Autor 610 vizualizări


România se află în prima linie a conflictului iniţiat de Moscova împotriva comunităţii euro-atlantice. În ce ne priveşte, ne putem aştepta şi să revedem forţe ruseşti la Gurile Dunării. Despre acest pericol au vorbit generalul (r) Constantin Degeratu şi George Vişan, expert-politică externă, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”.
Dacă privim acţiunile desfăşurate în perioada anexării peninsulei Crimeea Federaţiei Ruse, forţele angajate, retorica şi propaganda care le însoţeşte, maniera de acţiune şi ideile doctrinare care le animă, precum şi experienţa istorică privind comportamentul internaţional al Rusiei, se poate aprecia că agresiunea rusă împotriva Ucrainei – rămasă în prima fază nesancţionată de ONU, de Comunitatea Euro-Atlantică şi de opinia publică internaţională – ar avea următoarele obiective strategice:
 
1) redobândirea poziţiilor dominante la Marea Neagră şi la Marea Baltică, prin extinderea zonelor de coastă controlate; 
 
2) fragmentarea, anarhizarea şi transformarea Ucrainei într-un focar de conflict de lungă durată, pentru a împiedica angajarea acestui stat pe calea evoluţiei europene;
 
3) golirea de conţinut a conceptului de parteneriat cu NATO; 
 
4) compromiterea credibilităţii Alianţei Nord-Atlantice ca organizaţie de apărare colectivă eficientă în estul Europei.
 
Totodată, după anexarea Crimeei, se vorbeşte tot mai des despre scopul Moscovei de a redesena harta securităţii în estul Europei. Credeţi că ofensiva rusă ar putea continua şi dincolo de Ucraina? Mai precis, ce riscuri sau ameninţări specifice ar aduce României, şi Republicii Moldova, scenariul preluării de către Rusia a regiunii Odesa, a Transnistriei şi prezenţa, astfel, la Gurile Dunării? Ce este de făcut?