Autor 4025 vizualizări


Pentru a intra în Cetatea Sighișoara treceai pe sub o barbacană (n.a. – fortificație care protejează intrarea unei cetăți) și apoi pe sub Turnul cu Ceas, poarta principală a cetății. Este cel mai mare dintre turnurile de apărare și până în 1575 a fost sediul Primăriei, apoi a funcționat ca judecătorie, astăzi adăpostind Muzeul de Istorie, inaugurat încă din 1899. De sus de tot, din foișorul care înconjoară edificiul, se poate vedea minunata panoramă a orașului, orizontul desfăşurându-se larg, peste dealuri şi peste văi până departe.

Simbol al Sighișoarei, este unul dintre principalele puncte de interes ale orașului, ceasul cu figurine fiind unicat în spațiul românesc. Cele șapte figurine din lemn de tei reprezintă zilele săptămânii, sub întruchipări din mitologie și simboluri din astronomie, astrologie și alchimie: duminica este un personaj feminin, cu o coroană de raze aurii și simbolizează aurul; lunea este zeița Lunii, Diana, zeița vânătorii, și simbolizează argintul; marțea este zeul Marte al războiului, simbolul de deasupra capului este al fierului și reprezintă semnul zodiacal al Berbecului; miercurea este zeul Mercur al comerțului, iar simbolul de deasupra capului reprezintă mercurul; joia este zeul Jupiter, zeu al fulgerelor, iar simbolul de deasupra capului reprezintă cositorul; vinerea este zeița Venus, a frumuseții și dragostei, iar simbolul de deasupra capului reprezintă cuprul; sâmbăta este zeul Saturn al fertilității, iar simbolul de deasupra capului reprezintă plumbul. 

Cele patru turnuleţe care îi încununează acoperişul erau semnele autonomiei jurisdicţionale a oraşului care, prin Sfatul său, putea aplica pedeapsa capitală. Era un drept de autoritate şi de prestigiu de care nu dispuneau decât oraşele importante ale Transilvaniei.

Turnul are pe vârf o sferă aurită, din cupru, care conține copii după diverse documente vechi ale sașilor din cetate, și care la 100 de ani se îmbogățește cu documente contemporane, funcționând precum o „capsulă a timpului”, după cum îi spun localnicii.

Sighișoara, cetatea celor nouă turnuri

Construirea fortificației cetății a început în anul 1350, cu o lungime de 950 de metri și 4 metri înălțime, iar în secolul al XV-lea ajunsese deja la aproape 8 metri. Avea 14 turnuri, fiecare aparținând câte unei bresle meșteșugărești, și patru bastioane. În prezent mai există nouă turnuri și trei bastioane, cel mai reprezentativ fiind Turnul cu Ceas sau Turnul Orelor. 

De forme şi de proporţii diferite, cu patru sau mai multe laturi, turnurile acestea impunătoare, ca şi zidurile de incintă, înalte până la 10 metri, sunt mărturia vremurilor în care sighişorenii trebuiau să vegheze neîncetat ca oraşul lor să nu fie invadat.

Mergând pe lângă zidul fortificat, în dreapta, vom trece pe lângă Turnul Fierarilor, un turn masiv, construit în 1631 pentru apărarea Bisericii Mănăstirii, aflată în apropierea lui. Biserica datează încă din 1298 și este lipită de Mănăstirea Ordinului Dominican. 

Continuând drumul spre Turnul Cizmarilor trecem, fără să știm, pe lângă fantomele a două turnuri: Turnul Dogarilor și Turnul Lăcătușilor. Turnul Dogarilor, demolat în 1886, a făcut loc chiar Palatului administrativ, o minunată clădire realizată în stil renascentist, care astăzi găzduiește Primăria. Turnul Lăcătușilor a fost demolat și el în 1834, iar pe locul lui și al bisericuței mănăstirii franciscane a fost ridicată Biserica romano-catolică, în 1894.

Apoi ajungem la Turnul Cizmarilor, care apare menționat prima dată în 1521. Refăcut în 1681, în urma incendiului din 1676, turnul este astăzi sediul redacției Jurnalului Sighișoara Reporter și al postului de radio RadioSon Sighișoara. De la acest turn provine placa de piatră pe care se află stema din piatră a orașului, cu deviza „Nomen Domini Turris Fortissima” (Numele Domnului este Turnul cel mai puternic), păstrată la Muzeul de Istorie din Turnul cu Ceas. Lângă Turnul Cizmarilor a fost ridicat în 1658 un bastion de artilerie, Bastionul Cizmarilor sau al Călugăriţelor, care a fost însă distrus în anul 1846.

În Sighișoara, timpul a rămas în Evul Mediu – ți-o spune și ceasul turnului, ți-o spune și arhitectura

Mai departe, urmând calea străzii Zidul Cetății, trecem pe lângă Zidul Croitorilor, care străjuiește intrarea din spate a Cetății. Ridicat în secolele XIII-XIV, și acesta a fost distrus în incendiul din 1676 și refăcut ulterior. Din vechea barbacană a Turnului Croitorilor, numită Podul Lung, nu s-a mai păstrat decât un fragment, vizibil în partea stângă a drumului care urcă spre Cetate.

Continuând drumul, ar fi trebuit să ajungem la Turnul Țesătorilor, însă acesta a fost dărâmat în 1858, iar pietrele construcției au fost folosite pentru pavajul cetății. Din păcate, acum nu călcăm pe ele, pentru că au fost înlocuite acum zece ani cu piatră de râu, deși pavajul original reprezenta unul dintre punctele de unicitate şi de autenticitate ale Cetății.

