Urzeala tronurilor: războiul succesorilor lui Alexandru cel Mare

Autor 24995 vizualizări


Când Alexandru al III-lea, cunoscut mai degrabă sub numele de Alexandru cel Mare, a murit la Babilon pe 11 iunie 323 î.Hr., la aproape 33 de ani, şi-a lăsat imperiul pe marginea prăpastiei. Până ce şocul iniţial al morţii conducătorului s-a disipat, se ajunsese deja la un compromis şi imperiul macedonean se găsea în situaţia, ciudată şi nedorită, de a avea doi regi şi mai mulţi generali cu pretenţii la tron.

Mai mult decât atât, niciunul dintre cei doi regi nu era competent. Filip al III-lea, fratele vitreg al lui Alexandru, era adult, dar suferea de retard mintal;celălalt rege, Alexandru al IV-lea, fiul împăratului mort, era încă un copil. În aceste condiţii, Perdiccas, adjunctul lui Alexandru, a preluat controlul statului şi s-a desemnat regentul şi protectorul celor doi regi.

(Satrapiile imperiului macedonean)

Imperiul s-a prăbuşit din cauza ambiţiilor tuturor succesorilor lui Alexandru. Anii de după moartea lui Alexandru cel Mare au fost dificili, iar unul dintre cele mai interesante personaje implicate în războiul diadohilor a fost mama împăratului, faimoasa Olympia (c. 375-316 î.Hr.).

Olympia, mama lui Alexandru cel Mare

La momentul morţii lui Alexandru, Olympia trăia în Epir, locul ei de naştere. Ea nu-l putea suporta pe Antipater, viceregele însărcinat cu administrarea Macedoniei în timpul aventurilor estice ale lui Alexandru. Imediat, Olympia a început să comploteze împotriva lui. A lansat un zvon conform căruia Alexandru nu a murit din cauze naturale, ci a fost otrăvit de membri ai familiei acestuia. Zvonul a fost plauzibil. Simptomele lui Alexandru nu erau incompatibile cu o otravă cu acţiune lentă, şi cu câteva luni înainte de moarte, împăratul îi ordonase lui Antipater să renunţe la funcţia de vicerege şi să se prezinte la Babilon. Mai mult decât atât, doi dintre fiii celui acuzat erau la Babilon la momentul morţii lui Alexandru. Deci acesta ar fi avut şi motiv, şi şi oportunitate. Olympia urmărea de fapt să se asigură ca nepotul ei minor, Alexandru al IV-lea, avea să moştenească tronul.

În următorii doi ani de la moartea lui Alexandru, riscul de izbucnire a unui război a crescut foarte mult (şi datorită Olympiei), dar succesorii încercau să păstreze aparenţele unei coexistenţe paşnice. Pentru a păstra pacea, Perdiccas s-a logodit cu fiica lui Antipater, Nicaea. Dar Olympia nu dorea să-l mai vadă pe Antipater în Macedonia, astfel că s-a folosit de fiica ei, Cleopatra, sora vitregă a lui Alexandru, pentru a distruge logodna.

Olympia i-a propus lui Perdiccas să se însoare nu cu Nicaea, ci cu fiica sa, Cleopatra. Olympia dorea să-i ofere astfel legitimitate lui Perdiccas în faţa populaţiei:el urma să se întoarcă în Macedonia căsătorit cu sora lui Alexandru, primit cu căldura de mama lui Alexandru şi în fruntea armatei victorioase a acestuia. Astfel, Antipater n-ar mai fi avut nicio şansă, iar Perdiccas urma să conducă imperiul până ce Alexandru al IV-lea ajungea la maturitate.

Când Antipater a aflat că Perdiccas o curta pe Cleopatra, la doar câteva săptămâni după ce se căsătorise cu fiica sa, a început imediat pregătirile de război. Olympia credea (sau spera) că Antipater va pierde războiul, dar în anul 320 Perdiccas a fost asasinat de proprii săi ofiţeri în Egiptul condus de Ptolemeu (care între timp se aliase cu Antipater). Până în 319, aliaţii lui Perdiccas din Asia Minor fuseseră învinşi de generalul desemnat de Antipater în fruntea afacerilor asiatice. Astfel, duşmanul Olympiei a ajuns regent al celor doi regi.

Din fericire pentru ea, Antipater a murit câteva săptămâni mai târziu, fapt nu tocmai surprinzător din moment ce avea aproape 80 de ani. Acesta decretase ca funcţia de regent al stăpânirilor europene să fie preluată de generalul Polyperchon (c. 385-303 î.Hr.), iar fiul său Casandru (c.354-297) să fie adjunctul lui. Acesta din urmă n-a fost tocmai mulţumit, deoarece se aşteptase să preia direct moştenirea tatălui său. Nereuşind să obţină sprijinul societăţii macedonene, el i s-a alăturat lui Antigon în Asia Minor. Ţelul său era clar:folosindu-se de bogăţia şi armatele lui Antigon, să-l înlăture pe Polypercho de la Pella şi să devină el însuşi regent.

