Autor 1359 vizualizări


Istoricul britanic Dennis Deletant a susținut aseară, la București, o conferință intitulată „Condamnaţi, dar nu uitaţi:soarta unor activişti pro-britanici din România. 1945-1964”, în cadrul căreia a vorbit despre ce s-a întâmplat cu câțiva angajați ai reprezentanțelor britanice din România, arestați și condamnați în timpul regimului Dej.

Subiectul abordat de Dennis Deletant e relativ puțin cunoscut în România, în ciuda faptului că el poate fi integrat în marea istorie a represiunii politice din perioada comunistă. Este vorba de soarta românilor angajați ai legațiilor occidentale, arestați la începutul anilor '50 și condamnați, pentru „înaltă trădare”, din cauza legăturilor lor cu țările din Vest. Cei mai mulți dintre aceștia au petrecut ani grei în închisoare (ultimii au fost eliberați abia în 1963-1964), iar alții au murit în prizonierat.

Dl. Deletant a vorbit despre angajații români ai Legației Britanice, ai Oficiului Britanic de Presă și ai Misiunii Militare Britanice. Îi putem numi, printre alții, pe Constantin Mugur, Maria Golescu, Eleanor Bunea de Wied (prințesă de Wied, verișoară a Regelui Mihai), Liviu Popescu-Nasta ș.a. Aceștia au fost arestați în 1949, iar procesul lor s-a desfășurat în 1950. La 28 aprilie, grupul își primea condamnările pentru „servirea slugarnică a intereselor imperialiste britanice”. Unii au primit 15 sau 20 de ani muncă silnică, iar cei mai puțin norocoși au intrat în categoria MSV-iștilor (muncă silnică pe viață).

Imediat după arestări, Legația Britanică a transmis la Londra, la Foreign Office, că mai mulți angajați ai săi au dispărut peste noapte. Același lucru se mai întâmplase și avea să se mai întâmple în următorii ani și în cazul altor legații. În total, în patru ani, circa 60 de angajați ai reprezentanțelor occidentale au fost arestați.

Legația Britanică a făcut apeluri repetate către Ministerul Afacerilor Externe pentru a afla informații privind soarta celor arestați. S-a ajuns chiar la ideea ca Legația de la București să plătească ea însăși cauțiunea acestora. Liderii de la Londra resping însă această propunere și sugerează șefului legației să discute discret problema cu autoritățile române, fără a interveni însă într-o manieră prea directă.

În ciuda faptului că, de-a lungul anilor, Foreign Office-ul a făcut diverse demersuri pe lângă autoritățile române referitoare la soarta foștilor săi angajați, per total, consideră Dennis Deletant, atitudinea sa a fost una relativ slabă, pentru a evita lezarea relațiilor româno-britanice.

 

Eleanor Bunea de Wied moare la Miercurea Ciuc în 1956. Liviu Popescu-Nasta moare la Văcărești, în 1958.

 

Unele din persoanele condamnate au fost eliberate în urma negocierilor dintre statul român și rudele lor aflate în străinătate. Un rol important în aceste demersuri l-a jucat Henry Jakober, un om de afaceri britanic ce avea legături comerciale cu România. Acesta a mijlocit plăți către statul român pentru răscumpărarea unor persoane din țară, sumele fiind plătite de rudele și prietenii din străinătate. Așa va fi eliberată, spre exempl, Maria Golescu, căreia i se permite să plece din țară în 1962, în schimbul sumei de 4200 de dolari. În cazul acesta, Foreign Office-ul a refuzat să contribuie la răscumpărare, dar ulterior îi va oferi Mariei Golescu o sumă „ex gratia” (echivalentul unui salariu pe un an la legație) și o mică alocație lunară.  

Cazul Legației Britanice, asemănător celui al Legației Franceze, se înscrie în fenomenul represiunii comuniste direcționate împotriva persoanelor bănuite că ar întreține relații (de orice fel) cu țările din Occident. Conferința Dlui. Deletant a arătat că autoritățile britanice au intervenit pe lângă statul român în favoarea angajaților pierduți;poate că nu au făcut-o atât de ferm precum ar fi putut să o facă, dar nu i-au uitat pe oamenii care au sfârșit în închisoare din cauza legăturilor lor cu Marea Britanie.

 

 


Dennis Deletant (n. 1946) este, probabil, cel mai cunoscut specialist străin pe studii românești, autor al unor cărți precum Teroarea comunistă în România, Aliatul uitat al lui Hitler:Ion Antonescu, Ceaușescu și Securitatea, România sub regimul comunistș.a. Dl. Deletant a fost, în ultimii 20 de ani, o prezență constantă în România, implicându-se activ, printre altele, în dezvoltarea proiectului Memorialului de la Sighet.

Chiar săptămâna trecută, istoricul britanic a fost prezent la Sighet cu ocazia sărbătoririi a 20 de ani de la înființarea Memorialului. Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a profitat de prezența în țară a dlui. Deletant și l-a invitat la București pentru susținerea acestei conferințe.