Autor 4090 vizualizări


În urmă cu 98 de ani, delegaţii Basarabiei alegeau cu majoritate de voturi unirea provinciei la statul român după o „pribegie“ de mai bine de un secol, timp în care a fost parte componentă a Imperiului Rus. Totuşi, un mare om politic din perioada interbelică, chiar şi fost preşedinte al Consiliului de Miniştri pentru o scurtă perioadă, spune în memoriile sale că procesul de unificare a fost mult mai complex. Şantajul şi coruperea cu bani a delegaţilor din Sfatul Ţării au fost printre armele folosite în „subteranele“ politicii româneşti pentru realizarea acestui deziderat. Cu toate că volumele cu amintiri ale lui Constantin Argetoianu au văzut lumina tiparului în primii ani de după Revoluţia din 1989, multe din informaţiile cuprinse în aceste cărţi sunt şi astăzi necunoscute publicului larg. Într-unul din acestea, Argetoianu îl acuză direct pe Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, că a primit suma de două milioane de lei de la reprezentanţii guvernului conservator condus de Alexandru Marghiloman pentru a vota corespunzător. „Destule lucrări istorice de după 1989 au atins problema intrării Basarabiei în componenţa statului român şi situaţia din perioada interbelică. Însă, din diferite raţiuni, cele mai multe politice, identitare, perspectivele critice asupra evenimentelor de la începutul anului 1918 sunt extrem de firave. Istoriile şi/sau memoriile oficiale oferă interpretări ale trecutului care se pot afla în contradicţie cu analizele oneste. Iar aceasta se poate întâmpla oriunde, nu doar în România. Cred că «istoria pioasă» nu ne ajută deloc atunci când vine vorba de înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat în anul 1918, în mod particular în cazul evenimentului din 27 martie“, spune istoricul Dorin Dobrincu, cercetător ştiinţific la Institutul „A.D. Xenopol“ din cadrul Academiei Române.

Martie 1917. În Rusia, la Petrograd iz­bucneşte revolta muncitorilor de la Uzinele Putilov. Soldaţii trimişi să reprime revolta se alătură în mare parte muncitorilor. Ţarul Nicolae al II-lea abdică, iar, în Rusia, la putere ajunge un socialist, pe numele său Alexandr Kerenski. În acelaşi an însă, Rusia a mai fost zguduită din temelii de o lovitură de stat mult mai violentă, orchestrată de această dată de bolşevici. Vladimir Ilici Lenin, unul dintre liderii mişcării, proclamă dreptul naţiunilor din fostul Imperiu Ţarist la autodeterminare. Undeva, la marginea de sud-vest a fostei stăpâniri ţariste, elita unei provincii anexate de Rusia cu doar un veac înainte devenea mai agitată ca niciodată. Smulsă din „trupul“ Moldovei în anul 1812, în urma războiului ruso-turc, Basarabia din anul 1918 îşi căuta propriu drum într-o Europă în schimbare, „modelată“ în tranşeele celui mai mare con­flict armat văzut până atunci de ome­nire. 

În 1917, Inculeţ este ales preşedintele Sfatului Ţării

În luna octombrie a anului 1917, Ba­sarabia îşi proclamă autonomia, iar Sfatul Ţării, unde au fost aleşi peste 150 de deputaţi, în mare parte ţărani şi soldaţi, devine organul legislativ al provinciei. Preşedintele Sfatului Ţării a fost ales Ion Inculeţ, profesor de matematică şi fizică şi deputat în Sovietul din Petrograd din partea Par­tidului Socialist Revoluţionar. Cu câteva luni înainte de a fi numit în fruntea acestei instituţii, Inculeţ era numit emisar în Basarabia din partea Guvernului condus de socialistul Alexandr Kerenski pentru a duce mai departe ideile Revoluţiei de la Petrograd.

Continuarea pe Ziarul de Iaşi

""