Polyperchon, un mare diplomat al antichităţii

Ştiind că Olympia nu dorea să-şi vadă nepotul sub controlul fiului lui Antipater, Polyperchon a invitat-o să se întoarcă în Macedonia şi să preia regenţa lui Alexandru al IV-lea. Prezenţa ei la curte i-ar fi adus şi lui numeroase beneficii:inamicii, fie ei interni sau externi, s-ar fi gândit de două ori înainte să încerce ceva împotriva Regine-Mamă. Dar Olympia, îngrijorată că unele facţiuni din Macedonia nu ar fi apreciat întoarcerea ei, a decis să mai aştepte puţin. Între timp, pentru a se asigura că Antigon nu se hotărâşte să invadeze pur şi simplu Macedonia pentru a-l instala pe Casandru ca regent, l-a atras pe partea sa pe Eumenes, alt fost general al lui Alexandru, căruia i-a promis că-l va numi în fruntea Asiei Minor în locul lui Antigon.

Probleme existau şi în Grecia continentală, unde multe oraşe erau nemulţumite de administraţia şi garnizoanele macedonene instalate de Antipater. Polyperchon a decis să scrie, în numele regilor, o scrisoare liberă adresată tuturor cetăţilor greceşti prin care se oferea să sprijine facţiunile lor democratice împotriva oligarhiilor impuse de Antipater. Decizia a fost una chiar riscantă, deoarece în trecut tocmai facţiunile democratice se opuseseră dominaţiei macedonene. Scrisoarea n-a avut prea mult efect. A câştigat Atena de partea sa şi alte câteva cetăţi din Pelopones, dar Casandru a reuşit să ocupe portul atenian. Din fericire pentru el, Olympia s-a hotărât, într-un final să i se alăture şi să devină regina Macedoniei.

În ciuda acestor succese diplomatice, Polyperchon a avut de suferit pe plan militar. Flota i-a fost distrusă, a pierdut sprijinul lui Eumenes, iar Antigon putea oricând să invadeze Macedonia. În vara lui 317 a plecat la Epir împreună cu Alexandru al IV-lea, dorind să o escorteze pe Olympia înapoi în Macedonia. La întoarcere, în loc să fie primiţi de mulţimi binevoitoare, s-au trezit faţă în faţă cu o armată. Cât timp Polyperchon a fost plecat, Euridice, soţia adolescentă a lui Filip al III-lea, îl convinsese pe acesta să anunţe că îi cerea lui Polyperchon să renunţe la funcţia de regent şi comandant al forţelor armate în faţa lui Casandru.

Războiul dintre două regine

Polyperchon a lansat imediat un atac în Macedonia împotriva lui Euridice, şi a numit-o pe Olympia comandant al unei armate.  Funcţia era evident una simbolică, dar Olympia a înţeles să-şi exercite atribuţiile de comandant chiar dacă era femeie. În curând, armata ei şi cea condusă de Euridice (Casandru fiind ocupat în Pelopones) s-au întâlnit. Era primul război dintre două femei. Amândouă erau extrem de ambiţioase, dar una dintre ele trebuia să piardă. Aceasta a fost Euridice, care a fost părăsită de toţi ofiţerii săi ce nu doreau să lupte împotriva mamei lui Alexandru. În plus, ea nu dăduse naştere niciunui moştenitor al lui Filip al III-lea, astfel că Alexandru al IV-lea rămăsese singura speranţă a Macedoniei.

Olympia i-a arestat şi întemniţat pe Euridice şi Filip (pe care i-a şi ucis ulterior) şi, asumându-şi rolul de regină, a „curăţat” societatea macedoneană de toţi posibilii inamici. Succesul Olympiei nu a durat însă mult, fiind învinsă de Casandru şi condamnată la moarte. El a devenit, într-un final, regentul regelui minor. El a condus Macedonia ca regent, apoi ca rege, timp de 20 de ani, până la moartea sa din 297 î.Hr. La momentul morţii Olympiei, regele-copil avea 6 ani. Bunica sa fusese principalul şi cel mai influent sprijin al său, iar după moartea ei şansele lui de a ajunge vreodată pe tron s-au diminuat şi mai mult. În anul 309 î.Hr., la ordinul lui Casandru, el şi mama sa Roxana au fost asasinaţi, punând capăt dinastiei care condusese Macedonia timp de 300 de ani.


Sursa:http://www.historytoday.com/http://www.historytoday.com/

""