Autor 18970 vizualizări


10 septembrie 1919 este data la care marele și bogatul imperiu din Europa Centrală își recunoaște înfrângerea în Primul Război Mondial. La doi ani după Imperiul Țarist și cu patru ani înaintea Imperiului Otoman, Imperiul Austro-Ungar se destramă, lăsând în urma sa o pleiadă de state naționale independente.

În palatul de la Saint Germain en Laye, lângă Paris, o delegație formată din reprezentanții Austriei și cei ai statelor Antantei semnează tratatul ce duce la nașterea republicilor Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și a Regatului Yugoslaviei. În plus, tratatul recunoștea unirea Bucovinei cu Regatul României precum și apartenența Tirolului de Sud la Italia. Semnarea tratatului era o consecință a capitulării Austro-Ungariei la 3 noiembrie 1918 în urma înfrângerii sale în bătălia de la Vittorio Veneto. Ca atare, tratatul doar formaliza ceea ce deja se întâmplase: sfârșitul dominației austriece în Europa Centrală.

Cum s-a ajuns la destrămarea Austriei?

Pentru Europa anului 1914, Imperiul Austro-Ungar părea un stat suficient de puternic încât să reziste unui război împotriva rebelilor sârbi care l-au asasinat pe principele moștenitor Franz Ferdinand. Spre deosebire de Imperiul Otoman, un stat cu o ideologie învechită al cărui colaps părea inevitabil încă din secolul al XVIII-lea, Imperiul din centrul Europei era unul modern, cu o industrie puternică și cu o administrație destul de eficientă. Paradoxal, Imperiul Otoman a supraviețuit cu patru ani mai mult decât cel austriac, până la declararea republicii Turcia de către Mustafa Kemal Ataturk în 1923.

Dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar în state naționale, după Primul Război Mondial

Amploarea pe care războiul a căpătat-o în anii ce au urmat a slăbit considerabil forțele statelor Triplei Alianțe. Austria devenea un stat din ce în ce mai sensibil, anii războiului declanșând dezordinea în rândul națiunilor componente. Acestea sperau acum la câștigarea drepturilor naționale, a autonomiei și chiar a formării de noi state în cazul înfrângerii Austriei de către Antanta.

Consecințe

Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye făcea parte din seria de astfel de acte semnate cu fiecare dintre statele învinse ale Triplei Alianțe. Președintele American Woodrow Wilson a arbitrat cedările teritoriale urmărind principiul autodeterminismului, acesta fiind considerat o garanție a păcii în noile state create. Cu toate acestea, amestecurile de populație petrecute în interiorul fostelor imperii, precum și ignorarea, în unele cazuri, a voinței populației, a creat premisele celui de-Al Doilea Război Mondial, cel mai devastator război din secolul al XX-lea.

Una dintre principalele probleme ale tratatului a fost cedarea Tirolului de Sud Italiei, împotriva voinței celor 250.000 de locuitori germanofoni ai regiunii, care s-au exprimat în plebiscit. De asemenea, granițele Cehoslovaciei și ale Poloniei trasate la Saint Germain conțineau regiuni populate majoritar de o populație germană, fiind vorba de peste trei milioane de germani care deveneau astfel cetățeni ai unor state naționale slave. Așadar, recuperarea acestor regiuni de către republica germană a fost unul dintre principalele argumente pe care Adolf Hitler le-a folosit pentru începerea războiului.

Pe de altă parte, pentru Regatul României, tratatul de la Saint Germain era un eveniment fericit, întrucât era vorba de primul act internațional care consfințea intrarea în componența sa a unui teritoriu fost habsburgic. Astfel a fost recunoscută Unirea Bucovinei cu România, semnată anterior la Cernăuți la 15/28 noiembrie 1918. 

Foto sus: Cancelarul austriac Karl Renner se adresează delegaților de la Saint-Germain-en-Laye, înainte de semnarea Tratatului