Autor 39257 vizualizări


Pe 20 august 1940, Troțki a fost atacat și asasinat în propria lui casă de un agent stalinist, Ramon Mercader, care l-a lovit în cap cu un ciocan de spart gheaţa. Troțki a murit a doua zi. Descrierea ultimei zile din viaţa lui Troţki este cel mai bine redată de văduva sa. Natalia îşi aminteşte:

“Cam pe la ora 5 am luat ceaiul. 20 de minute mai târziu l-am văzut pe Leon Davidovici în fundul grădinii, lângă cuştile iepurilor. Era împreună cu un vizitator, dar nu l-am recunoscut decât atunci când şi-a scos pălăria. Era Jacson-Mornard [Ramón Mercader]... “Mi-e tare sete”, a spus el. Puteţi să-mi daţi un pahar de apă?” “N-aţi prefera o ceaşcă de ceai?” “Nu, am mâncat târziu…” Era pământiu la faţă şi părea foarte nervos. “De ce purtaţi pălărie şi trenci pe o vreme atât de frumoasă?” am întrebat eu. “Pentru că s-ar putea să plouă”, mi-a răspuns el stupid… A băut un pahar cu apă şi mi-a spus că adusese un articol, de astă dată dactilografiat, ca să i-l arate lui Leon Davidovici”.

Relatarea continuă cu mărturia lui Mercader de la tribunal:

“Mi-am pus trenciul pe masă în aşa fel încât să pot scoate ciocanul de spart gheaţa care se afla în buzunar. M-am hotărât să nu ratez ocazia ideală ce se ivise. În momentul în care Troţki a început să citească, am scos ciocanul de gheaţă din buzunarul trenciului, l-am apucat strâns în mână şi cu ochii închişi i-am aplicat o lovitură teribilă în cap. Troţki a scos un strigăt pe care n-am să-l uit niciodată. A fost un “aaa” lung, fără sfârşit, care cred că îmi răsună şi acum în creier. Troţki a sărit în sus, s-a repezit la mine şi m-a muşcat de mână. Uitaţi, se mai văd şi acum urmele dinţilor lui. L-am împins la o parte şi a căzut pe podea. Apoi s-a ridicat şi a ieşit din cameră împleticindu-se”.

Natalia povesteşte ce s-a întâmplat mai departe:

“Au trecut trei sau patru minute. Era în camera de alături. S-a auzit un strigăt sfâşietor… Leon Davidovici a apărut rezemându-se de uşă. Faţa îi era plină de sânge, ochii albaştri clipeau des în spatele ochelarilor şi braţele îi atârnau fără vlagă de-a lungul trupului”.

În casă s-a produs o învălmăşeală deosebită. Mercader a fost prins de gardieni şi luat la bătaie. “Ce să facem cu el?”, a întrebat Natalia. “O să-l omoare”, a răspuns moale Troţki. “Nu, nu trebuie omorât înainte de a vorbi”, a mai zis el, articulând cu greu fiecare cuvânt. Mercader a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. A susţinut tot timpul că el plănuise şi executase întreaga operaţiune.

Troţki a supravieţuit atacului încă 26 de ore. S-a făcut totul pentru a fi salvat, dar era clar că fuseseră atinşi centrii vitali ai creierului. La două ore după cumplita lovitură, Natalia îşi aminteşte că Troţki a intrat în comă. Puţin înainte de aceasta, “arătând cu mâna spre inimă a spus:“Simt… aici… că acesta este sfârşitul… de astă dată… au… reuşit”. Înainte de operaţie, surorile au început să-i taie hainele. Natalia îşi aminteşte că i-a spus foarte clar:“Nu vreau să mă dezbrace ele… dezbracă-mă tu…” “Acestea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a spus. L-am dezbrăcat şi mi-am apăsat buzele pe buzele lui. Mi-a întors sărutarea, de două ori şi apoi încă o dată. Apoi şi-a pierdut cunoştinţa.”

Încheindu-şi relatarea tristelor sale amintiri, Natalia scrie că în seara zilei următoare, după trepanaţie, doctorii “l-au ridicat şi capul i-a căzut pe umăr, dar chipul lui era sfidător. Îl mai văzusem depăşind crizele. Eram convinsă că va reuşi şi de data aceasta. Îşi va recăpăta brusc cunoştinţa şi puterea, va deschide ochii şi se va lua din nou la trântă cu viaţa… Doctorii în alb stăteau în faţa mea… Leon Davidovici murise liniştit o clipă mai înainte la ora 7, 25 în ziua de 21 august 1940. Avea 60 de ani”.

sursa:ISTORII REGASITE

""