Autor 210857 vizualizări


Insula Schwanenwerder, botezată astfel graţie lebedelor care alunecă pe luciul lacului din zonă, ar putea fi considerată una dintre cele mai romantice zone din Germania, dar asta numai dacă ai putea să ignori istoria, adică faptul că aici dragostea şi sexul în timpul nazismului căpătaseră valenţe ideologice şi jucau un rol cheie în purificarea rasei superioare.

Scriitoarea de ficţiune istorică Jane Thynne a lansat recent volumul „The Winter Garden“, prin care readuce în atenţia publicului cititor amănunte incredibile şi documentate despre taberele de educare a femeilor germane de rasă pură în care acestea erau pregătite intens să devină soţii şi demne reprezentante ale arienilor. 

Dincolo de femeile sau fetele care acceptau bucuroase regulile de-a dreptul nebuneşti aplicate sub atenta supraveghere a lui Hitler şi a lui Heinrich Himmler, capul SS-ului, dar şi cu aportul lui Joseph Goebbels, aceste şcoli au ascuns şi dramele unor iubiri sincere, episoade rupte din viaţa acelor timpuri, când ofiţeri SS îndrăgostiţi de nemţoaice care aveau trecutul „pătat“ cu vreun strămoş evreu picau în dizgraţia regimului nazist dacă nu refuzau să le părăsească pe cele de care se îndrăgostiseră.

Jane Thynne a vizitat casa de la numărul 28 de pe Inselstrasse, amplasată într-un peisaj idilic, aceasta fiind una dintre instituţiile în care miresele naziste erau instruite să fie neveste obediente, bune gospodine, mame desăvârşite şi, cel mai important, să-l iubească pe Fuhrer înainte de toate. Anul trecut, un manual al Reichsbräuteschulen, aşa cum erau numite aceste şcoli pentru neveste, a fost scos la lumină din arhiva federală germană din oraşul Koblenz, iar conţinutul a oferit o imagine detaliată a ceea ce se petrecea în spatele zidurilor acestor instituţii.

Reichsbräuteschulen au fost înfiinţate la iniţiativa expresă a lui Heinrich Himmler (şeful SS-ului şi al Poliţiei Secrete de Stat-Gestapo-n.r) şi s-au bucurat de tot sprijinul lui Hitler. De altfel, Himmler era obsedat ca ofiţerii săi SS să-şi găsească nevestele potrivite din toate punctele de vedere, aşa că în 1935 a pus bazele acestor tabere de instrucţie pentru miresele SS. Cursurile erau dure şi nu se califica oricine. Dorinţa lui Hitler, mai presus de toate, era să păstreze elita ofiţerească pură, aşa că orice femeie care aspira să devină soţia unui ofiţer SS trebuia să aducă dovezi clare despre „pedigree-ul“ său, iar veridicitatea informaţiilor trebuia confirmată de Comandamentul Central de Rasă şi Reaşezare pentru a evita infiltrarea „elementelor“ cu sânge amestecat sau a evreicelor. 

Ruşinea de a rămâne cu o femeie „întinată“ rasial 

Tocmai pentru a evita aceste incidente, femeile care doreau să devină soţii de ofiţeri SS trebuiau să fie capabile să-şi determine moştenirea ariană cu ajutorul ceritificatelor de naştere şi de căsătorie ale strămoşilor, până la anul 1800. De multe ori, tinerele erau nevoite să bată zeci de drumuri pe la bisericile în care rudele lor se căsătoriseră sau fuseseră botezate pentru a găsi dovezile necesare. Numai că, adesea, se întâmpla ca acestea să descopere că unul dintre strămoşi, poate o stră-străbunică, avea sânge evreiesc, iar căsătoria nu era autorizată, ceea ce însemna că ofiţerul SS trebuia să aleagă între ruşinea de a rămâne cu o femeie „întinată“ rasial sau să renunţe la onoarea de sluji în armata nazistă. Stabilirea arborelui genealogic al miresei nu era singura condiţie care trebuia să fie îndeplinită. Viitoarele mirese erau nevoite să se supună unor măsurători fizice, ale nasului şi buzei superioare, şi să se roage ca rezultatele să fie conforme cu tipul arian de fizionomie, dar şi să pună la dispoziţia comandamentului un istoric medical complet al familiei, în care să semnaleze mai ales cazurile de tuberculoză.


Abia după ce era emis un certificat prin care se permitea organizarea nunţii, tinerele puteau să treacă la următoarea etapă:două luni de pregătire intensă în tabere, instrucţie pentru care plăteau 135 de mărci Reichmarks, echivalentul în zilele noastre a 600 de euro. Rutina zilnică se poate descrie drept „viguroasă“ şi debuta cu trezirea extrem de matinală, urmată de un program de exerciţii fizice în aer liber, indiferent de vreme, adesa urmate de un duş cu apă rece făcut tot afară, înainte de servirea micului dejun. Restul zilei era împărţit între ore în care fetele învăţau să gătească sănătos, să coasă, cum să decoreze interiorul unei case (cu menţiunea că trebuiau să folosească numai materiale de provenienţă germană) ori să îngrijească un copil. Atenţie mărită se acorda modului în care se organiza bugetul unei gospodării şi modului în care trebuia călcată corect uniforma ofiţerului SS, dar şi cum se lustruiesc cizmele soţului şi cuţitul din dotare. 

Aranjatul florilor, schimbatul aşternuturilor, spălatul şi lustruitul temeinic al podelelor, dar şi regulile de conversaţie pe care trebuie să le urmeze o nevastă SS la petrecerile şi ceremoniile oficiale unde erau invitaţi soţii sunt numai câteva dintre îndatoririle care trebuiau executate fără cusur de consoartele ofiţerilor hitlerişti, conform Daily Mail. Bineînţeles. existau inclusiv „Cele zece porunci ale femeii germane“, care preciza că soţia SS trebuie „să-şi pătreze trupul pur“ şi „să spere la cât se poate de mulţi copii“. 

