Autor 14559 vizualizări


În urmă cu un secol, Viena, frumoasa capitală a Imperiului Austro-Ungar, era gazda unor persoane care aveau să marcheze istoria secolului XX. Este vorba de Adolf Hitler, Lev Troțki, Iosif Stalin și Iosip Broz Tito.

În ianuarie 1913, scrie BBC, un bărbat cu tenul măsliniu și o mustață generoasă sosea la Viena cu trenul de Cracovia. El purta un pașaport pe numele Stavros Papadopoulos. Bărbatul cu care venise să se întâlnească avea să scrie, ani mai târziu, că „stăteam la masă când s-a deschis ușa și a intrat un bărbat necunoscut. Era scurt, slab, iar pielea sa gri-maronie era plină de urme de vărsat de vânt. N-am văzut nimic în ochii lui care să aducă a prietenie...” Autorul acestor rânduri este faimosul intelectual și disident rus, Lev Troțki, editorul ziarului Pravda, iar persoana pe care o descria nu era, de fapt, Papadopoulos, ci Iosif Vissarionovici Djugașvili, zis Koba, cel pe care-l cunoaștem astăzi sub numele de Stalin.

Troțki și Stalin sunt doar două din personalitățile marcante care trăiau în Viena în 1913, și care aveau să marcheze – în sens negativ – istoria secolului XX.

Stalin și Troțki veniseră la Viena pentru a se refugia de Ohrana țaristă. Sigmund Freud, un personaj cu totul diferit, era deja un psihanalist cunoscut. Tânărul Tito, viitorul lider iugoslav, lucra la o fabrică de automobile, iar Hitler, pe atunci în vârstă de 24 de ani, venise la Viena în speranța că va fi acceptat la Academia de Arte Frumoase, și încerca să-și câștige existența vânzând picturi.

 

Viena era unul din cele mai importante centre culturale europene, atrăgând oameni nu numai din toate colțurile Imperiului, ci din întreaga Europă. Dardis McNamee, editor al singurului ziar de limbă engleză din capitala Austriei de azi, spune despre Viena perioadei La Belle Époque că „mai puțin de jumătate din cei 2 milioane de locuitori ai orașului se născuseră acolo.

Acest mélange unicîn Europa a dat naștere unui fenomen cultural specific Vienei:cafeneaua ca spațiu de dezbtare. Cultura cafenelei și noțiunea de dezbateri și discuții de cafenea sunt o parte importantă parte a vieții vieneze, ca și astăzi, declară Charles Emmerson, un specialist în domeniu. „Comunitatea intelectuală vieneză era de fapt mică, și toți se cunoșteau între ei... asta a permis schimburi [intelectuale] ce depășeau frontierele culturale.

Acest fenomen i-a favorizat pe disidenții politici refugiați la Viena. Dacă doreai să te ascunză undeva în Europa, dar în același timp să cunoști persoane interesante, Viena era un loc foarte potrivit (împreună cu Geneva).


  • Stalin a petrecut o lună la Viena, unde s-a întâlnit cu Troțki și, separat, cu Buharin, cu care scrie lucrarea Marxismul și problema națională.
  • Sigmund Freud s-a mutat la Viena în 1860, în copilărie, și a părăsit orașul abia în 1938, din cauza amenințării nazisste.
  • Hitler a trăit, se pare, la Viena între 1908 și 1913, încercând să câștige bani din pictură.
  • Iosip Broz Tito a lucrat într-o fabrică vieneză până la recurtarea în armata imperială.
  • Lev Troțki a locuit la Viena între 1907 și 1914, de unde editează ziarul Pravda

 


 

Scriitorul Stefan Zweig, născut la Viena, scria că efervescența culturală caracteristică orașului se datorează impasului politic al Imperiului Austro-Ungar. Marele imperiu, spune el, intră în a doua jumătate a secolului XIX într-un declin politic semnificativ, pierzându-și statutul de mare putere continentală. De aceea, pentru că Imperiul nu se mai putea impune în plan politic, cetățenii s-au refugiat în cultură, încercând mereu să se depășească pe sine-și pe ceilalți – prin noi realizări. Asta face ca Viena să devină unul din cele mai importante centre culturale din Europa, remarcându-se în special prin scriitori și muzicieni de renume.

„În nici un alt oraș din Europa n-a fost setea de cultură atât de pătimașă ca la Viena. Tocmai pentru că monarhia, pentru că Austria nu mai avea de secole nici ambiții politice, nici succese deosebite pe plan militar, mândria națională își căuta cu maximă intensitate compensarea într-o supremație artistică.” (Stefan Zweig, Lumea de ieri, Humanitas, 2012, p.26)

Locul preferat al lui Freud, Cafe Landtmann, poate fi văzut și astăzi în centrul Vienei, chiar pe Ringstrasse, faimosul bulevard care înconjoară centrul vechi al orașului. În aceeași zonă se află și Cafe Central (foto), cafeneaua frecventată de Hitler și Troțki.

 

Potrivit lui MacNamee, toată lumea se aduna în cafenele, iar dezbaterile erau foarte deschise. Era un gen de schimb cultural așa cum Europa n-avea să mai vadă după Marele Război. În cadrul acestui fenomen, intelighenția evreiască a jucat un rol important, ea cunoscând o dezvoltare importantă după 1867, când evreii primesc dreptul la cetățenie și intrarea liberă în școlile și universitățile din imperiu.

Războiul care izbucnește în 1914, și care stă la baza carierelor lui Hitler, Stalin, Troțki și Tito, a distrus în mare măsură viața intelectuală a Vienei. Din capitala unui mare imperiu (ce-i drept, un imperiu decăzut, aflat pe marginea prăpastiei), Viena ajunge capitala unei Austrii mici, republicane, rupte complet de tradiția sa.