Autor 7379 vizualizări


Australienii au suferit o înfrângere dezastruoasă la Gallipoli în timpul Primului Război Mondial. Insă în prezent, aproape un secol mai târziu, această primă mare misiune militară a țării, deși s-a sfârșit tragic, este celebrată drept un eveniment crucial pentru identitatea națională, scrie Spiegel International.

Pe 25 aprilie 1915, 12.000 de soldați australieni debarcau în vestul peninsulei Gallipoli, în Turcia. Era prima misiune internațională importantă la care particia tânăra națiune australiană, iar efortul său avea să se termine într-un dezastru. Însă de atunci, comemorarea evenimentului a suferit o modificare neobișnuită:în ciuda eșecului, astăzi australienii consideră Bătălia de la Gallipoli o dovadă a capabilității lor militare.

Datorită locului aparte pe care îl ocupă în istoria națională, mii de australieni călătoresc anual în Turcia pentru a vizita locul de bătălie unde au murit, în 1915, 8000 de soldați (iar aproape 20.000 au fost răniți). În plus, în toate orașele Australiei se organizează anual ceremonii și parade în amintirea bătăliei, iar ziua de 25 aprilie este cea mai importantă sărbătoare oficială a țării.

În Australia, memoria colectivă păstrează un loc aparte evenimentelor de la Gallipoli, căci bătălia, deși s-a sfârșit printr-o mare înfrângere, a creat un sentiment al identității. La momentul 1914, anul izbucnirii Primului Război Mondial, Commonwealth-ul Australiei exista doar de 13 ani. Prin urmare, a fost prima ocazie în care fosta colonie, devenită dominion, a putut să contribuie la cauza Aliată;pentru mulți australieni, războiul a fost ocazia perfectă de a-și demonstra loialitatea față de Imperiul Britanic, dar și identitatea aparte și, implicit, nevoia de independență.

Au existat mulți voluntari, atât în Australia, cât și în Noua Zeelanda. În doar câteva săptămâni s-a format un corp comun de armată denumit ANZAC, Australian and New Zealand Army Corps. Primii soldați au fost trimiți în Europa în toamna lui 1914, cu misiunea de a asista la capturarea peninsulei Gallipoli, care le-ar fi permis Aliaților să capete controlul asupra strâmtorii Dardanele. În același timp, cucerind peninsula, Aliații ar fi depus presiuni asupra capitalei turce și ar fi putut să forțeze intrarea în Marea Neagră, asigurându-și astfel calea de comunicații cu Rusia.

În martie 1915, navele britanice și franceze încearcă, fără succes, să pătrundă în zona strâmtorilor. Ca atare, trebuiau să încerce o campanie pe uscat. Winson Churchill, Prim Lord al Amiralității, a fost cel care a conceput planul operațiunii. Era o misiune controversată, căci soldații trebuiau să debarce într-o zonă foarte bine apărată și cu un teren dificil. Însă Churchill a reușit să obțină aprobarea pentru operațiune, astfel că soldații britanici, francezi, australieni și neozeelandezi au debarcat la Gallipoli pe 25 aprilie 1915.

Din cauza hărților proaste și a greșelilor de navigare, soldații au debarcat în locul greșit, la câțiva kilometri de locul vizat. Ei se așteptau la un teren ușor înclinat, dar au ajuns pe o fâșie îngustă de nisip aflată lângă dealurile abrupte pe care otomanii își instalaseră artileria. Astfel, soldații au trebuit să contruiască tranșee și baricade în apropierea malului. Avansul s-a făcut cu costuri imense, dar chiar și așa, armata inamică – comandantă de Mustafa Kemal, cel care avea să devină părintele Turciei moderne – i-a împiedicat să câștige prea mult teren, iar ceea ce trebuia să fie o operațiune relativ rapidă s-a transformat, ca și pe Frontul de Vest, într-o cruntă, îndelugnată luptă de tranșee.

Abia jumătate de an mai târziu, în decembrie, Înaltul Comandament Britanic a acceptat că nu poate câștiga această campanie, iar cu șase zile înainte de Crăciun Aliații încep să se retragă.

Pentru mulți australieni, prima misiune militară a țării lor nu este neapărat considerată un dezastru. Deși mult mai mulți australieni au pierit pe frontul din Franța, unde au cunoscut și succese importante, ziua în care soldații ANZAC au debarcat la Gallipoli este considerată un element esențial în mitul fondator a națiunii. Potrivit istoricului Jonathan King, acest fapt s-ar putea datora cenzurii severe și propagandei din timpul războiului, când dezastrul militar a fost prezentat drept o eroică performanță militară. În epocă, ziarele au promovat intens patriotismul și entuziasmul pentru faptele de arme ale soldaților trimiși în Europa, astfel că, până adevărul privind dezastrul a ieșit la iveală, mitul fusese creat:exista deja o legendă a glorioasei campanii militare la care contribuiseră soldații australieni. În 1916, a existat chiar o dezbatere publică importantă privind denumirea noii capitale, opțiunile fiind Canberra sau Anzac.

Astăzi, ziua de 25 de aprilie este Ziua Anzac. Ceremoniile încep chiar de la ora 4.30 dimineața, ora la care primii soldați au ajuns pe coasta turcă. Festivitățile vor atinge punctul culminant anul viitor, în 1915, la împlinirea centenarului:guvernul plănuiește să cheltuiască mai bine de 90€ milioane pentru ceremonii, iar turcii așteaptă un val imens de vizitatori din Australia și Noua Zeelandă. Mai mult, pentru slujba de dis-de-dimineață organizată în parcul național din Gallipoli se va organiza o loterie, căci doar 10.500 de oameni vor putea participa.

""