Cele mai multe dintre nevestele care erau pregătite în aceste tabere aveau însă ambiţii mult mai mari, dincolo de aceea de a se transforma în soţii obediente. Hitler vedea în mamele germane „purtătoarele culturale“ ale naţiunii şi considera că acestea aveau datoria de a-şi îndoctrina copiii cu ideologia nazistă de la cele mai fragede vârste. De exemplu, miresele erau învăţate cum să le spună viitorilor copii poveşti clasice precum Cenuşăresa. 

Astfel, varianta nazistă a poveştii spunea că prinţul nu le refuzase pe surorile Cenuşăresei (care reprezenta idealul de frumuseţe arian, cu păr blond şi ochi albaştri) pentru că erau urâte şi rele, ci din motive care ţineau de rasă, pentru că ar fi avut origini slave. Înainte de a-şi culca copiii, viitoarele mame ar fi trebuit să-i înveţe să spună o rugăciune inspirată de „Tatăl nostru“, dar modificată pentru ca cei mici să înţeleagă cât se poate de repede cui trebuie-i fie recunoscători:

Fuhrerul meu, te cunosc bine şi te iubesc la fel cum îi iubesc pe mama şi pe tatăl meu! 

Foarte importante în formarea viitoarelor mirese, care aveau rolul esenţial de a purifica rasa ariană, erau şi lecţiile din Volksgemeinschaft, comunităţi în care se punea accentul pe eugenia rasei şi pe aspecte care ţineau de genetică. Aici, tinerelor li se explica faptul că genele „defecte“, care se făceau vinovate de apariţia persoanelor cu boli mintale sau de existenţa celor cu sânge evreu, slăbeau rădăcinile naţiunii. Extrem de blamat de Hitler era şi fumatul. Atât de mult îi desplăcea acest obicei încât considera că tutunul corupea „celula germană“ a naţiunii.

Înainte a de se căsători cu un ofiţer SS, femeia germană trebuia să-i jure loialtate veşnică lui Hitler şi să promită că va rămâne şi pe mai departe o „susţinătoare a rasei germane“. Jurământul mai prevedea că viitoarele soţii vor deveni experte în tot ceea ce ţine de îngrijirea corectă şi eficientă a unei gospodării, dar şi în datoria de mamă, cu precizarea că îşi vor creşte copiii în acord cu idealurile Partidului Muncitoresc German Naţional-Socialist. Jurămintele erau rostite în cadrul unei ceremonii neo-păgâne, intitulate SS Eheweihen, din moment ce Himmler refuza ceremoniile religioase creştine. Acestea nu aveau loc într-o biserică, ci în faţa unui funcţionar al partidului şi în prezenţa unui altar decorat cu simboluri SS şi frunze de stejar. Fericitul cuplu schimba verighete din argint gravate cu rune mistice şi primea un exemplar din Mein Kampf, iar în vârful tortului de nuntă trona o figurină din zahăr care îl înfăţişa pe Hitler.

Între 1935 şi 1937, mai mult de 1 milion de nemţoaice urmaseră cursurile şcolilor Reichsbräuteschulen. Hitler încerca să încurajeze natalitate în rândul cuplurilor cu sânge pur, aşa că familiile cu mai mult de şase copii nu plăteau niciun fel de impozite, femeile care aveau peste patru copii erau decorate cu „crucea mamei“, iar tinerii însurăţei primeau un împrumut de 1000 de Reichsmarks din care puteau păstra un sfert pentru fiecare copil născut. Bineînţeles, avortul şi contraceptivele erau interzise, iar cuplurile care alegeau să nu aibă copii erau catalogate perechi cu probleme de sănătate mintală.

Gertrud Scholtz-Klink a fost femeia desemnată de Himmler şi agreată de Hitler să pună la punct şi să conducă aceste „temple“ în care erau „programate“ miresele SS. 

Este de datoria noastră să trezim din nou simţul divin, să facem un apel către sentimentul de mamă astfel încât femeia germană să vadă mai clar rolul ei de mamă a naţiunii, era una din frazele pe care Gertrud o repeta adesea.

Hitler o felicită, în cadrul unei întâlniri oficiale, pe Gertrud Scholtz-Klink FOTO ullstein bild 

În revistele vremii, dedicate femeilor, soţii ale ofiţerilor SS povesteau cum se acomodaseră vieţii de casnică:„A uitat de slujba ei, slujbă fără de care nu credea că o să poată trăi, iar acum gândurile ei se concentrează numai în jurul a ceea ce ţine de gospodărie.“

De asemenea, Hitler avea un simţ aparte a modei, în sensul că înţelegea foarte bine că poate fi transformată într-o puternică armă ideologică. Comandamentul Central promova portul tradiţional german, în timp ce moda de provenienţă străină era interzisă. Un exemplu indezirabil era Coco Chanel, despre ale cărei creaţii Hitler credea că subţiază în mod fals silueta feminină, ceea ce ar fi putut afecta fertilitatea femeii germane. Teoretic, femeii germane nu îi era permis să fie ispititoare. Cosmeticele căzuseră în dizgraţie, mai ales că Fuhrerul nu suporta rujul pe buzele unei femei, dar nici doamnele şi domnişoarele care îşi vopseau părul şi care foloseau ojă. Ironic, nevestele marilor şefi SS, precum Magda Goebbels (soţia lui Joseph Goebbels), o mare pasionată de modă, duceau o viaţă în total contrast cu învăţăturile pe care le primeau femeile simple.

""