Autor 62854 vizualizări


Înainte de dezvoltarea practicilor medicale moderne oamenii erau expuși unor intervenţii brutale cu rãdãcinile în tot felul de prejudecãţi și superstiţii, unele de-a dreptul morbide. Sã ne uitãm un pic la câteva exemple concludente pentru șocantul din gândirea umanã și relevante pentru istoria mentalitãţilor …


Soţia la vânzare

În Evul Mediu femeia era complet subordonatã bãrbatului. Dupã cãsãtorie cei doi deveneau o singurã entitate legalã, femeia neavând dreptul la proprietate și reprezentând o proprietate. Undeva la sfârșitul secolului al 17-lea documentele ne informeazã cã se popularizase obiceiul vânzãrii soţiei la licitaţie publicã, licitaţie anunţatã în avans. Femeia era expusã într-o piaţã, legatã cu un laţ de gât, braţ sau mijloc. Vânzarea soţiilor se generalizeazã în secolele 18-19 ca o metodã de a pune capãt unei cãsnicii nesatisfãcãtoare. Oamenii de rând nu dispuneau de obicei de opţiunea divorţului. În 1690 se dã o lege care pretinde cuplului sã depunã o cerere parlamentului pentru un certificat de divort. Procesul consuma mult timp, de accea se recurgea la varianta licitãrii partenerei, o practicã fãrã support legal dar în fata cãreia autoritãţile rãmâneau de obicei pasive. Sunt și cazuri în care femeia aranja ea însãși licitaţia pentru a ieși din mariaj. Printre ultimele cazuri care înregistreazã aceastã practicã se numãrã unul din 1913, când o femeie din Leeds susţinea în faţa tribunalului cã a fost vândutã pentru o lira sterlinã…


Clisma cu tutun

Procedura medicalã de largã rãspândire în secolul al 19-lea includea o insuflaţie de fum în rectul pacientului, datoritã presupuselor efecte benefice ale nicotinei, folositã frecvent pentru tratarea durerilor de cap, insuficienţei respiratorii, crampelor stomacale, ameţelilor sau rãcelii. Ideea clismei cu fum de ţigarã a fost preluatã de la indienii nord-americani. Se presupunea cã fumul amelioreazã durerile intestinale și procedura era aplicatã și în cazul înecului, considerându-se cã insuflarea stimuleazã respiraţia. Tehnica depãșise în importanţã respiraţia artificialã. Conform unui raport din 1835, clisma cu nicotinã avea success în tratamentul pentru holera în stadiu terminal. Cu toate acestea, în 1811 omul de știinţã englez Benjamin Brodie a demonstrat cã nicotina, principalul agent activ din tutun, este o otravã care provoacã stop cardiac.
 

Testul iepurelui

Istoria abundã în tehnici bizare de detectare a sarcinii. De pildã în Grecia și Egiptul antic se foloseau în acest scop saci de grâu sau orz pe care femeia urina și dacã rãsãrea un anume tip cerealier însemna cã urma sã nascã. Hipocrate sugera consumul de miere înainte de culcare, care dacã avea ca efect crampele abdominale echivala cu un test pozitiv. Abia în 1928 se pun bazele testului de sarcinã modern printr-un experiment cu hormonul hCG produs de placenta. În 1927 Zondek și Aschheim elaboreazã testul iepurelui. Testul consta în injectarea urinei feminine în corpul unei femele de iepure. Dacã ovarele acesteia reacţinau la lichid însemna test pozitiv pentru cã se constata prezenţa hCG (human chorionic gonadotropin). Testul a avut mare success între anii ’30 și ’50, dar s-a renunţat la el pentru cã implica folosirea de animale vii la procedurã, care de obicei erau omorâte dupã.

Siropul doamnei Winslow

În secolele 19-20, în contextul creșterii demografice, comunitatea știinţificã experimenteazã foarte mult cu noi medicamente. Se descoperã noi substanţe care au impact direct asupra creierului uman, iar companiile profita de standardele scãzute pentru a lansa pe piaţã produse potenţial periculoase. Un exemplu concret îl reprezintã siropul calmant al doamnei Winslow, bazat pe o formulã a lui Charlotte Winslow din 1849, Maine, SUA. Produsul era destinat în mod special copiilor mici, având efect tranchilizant. Amestecul de sulfat de morfinã, opiu pudrã, carbonat de sodium și amoniac încetinea ritmul cardiac instantaneu și sunt raportate multe cazuri în care inimile bebelușilor au cedat ca urmare a consumului. Totuși produsul nu a fost retras de pe piaţã decât în 1930. În 1897 chimiștii de la compania Bayer au experimentat și apoi scos pe piaţã diacetilmorfina (heroina), clasificatã la substanţe nedãunãtoare și care nu creeazã dependenţã.

Lobotomia

Printre practicile ciudate ale secolului 20 putem include terapia prin somn adânc, ca tratament psihiatric bazat pe abuzul de medicamente care sã inducã un somn care putea dura și sãptãmâni. Coma indusã era uneori fatalã. În 1933 doctorii au început sã foloseascã insulin și cardiozolul pentru terapie prin șoc. În 1935 neurologul portughez Antonio Egas Moniz a introdus o practicã numitã leucotomie (lobotomie). Lobotomia consta în tãierea conexiunilor la cortexul prefrontal, partea anterioarã a lobului frontal. Procedura se rezuma la forarea craniului și distrugerea ţesutului de pe lângã lobul frontal, crezându-se posibilã ameliorarea depresiei, schizofreniei, maniei sau tulburãrilor comportamentale. În ciuda efectelor secundare periculoase procedura s-a extins considerabil în anii ’40-’50, dar astãzi este extrem de rarã și în unele ţãri chiar ilegalã.

