Un unicat tehnic distrus de nepăsare - Planul Înclinat de la Comandău
Un mic punct de pază al grănicerilor austro-ungari, situat pe vechea rută comercială ce lega Ţara Românească de Transilvania. Aici, la 17 octombrie 1888, David Horn a inaugurat fabricile de cherestea de la Comandău şi Gyula, iar un an mai târziu, odată cu concesionarea pădurilor şi cu începutul dezvoltării sistemului de căi ferate forestiere, a luat naştere localitatea Comandău.
Pentru a facilita aprovizionarea cu buşteni şi transportul cherestelei, între anii 1889-1891, Concesiunea David Horn a construit calea ferată cu ecartament îngust (760 mm) Comandău-Gara Covasna (Depozitul Central).
2009 Planul Înclinat de la Comandău, Covasna, aflat azi în paragină.
După doi ani, David Horn şi asociaţii au transferat concesiunea Societăţii Forestiere „Ardeleana“, fostă „Erdelyi Erdoipar R.T.“, proprietate a fraţilor Groedel, ce fusese înfiinţată în anul 1890. Societatea a construit şi a exploatat un sistem de căi ferate forestiere compus din nouă linii, având în total 118, 3 km:1. Gara Covasna – Planul Înclinat – Comandău (1889-1891) 21, 2 km;2. Comandău – Păpăuţi (1891-1895) 18 km;3. Ramificaţia Pădurea Zagon (1891-1895) 4 km;4. Comandău – Mica (1890-1892) 18, 8 km;5. Mica – Valea Bâsca Mare – C.F.F. Nehoiu (1920) 5, 2 km;6. Iancău – Reitec (1934-1935) 4, 5 km;7. Gyula – Ghiurca (1934-1935) 5, 4 km;8. Comandău – Valea Bâsca Mică – C.F.F. Nehoiu (1920) 19 km;9. Holom – Benedec – Nereju (1890 – 1895) 22, 2 km.
În cadrul acestui veritabil complex industrial, pentru a face posibilă legătura între Valea Zânelor şi Punctul Şiclău, în anul 1890 a fost inaugurat Planul Înclinat. O instalaţie complet ecologică, unică în Europa, realizată după proiectul inginerului Emil Lux, cu componente produse de firma vieneză Obach, Planul Înclinat a fost folosit timp de peste un secol (1892-1995), zilnic transportându-se aproximativ 30 de vagonete, fiecare având o capacitate de 10 m3 de material lemnos.
Principiul de funcţionare a întregului sistem era deosebit de simplu, urcarea şi coborârea celor două platforme înclinate, pe care erau ancorate micile trucuri forestiere, realizându-se numai cu ajutorul forţei de gravitaţie.
1913 -Planul Înclinat era o minune a tehnicii şi a ingeniozităţii
Legate între ele printr-un cablu metalic al cărui avans era reglat printr-un sistem de scripeţi controlaţi din camera de comandă situată în staţia de vârf, platformele rulau pe o linie cu ecartament normal (1435 mm), întregul ansamblu fiind proiectat astfel încât energia vagonetului încărcat, ce cobora, să fie integral folosită pentru remorcarea unui vagonet gol, ce urca din staţia de bază. Iar la mijlocul Planului Înclinat exista un punct de ramificaţie a şinelor, ce permitea trecerea simultană a celor două platforme.
Unica sursă externă de energie folosită pentru funcţionarea acestui unicat tehnic feroviar erau cei doi cai „putere“, Mişu şi colegul său din staţia de vârf, ce manevrau micile vagoane din staţiile situate la extremităţile Planului Înclinat, până pe liniile de unde erau preluate de locomotivele cu abur.
Acestea le remorcau până în punctul de transbordare din staţia Covasna, ori până în centrul forestier de la Comandău. În 1995, la numai câţiva ani după ce şi-a aniversat centenarul, Planul Înclinat a fost afectat de o puternică furtună, ce a doborât aproape toţi arborii de pe versantul pe care se întindea. În plus, în anul 1997, cabina de comandă a staţiei de vârf a fost distrusă de un puternic incendiu. Diminuarea drastică a volumului de masă lemnoasă exploatat a făcut ca Planul Înclinat să fie trecut în conservare la 1 octombrie 1999 (împreună cu cei 32 de kilometri ai liniilor ce compuneau ultimele rămăşiţe ale sistemului căilor ferate forestiere de la Comandău şi cu întregul material rulant rămas în zonă).
1940-Comandău-Trenul forestier trecând peste podul din imediata apropiere a Planului Înclinat
Turistul ori pasionatul feroviar ce se încumetă să pornească în aventura unei călătorii spre Comandău va putea privi imaginea dezolantă a versantului muntos pe care se mai întind încă o serie de componente corodate ale căii pe care rulau cele două platforme şi o parte a cablului ce le conecta. Şinele contorsionate care treceau pe micul podeţ din lemn ce asigura accesul pe platforma inferioară a instalaţiei au rămas suspendate deasupra pârâului pe care îl traversau. Iar mare parte din linia ferată se găseşte îngropată sub platforma drumului forestier, pe care coboară încet autocamioanele încărcate cu buşteni. Prin geamurile sparte şi prin uşile degradate ale clădirii remizei de la Comandău mai pot fi zărite trei dintre locomotivele ce au făcut serviciu pe ultimele porţiuni ale căii ferate forestiere Covasna-Comandău.
