Autor 24188 vizualizări


În anul 1938, România era al şaselea producător de petrol din lume şi singurul exportator din Europa al acestui produs esenţial pentru transporturile de orice natură.  Odată cu declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, zona petroliferă a ţării noastre a devenit un centru de interes pentru ambele tabere beligerante. 

Ca urmare a alianţei militare încheiate cu România, Germania nazistă a acordat o atenţie aparte protecţiei şi întăririi apărării antiaeriene în toată Valea Prahovei, considerând-o vitală pentru purtarea războiului de către Al Treilea Reich. În acelaşi timp, coaliţia anglo-americană considera că bombardarea şi distrugerea industriei petrolifere româneşti ar fi avut o contribuţie esenţială la reducerea potenţialului de război al Axei.

CLICK AICI PENTRU A VEDEA O GALERIE FOTO CU BOMBARDIERUL AMERICAN

 

Primul bombardament, în 1942

Primul raid de bombardament al aliaţilor, cunoscut sub denumirea de „Operaţiunea Halverson”, a avut loc la 12 iunie 1942, când 13 bombardiere, care au decolat din localitatea egipteană Fayed, au traversat Siria, Grecia şi Bulgaria pentru a încerca să bombardeze rafinăria Astra Română din Ploieşti, acţiunea fiind un eşec total.

La Conferinţa de la Casablanca, Maroc (14-23 ianuarie 1943), unde s-au luat deciziile esenţiale pentru desfăşurarea războiului în Europa, respectiv debarcarea din Sicilia, amânarea operaţiunii Overlord – debarcarea din Normandia pentru anul următor, s-a hotărât şi efectuarea celei mai mari operaţiuni de bombardament aerian de până atunci „Tide-Val”, respectiv atacarea instalaţiilor petrolifere de pe Valea Prahovei.

Operaţiunea „Tide-Val”

Pentru aceasta a fost concentrată la Benghazi, în Libia, la dispoziţia Armatei 9-a aeriene americane, cea mai mare flotilă de bombardiere B-24 Ds Liberator formată vreodată, compusă din cinci grupuri de avioane: Liberandos (29 aparate), Traveling Circus (39 aparate), Pyramides (47 aparate), Eight Balls (37 aparate) şi Sky Scorpions (26 aparate), la bordul cărora se aflau 1.763 de piloţi, navigatori, observatori, mitraliori, trăgători şi mecanici americani.

După o perioadă de antrenament special, în deşertul libian fiind reconstituite, la scara 1/1, după fotografii, instalaţiile petrolifere din zona Ploieşti asupra cărora au fost executate mai multe misiuni de bombardament, duminică, 1 august 1943, ora 6 dimineaţa (ora României), 178 de bombardiere strategice B-24 Ds Liberator au decolat de la Benghazi, traversând Marea Mediterană şi îndreptându-se spre România, peste Peninsula Balcanică.

Din pricina condiţiilor meteorologice, precum şi a interzicerii folosirii mijloacelor de comunicaţie, numai 162 de aparate au ajuns în spaţiul aerian al României, începând cu ora 13.00, şi au lansat asupra zonei petrolifere şi împrejurimi peste 1.800 de bombe, având între 250 şi 500 de kg fiecare.

Ca urmare a acţiunilor combinate ale artileriei antiaeriene şi ale aviaţiei de vânătoare române şi germane, impresionanta flotilă aeriană americană a înregistrat pierderi grele:41 de aparate doborâte de artileria antiaeriană şi aviaţia de vânătoare, opt aparate au aterizat forţat în Turcia (neutră în acea vreme), alte 23 de aparate au aterizat forţat la ­bazele din Cipru, Sicilia sau Malta şi doar 88 de avioane au reuşit să revină la Benghazi (55 dintre ele fiind destul de grav avariate). Pierderile umane americane s-au ridicat la 627 de ­militari (310 morţi, 130 de răniţi, 180 de prizonieri în România şi 79 internaţi în Turcia).

Dintre numeroasele mărturii referitoare la acest raid, un episod aparte îl constituie şi prima acţiune românească tip „kamikaze” a sublocotenentului aviator Carol Anastasescu, pilot pe un avion de vânătoare I.A.R.-80, care, după ce a doborât un bombardier B-24, fiind rănit şi cu aparatul avariat, a intrat frontal în motorul altui bombardier B-24.

În timpul prăbuşirii celor două aparate, avionul românesc s-a desprins singur din încleştare şi a aterizat forţat, pilotul revenindu-şi abia pe patul de spital. Comandantul Bazei Flotilei II-a Vânătoare raporta Subsecretariatului de Stat al Aerului la data de 6 august 1943:

„Avionul I.A.R.-80 no. 222, pilotat de slt. av. Anastasescu Carol, căzut în timpul bombardamentului aerian inamic, din ziua de 1 august 1943, a fost găsit lângă Rafinăria Vega Ploieşti. Pilotul, rănit la faţă, se plânge de dureri de şale, nu a putut da nici o indicaţie referitor la accident. Avionul reformat;are fuselajul, motorul şi o parte din aripi sparte.”