Urmând zidul, ajungem în fața Turnului Cojocarilor (Blănarilor), care a fost ridicat timpuriu, în secolul al XIV-lea. Lângă el este Turnul Măcelarilor, ridicat mai târziu, probabil spre sfârşitul secolului al XV-lea. Între cele două turnuri este o mică poartă de intrare în cetate, cunoscută sub numele de Poarta Törles (sau a Tarlei). Cele două turnuri, împreună cu poarta Törles și casa de la poalele sale, formează un ansamblu tipic medieval, din punctul de vedere al arhitecturii.

De aici nu mai putem continua pe lângă zid, așa că mergem pe aleile orașului sau putem urca pe Scara Acoperită până sus, pe platoul superior al dealului. Scara, datată în 1666, are 173 de trepte din lemn și acoperiș din șindrilă. Ajunși sus, vom vedea Școala din Deal, care este una dintre cele mai vechi școli din Transilvania, fiind atestată documentar în 1522. 

Biserica din Deal a fost construită în stil gotic încă din secolul al XIII-lea. Frescele interioare au fost probabil pictate în două etape: 1483 și 1488. În 1544, când sașii transilvăneni au trecut la luteranism, picturile au fost zugrăvite, ele fiind parțial dezvelite cu ocazia primei renovări a bisericii, din 1934, și total, cu ocazia celei de-a doua renovări, dintre anii 1992-2003. În această biserică a fost uns Gheorghe Rákóczi I principe al Transilvaniei și rege al Ungariei în 1631.

Lângă biserică este Cimitirul din Deal sau Cimitirul Sașilor. Este un punct de atracție datorită pietrelor funerare vechi, pe care erau scrise și meseriile defuncților, dar și datorită situării în imediata apropiere a Bisericii din Deal. 

Într-o parte a intrării în cimitir se află ruina Bastionului Castaldo, despre care știm că a fost construit în 1551 în fața Turnului Aurarilor. Acest turn, înălțat în secolele XIII-XIV, a fost demolat în 1863 în urma unui incendiu provocat de un fulger. Aurarii erau cea mai bogată breaslă din cetate și au investit în decorarea turnului lor. Se spune că avea în partea superioară reliefuri din piatră suflate cu aur, fiind vizibil de la foarte mare depărtare, mai ales în lumina soarelui.

Sighișoara este singura cetate medievală locuită permanent din Europa și este celebră pentru festivalul dedicat orașului și istoriei lui, care are loc în fiecare vară

În cealaltă parte este Turnul Frânghierilor, care, împreună cu Turnul Aurarilor, formau linia de apărare nord-estică a Cetății. Este unul dintre cele mai vechi turnuri, ridicat probabil în secolul al XlV-lea. În mod tradițional, aici stă paznicul și îngrijitorul cimitirului, acest turn fiind singurul locuit din cetate. 

Coborând în Piața Rățuștelor, putem să luăm o pauză și să ne odihnim puțin într-unul dintre localurile de aici. Dacă este frig, savurăm un glögi, un vin fiert aparte, ca să ne încălzim, iar dacă este cald, ne putem răcori cu o bere cu afumătură. În această piață se află Turnul Cositorarilor și Turnul Tăbăcarilor (Pielarilor). Accesul spre Turnul Cositorarilor este închis, iar Turnul Tăbăcarilor nu este observabil din piață. Mult mai vizibile din afara zidului cetății, cele două turnuri izbesc prin antiteză. 

Contemporan cu zidul cetăţii, Turnul Cositorarilor este un turn deosebit, care și-a schimbat de multe ori înfățișarea pentru a fi adaptat tehnicii de luptă. Transformările succesive i-au modelat o expresie ciudată, având baza dreptunghiulară, două etaje pentagonale și un etaj superior octogonal. Cu tot cu acoperișul în șase ape, ajunge la o înălțime de 25 de metri. Pe zidurile sale încă se văd urme de gloanțe, rămase drept mărturie a asediului kuruților de la începutul secolului al XVIII-lea. Turnul Tăbăcarilor contrastează tocmai prin simplitatea sa. Este tot unul dintre cele mai vechi turnuri, datând probabil din secolele XII-XIV. 

În anul 1631, lângă acest punct fortificat a fost construit un al doilea Turn al Bărbierilor (pe locul primului turn fusese înălțat actualul Turn al Fierarilor), distrus mai târziu, ale cărui urme încă mai sunt vizibile pe tencuiala zidurilor vecine. Între Turnul Tăbăcarilor și Turnul cu Ceas era amplasat Turnul Zidarilor și al Dulgherilor. Din documente mai vechi ale Sfatului reiese că un cetățean din Orașul de Jos a demolat în secolul al XVIII-lea acest turn, pe banii lui, pentru că starea de degradare în care ajunsese îi punea casa în pericol.

Centrul istoric al Sighișoarei pare coborât direct din Evul Mediu în mijlocul prezentului. 

După această lungă plimbare pe străzile și prin istoria Cetății, după ce ne-am aflat față în față cu istoria lui, nu ne rămâne decât să intrăm în câteva magazine de suveniruri sau în magazinul cu antichități și să plecăm de aici cu o amintire. 

Acest text este un fragment din articolul „Cu surle și trâmbițe, direct din Evul Mediu: Centrul istoric al Sighișoarei”, publicat în numărul 34 al revistei Historia Special, disponibil la toate punctele de distribuție a presei în perioada 30 martie – 30 iunie 2021, dar și în format digital, pe platforma paydemic.com 

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum