericle i-a căzut victimă. Oraşul a rezistat militar Spartei multă vreme, dar epoca de glorie era spre apus. Epidemia a contribuit din plin la decăderea cetăţii prin uciderea unui sfert din populaţie (unele estimări merg spre o treime) şi istoricul Tucidide a rămas celebru prin descrierea pestei. Pasajul a fost menţionat în toate lucrările despre Grecia clasică fără a se mai analiza textul antic.

Vinovat de decăderea Atenei nu a fost însă bacilul pestos. Simptomele nu se potrivesc cu relatările ulterioare despre epidemiile de ciumă. Lipsa celebrului bubon negru, plin cu puroi, ne-a făcut să considerăm că lumea istoricilor s-a înşelat vreme îndelungată. Oare Tucidide să nu fi văzut celebrul semn al morţii negre? Autorul a fost şi el infectat, dar organismul robust de militar a rezistat. Nu toţi luptătorii atenieni, celebrii hopliţi, căliţi în campanii grele, au avut acest noroc. Cine a fost atunci agentul patogen ? Durerile de cap, înroşirea ochilor, pielea roşie şi plină de băşicuţe, nervozitatea, căldura internă, setea de nepotolit sunt doar câteva semne de identificare. Virusul provoca şi complicaţii extrem de grave. Sunt amintite doar diareea puternică, mortală, orbirea, paralizarea extremităţilor membrelor şi uitarea experienţelor anterioare infectării. Agentul patogen nu ierta pe nimeni şi nu exista rezistenţă naturală.

Studierea cu atenţie şi răbdare a oricărui tratat de medicină oferă cheia problemei. Chiar şi mortalitatea relativ scăzută (estimată de autori moderni la circa 30% din populaţie) seamănă cu cea din cazurile contemporane de rujeolă. Pare ciudat ca o boală obişnuită astăzi şi cu efecte limitate să facă astfel de ravagii. Europenii dispun de servicii medicale relativ bune peste tot, dar în ţările sărace mortalitatea poate să atingă 25% din cei afectaţi. Ciuma, dacă se ţine cont de înghesuiala din Atena blocată de către armata spartană, putea să dea o mortalitate de peste 60 %, chiar de 100% deoarece oamenii se înghesuiau în case mici, insalubre. Cărţile de istorie trebuie rescrise după o studiere amănunţită şi interdisciplară a izvoarelor.

Tucidide trebuie să rămână în istorie ca fiind primul european care a descris rujeola, cu peste 1200 de ani înaintea medicului arab Rhazes. Rujeola a avut la Atena condiţii perfecte pentru a secera în masă şi acestea au fost oferite cu generozitate de conducători pentru care lumea devenise prea mică. Istoricul grec a lăsat descrierea maladiei pentru ca generaţiile următoare să găsească un leac, ceea ce s-a şi întâmplat cu mare întârziere. 

Omul politic a demonstrat de-a lungul veacurilor că nu prea este inteligent din moment ce deschide poarta virusurilor sau bacteriilor prin războaie fără sens. Arma bacteriologică, dezvoltată de unele mari puteri democratice sau mai puţin democratice, reprezintă doar suprema dovadă că raţiunea joacă un rol limitat în evoluţia societăţii umane. Se merge în continuare pe instictele brutale, primitive şi obsesia de a acumula glorie şi avere nu mai ţine cont de limite. Chiar în prezent (2015) au fost trimise cantităţi de antrax de către armata americană spre unităţi aflate în Extremul Orient.