Într-o mărturie, consemnată mult mai târziu, aviatorul Carol Anastasescu relata: „La ultima tragere, în momentul redresării, am auzit o pocnitură în stânga jos, cam către piciorul stâng. Maneta era lovită şi ea. Nu mi-am dat seama că sunt rănit... Degajam, când am văzut mici stropi de flăcări scurgându-se de pe manetă pe picior. Pantalonul de piele a început să mă frigă, să mă ardă. Încercând să-mi apăr piciorul, să sting flacăra care lua proporţii, mi-am fript palma. Răpus de usturimea aceea îngrozitoare, am deschis carlinga pregătindu-mă să sar. Mai târziu, americanii au spus că am sărit. Nu am sărit... Am încercat să iau puţină înălţime trăgând uşor maneta;era prea jos ca să pot sări... Arsurile mă chinuiau îngrozitor, mă temeam să nu explodeze avionul. În momentul acela am văzut un bombardier desprinzându-se din formaţie şi venind să mă atace. Avionul meu scotea fum;el trăgea direct în mine cu toate mitralierele din faţă. Nu mă mai puteam apăra, chinurile deveniseră insuportabile. Am virat uşor pe stânga colosului picând uşor spre motoare decis să intru în el... Am simţit o căldură puternică, şi atât. M-am trezit într-un spital...”.

Document inedit prezentat de „Historia”

Tot în legătură cu acest raid de bombardament al aviaţiei americane, în patrimoniul Muzeului Militar Naţio­nal „Regele Ferdinand I” se află o donaţie interesantă făcută de amiralul (r) Marcel Diaco­nescu: 17 fotografii alb/negru inedite realizate chiar de el, la 3 august 1943 (când era doar aspirant de marină, aflat în permisie), cu prilejul identificării membrilor echipajului unui avion american de bombardament căzut la marginea comunei Ogrezeni, judeţul Ilfov. „Historia” vă prezintă în exclusivitate câteva dintre acele fotografii, dar şi copia procesului-verbal încheiat cu acel prilej de către doctoriţa Lucia Diaconescu, sora lui Marcel Diaconescu, şi şeful secţiei de jandarmi Bolintin, plutonier major Militaru Nicolae:

Astăzi, anul una mie nouă sute patruzeci şi trei, luna august, ziua trei, în marginea de nord-est a comunei Ogrezeni, judeţul Ilfov.
Noi, Lucia Diaconescu, medic la Circa Sanitară Bălăşoveni, judeţul Ilfov, asistată de dl. Plutonier major Militaru Nicolae, şeful Secţiei de Jandarmi Bolintin.
Având în vedere Ordinul No. 2061 din 3 august 1943 al Legiunii de Jandarmi Ilfov, prin care se ordonă a ne transporta la faţa locului căderii avionului inamic american pentru stabilirea identităţii prizonierilor morţi, ce fac parte din echipajul avionului inamic.
Ne-am ­ transportat la faţa locului şi am putut constata următoarele:
-De sub sfărâmăturile avionului au putut fi ridicate patru cadavre complet carbonizate, care, după aparenţă, par a aparţine a 4 indivizi de sex masculin, de talie înaltă, vârsta neputându-se aprecia, între care doi au putut fi identificaţi după următoarele semne: purtau la gât lanţ cu tăbliţă de metal având inscripţia numelor:
-1. Taylor Wance
-2. Higghins Bernard
-La o distanţă de 10 (zece) metri vest de avionul doborât s-au găsit aruncate două cadavre de sex bărbătesc, intrate în putrefacţie, şi care au putut fi identificate după actele ce le posedau:
-1. Richard R. Murai, talie mijlocie, prezentând fractura deschisă a coloanei vertebrale în regiunea dorso-lombară. La examenul fizic s-a constatat că prezintă circumcizie rituală. Cada­vrul pare a avea vârsta de 22-25 ani.
-2. Robert Guard, de talie înaltă, vârsta 25-30 ani, prezentând fracturi multiple deschise ale ambelor gambe;plagă prin schijă profundă, regiunea-antero superioară a coapsei drepte, arsuri de gradul 3 a mâinii stângi.
Faţă de constatările de mai sus, am autorizat ridicarea cadavrelor procedându-se la înhumarea lor. La ora 16 (şase spre zece) au fost ridicate de autoritatea comunală, aşezate în sicrie şi transportate la Cimitirul Ortodox din comuna Ogrezeni, pentru a fi înmormântaţi.
Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal, la faţa locului.
   SS             SS
Medic circa Sanitară Bălăşoveni Şeful secţiei Bolintin”.

Sperăm că aceste rânduri vor putea fi considerate şi o modestă mângâiere pentru sufletele urmaşilor acestor eroi ai armatei americane, care vor putea afla locul în care au fost înmormântaţi piloţii: o comună din apropierea Capitalei României.