Iulie, 1945. Viaţa de zi cu zi în Berlin, între ruine şi speranţe / VIDEO

Autor 8452 vizualizări


Într-un material video realizat de Kronos Media sunt surprinse imagini de arhivă fascinante din Berlin, în iulie 1945, după capitularea Germaniei în cel de-al Doilea Război Mondial, care arată rămăşiţele unui oraş ruinat şi momente obişnuite din vieţile oamenilor care se bucurau, printre altele, că pot merge din nou cu tramvaiul.

În mai 1945 Germania nazistă era înfrântă de armatele aliate. Un colaj produs de Kronos Media, cu imagini de arhivă, restaurate în format High Definition, arată Berlinul în vara de după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un oraş aproape ruinat, cu clădiri bombardate, în care femeile fac curăţenie în apartamentele fără pereţi, iar tinerii roiesc pe biciclete în jurul unui tablou imens al conducătorului sovietic, Iosif Stalin.

Acest video este o simplă, dar utilă completare la documentarele istorice, emisiunile TV şi paginile din cărţile de istorie despre viaţa din timpul şi după celui de-al Doilea Război Mondial. Sunt imagini-color din iulie 1945 dintr-un Berlin distrus de războiul îndelungat, de bombardamentele Aliate, care surprind Reichstag-ul (clădirea parlamentului german), Poarta Brandenburg, renumitul hotel Adlon, Führerbunker (buncărul lui Hitler), dar şi pe muncitoarele zâmbitoare care lucrau pe străzi sau tramvaiul pus din nou în circulaţie după încheierea războiului.

Citeste mai mult:adev.ro/o63mdb

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.