Autor 31886 vizualizări


În patrimoniul Muzeului Naţional al Aviaţiei Române se află cel mai modern avion de luptă pe care l-a avut de-a lungul istoriei armata română.

Avionul supersonic de superioritate aeriană MiG-29 a fost cel mai avansat tip de aparat de zbor din dotarea Aviaţiei Militare Române. Intrat în serviciul operativ în URSS, în anul 1983, la şase ani după zborul prototipului, a fost construit în peste 1.500 de exemplare şi exportat în mai mult de 30 ţări.

Tratativele dintre România și Uniunea Sovietică privind achiziționarea unor avioane MiG-29 au fost demarate la mijlocul anului 1987. Inițial au fost comandate 45 de avioane, însă doar 21 au fost livrate între anii 1989-1990. Comanda pentru restul de 24 de avioane a fost ulterior anulată. Primele patru aparate au ajuns în România în cursul anului 1989, celelalte 17 intrând în serviciul operativ în anul următor. Toate cele 21 de avioane – 17 simple comenzi MiG-29 şi patru duble comenzi MiG-29 UB – au intrat în compunerea Escadrilelor 2 şi 3 ale Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare, Vânătoare-Bombardament, situat pe aerodromul Mihail Kogălniceanu. Avioanele MiG-29 din dotarea Forţelor Aeriene Române au fost operaţionale în perioada 1990-2001.

Un interceptor pur-sânge

Avion de vânătoare-bombardament de generaţia a patra, MiG-ul 29 este un interceptor pur-sânge, echipat fiind cu două motoare cu dublu flux şi postcombustie Klimov RD-33, ce îi asigură un raport tracţiune/greutate supraunitar. Are aripa în săgeată poziţionată median, ampenaj vertical dublu, iar ca o particularitate, la rulajul pe sol – inclusiv decolare-aterizare şi zbor la joasă înălţime – masivele prize de aer principale sunt obturate de panouri mobile acţionate hidraulic în scopul prevenirii absorbţiei de corpuri străine;aerul necesar funcţionării motoarelor este aspirat prin intermediul unor prize de aer auxiliare ce se deschid pe extrados. De asemenea, MiG-ul 29 este construit pe principiul fuselajului portant, astfel că o bună parte din sustentaţie este obţinută datorită fuselajului cu secţiune trapezoidală.

Cu toate că nu dispune de sisteme fly-by-wire, MiG-ul 29 este recunoscut ca dispunând de tehnologie înaltă nu numai în construcţie (materiale compozite), ci şi la nivel de senzori – avionică modernă, sistem radar Doppeler tip Fazotron RLPK-29 şi vizor infraroşu şi telemetru laser tip S-31E2 KOLS, scaun de catalputare tip „0-0” Zvezda K-26DM şi vizor de tragere instalat pe casca pilotului tip Şchel-3UM. 

Modernizarea avionului

După succesul programului de modernizare al avionului MiG-21 (LanceR) aflat și el în dotarea Forțelor Aeriene Române, la sfârșitul anilor ’90, autoritățile române au luat în calcul și un program de reparații și modernizare a MiG-ului 29 la uzina Aerostar de la Bacău. În luna iunie a anului 1999 a fost semnat un contract de cooperare industrială între companiile Aerostar, Daimler Chrysler Aerospace (Germania) şi Elbit Systems Ltd. (Israel), al cărui scop l-a constituit realizarea unui avion demonstrator, care să fie prezentat operatorilor de MiG-29 din lume. Statul Major al Forţelor Aeriene a pus la dispoziţie avionul MiG-29 cu numărul de bord 67.

Un an mai târziu, la 5 mai 2000, prototipul MiG-29 Sniper s-a ridicat de pe pista Aeroportului din Bacău, avându-l la manșă pe pilotul de teste al comapaniei germane Daimler Chrysler Aerospace, Wolfgang Schirdewann. Prezentarea oficială a proiectului Sniper a avut loc în data de 12 mai 2000. În perioada 2000-2001, avionul demonstrator MiG-29 Sniper a fost prezentat la mai multe evenimente aeronautice naționale și internaționale. Din considerente economice, programul a fost stopat, MiG-29 Sniper executând ultimul zbor în cursul anului 2001. În anul 2009, avionul a intrat în patrimoniul Muzeului Naţional al Aviaţiei Române. 


Primul care a lansat ideea unui muzeu al aviaţiei române a fost istoricul Nicolae Iorga. După Primul Război Mondial, Liga Naţională Aeronautică a făcut primele demersuri concrete, reuşind să adune într-un punct muzeistic materialul de război capturat de armata română pe timpul ostilităţilor militare. După 1970, graţie eforturilor generalilor Aurel Niculescu şi Gheorghe Zărnescu, aflaţi, la acea vreme, la comanda Aviaţiei Militare, la Boboc şi Mediaş s-au pus bazele viitorului muzeu. Însă, în urma încheierii unui protocol, patrimoniul acestora a trecut în zestrea secţiei de aviaţie a actualului Muzeu Militar Naţional.

După 1989, procesul realizării Muzeului Aviaţiei s-a accelerat. Guvernul României a aprobat, la 2 martie 1990, înfiinţarea instituţiei, însă lucrurile au trenat iar muzeul a funcţionat, mai bine de un an, în corturi, în cadrul Bazei 90 Transport Aerian. Abia după această dată, Muzeul Aviaţiei a primit un spaţiu relativ corespunzător, pe Aeroportul Băneasa, pentru ca apoi să se mute pe strada Fabrica de Glucoză nr. 2-4, unde beneficiază de un spațiu generos și de un patrimoniu extraordinar.

 

Program de vizitare:marţi-vineri, între orele 09:00-16:00;sâmbăta-duminica, între orele 10:00-17:00. Taxă intrare:10 lei