Unde sunt persecutaţi în prezent creştinii?
Creştinismul poate cã a devenit una dintre religiile dominante pe plan mondial, dar mai existã încã multe locuri unde creştinii sunt persecutaţi, expropriaţi, torturaţi sau chiar martirizaţi. Adesea asta se întâmplã ca parte a politicii religioase sau guvernamentale, iar media occidentalã de foarte multe ori evitã astfel de subiecte de teama atingerii unor sensibilitãţi culturale…
Persecuţia creştinã din Coreea de Nordnu are egal, a fi creştin este una dintre cele mai grave crime posibile. Dogma comunistã nu are tolerenţã faţã de religie, opiul poporului, dacã aceasta nu se suprapune cultului marelui conducãtor Kim Il Sung sau al fiului sãu, Kim Jong Il. Creştinii de aici sunt obligaţi sã-şi ascundã orientarea religioasã, pentru cã simpla deţinere a unei Biblii poate duce la pedeapsa capitalã sau la deportarea într-un lagãr de muncã. În 2010 au fost arestaţi sute de creştini, mulţi executaţi. În ciuda riscurilor, Biserica de aici câştigã în amploare. Aproximativ 400.000 de credincioi se adunã în cldiri dezafectate unde cântã încet imnuri.
În Irana crescut numãrul creştinilor arestaţi în 2010. Deşi unii dintre ei au fost eliberaţi, presiunea asupra lor încã este relativ mare. Mulţi dintre cei 450.000 de creştini trãiesc cu teama hãituirii de cãtre guvern. Ba mai mult, regimul a pierdut din credibilitate ca urmare a revoltelor sociale în contextul alegerilor din 2009 şi a demonstraţiilor ulterioare. Pentru a distrage atentia de la protestele continue, guvernul iranian îi atacã pe creştini cu mai mult zel ca înainte.
Creştinii declaraţi din Afghanistanfac şi ei faţã presiunii familiale, sociale, guvernamentale. De obicei sunt foarte discreţi şi nu se adunã niciodatã în public. În iunie 2010 secretarul adjunct al Parlamentului a cerut execuţia unor convertiţi la creştinism dupã ce a urmãrit la televiziunea afghanã o serie de botezuri. În august 2010 talibanii împuşcã şi ucid 10 membri ai unei echipe medicale creştine care se ocupa de tratamente la ochi şi altele în satele nordice.
Nu exista libertate religioasã nici în Arabia Sauditã. Exprimarea publicã a unei credinte nemusulmane este interzisa, iar convertirea la creştinism, perceputã ca apostazie, poate rezulta în pedeapsa capitalã. Majoritatea creştinilor sunt muncitori strãini atent monitorizaţi, care au voie sã se închine doar în privat şi în grupuri mici, dar şi atunci au de înfruntat dificultãţi. De pildã, 12 creştini filipinezi şi un preot au fost arestaţi în timp ce asistau la o slujbã privatã în octombrie 2010. Au fost acuzaţi de blasfemie şi exilaţi pe viaţã din Arabia Sauditã (deportarea tacitã este o nouã tacticã a politicii religioase, întrucât aşa se evita scrutinizarea media pe care o provoacã aresturile). Existã şi cazuri raportate de violenta fizicã împotriva creştinilor.
Somaliaca stat nu mai are conducere centralã din 1991. Este periculos pentru oricine sã se afle acolo, dar îndeosebi pentru un creştin. Cel puţin 15 creştini au fost ucişi de insurgenţii islamişti Al-Shabaab in 2009, alţi 8 au fost omorâti în 2010. Mai bine de un sfert dintre credincioşi au pãrãsit ţara, pentru cã persecuţiile se pot sfârşi aici şi cu uciderea convertiţilor în fata copiilor, aşa cum s-a petrecut cu Osman Abdullah Fataho. Al-Shabaab a preluat controlul asupra celei mai mari pãrti din sud şi printre obiective au formulat şi eradicarea creştinismului din Somalia. Cu toate acestea, date recente ar sugera o pierdere în popularitate.
Toţi cetãţenii trebuie sã fie musulmani in Maldive, întrucât legea sheriatului interzice practicarea oricãrei alte religii. Bisericile creştine sunt interzise, la fel ca şi importul de literaturã creştinã. Noi reglementãri ale practicilor religoiase au fost date la ivealã în 2010, politica s-a radicalizat şi în privinţa turiştilor, dupa ce mai mulţi au fost fost gãsiţi purtând Biblii asupra lor. Puţinii autohtoni care şi-au menţinut orientarea sunt izolaţi unii de alţii şi monitorizaţi cu strictete de autoritãţile religioase şi locale.
Religia de stat din Yemeneste Islamul, şi aici tot sharia este sursa oricãrei legislaţii. Strãinii au o oareşice libertate religioasã, dar misonarismul de orice naturã este strict interzis. Un caz concret este cel al unor muncitori expatriaţi din 2010, deportaţi pentru cã discutau aspecte ale creştinismului cu colegii lor musulmani care le-au cerut-o. mai mult, yemeniţii nu au voie sã se lepede de Islam, cei care o fac riscã persecuţii masive din partea familiei, autoritãţilor sau grupãrilor extremiste. La asta se adaugã şi instabilitatea crescândã cauzatã de mişcãrile teroriste şi separatiste. Asistentul social Johannes Hentschel, soţia sa Sabine, împreunã cu copiii lor Lydia, Anna and Simon şi inginerul Anthony Saunders au fost printre strãinii rãpiţi în regiunea nord-vesticã Saada. Anul trecut Anna şi Lydia (3 respectiv 5 ani) au fost salvate de forţele de securitate din Arabia Sauditã. Dar arabii au gãsit trupurile neînsufleţite ale altor trei creştini capturaţi, studenţii germani Rita Stumpp, Anita Gruenwald şi profesorul coreean Eom Young Sun. agenţii germani şi britanici şi-au încheiat de atunci operaţiunile de recuperarea a a lot ostatici.
Violenţa anticreştinã din Irakeste în creştere, dupã cum sugereazã numãrul morţilor şi rãniţilor. Ţintele vizate din Mosul în timpul campaniei electorale din martie 2010 i-a determinat pe mulţi creştini şã-şi pãrãseascã satele şi sã se stabilieascã în câmpiile Nineveh. Tot atunci s-a nãscut şi teama de un ghetto creştin în Baghdad. În acest moment Benedict XVI lanseazã un apel pentru siguranta creştinilor irakieni. Atacurile asupra instituţiilor creştine s-au înmulţit, iar cel puţin 58 de credincioşi au fost ucişi într-un atentat dintr-o bisericã din Baghdad în timpul unei slujbe, la sfârşitul anului 2010.
Presiunea asupra creştinilor din Uzbekistanau crescut în ultimul an. Numãrul de jafuri din biserici a urcat şi amenzile pentru activitãţi religioase ilicite depãşesc acum de 100 de ori valoarea salariului minim. Condamnãrile la închisoare pe termen scurt (3-15 zile) sunt adesea pedepse pentru propagandã creştinã, iar misionarul baptist Tohar Haydarov a fost încarcerat pe baza unor acuzaţii de posesie de droguri, pregãtindu-se un apel pentru eliberarea sa. Multe biserici şi-au pierdut statutul, la fel ca şi alte instituţii. Convertiţii recenţi trebuie sã aibã de a face şi cu pierderea locului de muncã, violenţele, respingerea socialã sau expulzarea din cãmin.
Guvernul din Laoseste ostil în mod deschis fatã de creştini. Autoritãţile, precum şi o bunã parte a societãţii privesc protestantismul creştin (creştinii Hmong Christians în particular) drept o amenintare amercianã la adresa regimului comunist. Bisericile creştine nu pot acţiona independent şi creştinii se limiteazã la spaţiul familiei sau al comunitãţii. Mulţi sunt supuşi unor tensiuni emoţionale şi fizice acute care îi împing sau nu spre abandonul credintei. Caz concret:în 2010 29 de creştini sunt ucişi şi cel puţin 20 arestaţi şi închişi fãrã proces, 11 familii din provincia Saravan sunt alungate în pãduri dupã ce refuzã sã-şi nege credinţa, în timp ce mai multe biserici sunt distrusea.
Sursa:listverse.com