Antropodermia

Bibliopegia antropodermicã este practica învelirii cãrţilor în piele umanã. Exemple care au supravieţuit include cãrţi de anatomie din secolul al 19-lea legate cu piele de pe cadavre disecate;testamente acoperite cu pielea decedatului;copii de acte juridice legate cu pielea criminalului…In 1878 criminalul Big Nose Parrott și gașca sa ucid doi ofiţeri în Wyoming într-un jaf de tren pe lângã Medicine Bow River. Big Nose George a fost condamnat la spânzurãtoare, dar acesta încearcã o evadare din închisoarea de la Rawlins, ceea ce provoacã o adevãratã revolt a populaţiei care îl linșeazã. Craniul sãu va fi folosit ca scrumierã și suport de creioane, iar pielea de pe piept și coapse transformatã într-o pereche de pantofi. Ce mai rãmãsese din trup a fost ţinut pentru niște experimente într-o soluţie salinã. Pantofii fabricaţi din pielea lui Big Nose George se aflã expuși la Carbon County Museum în Rawlins, Wyoming.

Drapetomania

Rasismul știinţific se referã la aplicarea cercetãrii știinţifice în investigarea diferenţelor rasiale, cu scopul gãsirii unor argument care sã justifice exterminarea unor indivizi. Un exemplu de rasism știinţific este o teorie numitã drapetomania, o presupusã boalã mintalã care ar afecta negrii și i-ar determina sã fugã din captivitate. Teoria a fost dezvoltatã de Samuel Cartwright în 1851, bazându-se pe un singur symptom:fuga de pe plantaţii…Raportul dat Asociaţiei Medicale din Louisiana declara cã boala se manifestã ca urmare a tratamentului de la egal la egal aplicat de unii proprietari de sclavi…Cartwright prevedea și un remediu:biciuirea diavolului care sãlãșluiește în ei.

 

 

 

 

 

 

 

Dreptul divin al regilor

Dreptul divin al regilor, doctrinã care absolutizeazã autoritatea monarhului, anula regelui orice responsabilitate a acţiunilor sale. Orice încercare de a-l depune pe rege sau de a-I limita puterile contravine voinţei lui Dumnezeu și reprezintã o erezie. Teoria se formalizeazã în timpul monarhilor James VI al Angliei (1603-1625) și Ludovic al XIV-lea al Franţei (1643-1715). Revoluţiile din secolul al 18-lea slãbesc însemnãtatea teoriei. O problemã aparte consta în interdicţia pedepsirii odraslelor regale de cãtre altcineva decât regele, ceea ce a condus la angajarea de persoane care sã se ocupe exclusiv de pedepse, de obicei din anturajul vlãstarelor regale, faţã de care prinţii dezvoltau o mare familiaritate, dar acești ‘whipping boys’ erau adesea maltrataţi pentru cã, paradoxal, regalitatea era de neatins…

 

 

 

 

 

 

Mimizuka

Perioada Sengoku a fost în Japonia caracterizatã de revolte, intrigi și conflicte militare. Rãzboinicii japonezi obișnuiau sã-și transforme craniile inamicilor uciși în trofee. Prin 158 Toyotomi Hideyoshi. Lord japonez, unificã Japonia pentru a doua oarã. Între 1592-1598 Japonia duce un rãzboi împotriva Koreei, ţelul supreme fiind cucerirea sa, a Chinei dinastiei Ming și a Indiei. În timpul acestui rãzboi se încurajeazã considerabil colecţionarea trofeelor, dar cum era dificil de transportat un numãr mare de cranii, combatanţii japonezi se rezumau la colecţionarea de urechi și nasuri…pe care le aduceau acasã în saramurã. Se estimeazã ca numãrul victimelor a fost cam la un milion. În mod remarcabil, Toyotomi a ordonat construcţia unui monument care sã conţinã toate urechile și nasurile strânse de la rãzboinicii cãzuţi, monument numit Mimizuka, inaugurat oe 28 septembrie 1597. Un fapt extrem de rar, de altfel, ca un inamic învins sã fie înhumat într-un altar budist…

Isteria feminina

Diagnosticul și tratamentul erau destul de comune în Vest și larg discutate în special în literatura de specialitate din epoca victorianã (1837-1901). În 1859, un medic declara cã un sfert din femei suferã de isterie. Au fost catalogate 75 de pagini de posibile simptome ale bolii, aproape orice mica durere putând constitui un incipit pentru isterie. Femeia care suferã de isterie se considera în general cã are stãri de leșin, iritabilitate ridicatã, apetit scãzut, insomnia, crampe abdominal, respiraţie superficial, spasme musculare și o tendinţã de a…provoca necazuri. Isteria era frecvent asociatã insatisfacţiei sexuale. Pacientele erau supuse din acest motiv unui masaj pelvian, pânã când experimentau ‘paroxismul isteric’ (orgasmul). Terapia s-a dezvoltat odatã cu apariţia primului vibrator electromecanic în 1873, multã vreme disponibil doar doctorilor care se ocupau de tratament. Astãzi isteria nu mai este medical asociatã exclusiv sexului feminin.
 

 

 

 

 

 

Sursa:listverse.com