Autor 16597 vizualizări


Scandalul izbucnit la finele lui 2015 din cauza avionului rusesc doborât de turci nu a fost o premieră. Au mai existat asemenea incidente în istorie, iar în unul dintre ele au fost implicați tot rușii. În 1983, Uniunea Sovietică a doborât avionul cursei Korean Air Lines 007 – o cursă civilă, având 269 de pasageri la bord – sub pretextul că acesta ar fi fost un zbor de spionaj și că i-ar fi încălcat spațiul aerian.

Pe 1 septembrie 1983, Zborul KAL 007 a plecat de la New York cu destinația Seul, via Anchorage (Alaska), cu 246 de pasageri la bord și 23 de membri ai echipajului. După plecarea de la New York, aeronava a oprit la Anchorage, pentru realimentare, apoi și-a continuat drumul către capitala Coreei de Sud. La bord se aflau 22 de copii sub vârsta de 12 ani, dar și un congresman american – alți trei politicieni americani au călătorit cu zborul KAL 015, pe aceeași rută – urmând a participa la ceremonia de aniversare a semnării tratatului bilateral SUA-Coreea de Sud. S-a zvonit chiar că fostul președinte american Richard Nixon ar fi trebuit să se afle la bordul aeronavei KAL 007, dar că CIA l-ar fi avertizat să nu meargă (zvonuri negate de Nixon).

Din motive tehnice (o eroare a sistemului automat de pilotaj), aeronava a deviat puțin de la cursul stabilit și a intrat în spațiul aerian sovietic, traversând peninsula Kamceatka, apoi insula Sahalin din Marea Ohotsk. 

Patru avioane MiG-23 au fost trimise pentru a intercepta Boeingul 747 al Korean Air Lines, însă acestea nu au putut intercepta avionul civil înainte ca acesta să părăsească zona aeriană interzisă de deasupra Kamceatkăi.  Boiengul a reintrat însă în spațiul aerian sovietic deasupra insulei Sahalin, moment în care a fost doborât. 

Anul 1983 a fost unul deosebit de tensionat în privința relațiilor dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică, relațiile deteriorându-se aproape la nivelul celor din timpul crizei rachetelor din Cuba. În perioada respectivă, aeronave de pe USS Midway și USS Enterprise (portavioane staționate în Pacific) zburau frecvent deasupra instalațiilor militare sovietice din insulele Kurile. În plus, chiar la începutul lunii septembrie, exista o alertă privind zona peninsulei Kamcaetka, unde trebuia să fie testată, chiar în acea zi, o rachetă – test monitorizat de armata americană printr-un zbor de recunoaștere.

Comandatul rus Valeri Kamenski a cerut ca aeronava KAL 007 să fie doborâtă chiar și deasupra apelor neutre, dar doar după identificarea ei – pentru a fi siguri că nu este un zbor civil. Subordonatul său, generalul Anatoli Kornukov, a insistat însă că nu este nevoie să se facă această verificare din moment ce „intrusul” zburase deasupra peninsulei Kamceatka:„Ce zbor civil?? A zburat deasupra Kamceatkăi! A venit dinspre ocean fără a se identifica. Dau ordinul de atac dacă trece granița.

Când avionul Boeing 747 a reintrat în spațiul aerian sovietic deasupra insulei Sahalin, trei interceptoare Su-15 și un MiG-23 au fost trimise după aeronavă. Unul dintre piloții SU-15 a tras câteva focuri de avertisment, dar, după cum avea să mărturisească ulterior, neavând proiectile incendiare, piloților coreeni le-ar fi fost imposibil să vadă aceste focuri. În acel moment, nava KAL 007 a cerut turnului de control de la Tokio permisiunea de a zbura la o altitudine mai mare, fapt interpretat de sovietici drept manevră de evitare. 

Pilotul rus:„Am știut că este un Boeing. Am știut că este un avion civil.”

Ordinul de a doborî avionul a fost dat chiar înainte ca nava să iasă din spațiul aerian sovietic. Pilotul care a doborât avionul a declarat, ani mai târziu, că a văzut luminile intermitente de pe avionul-țintă și că l-a recunoscut ca fiind un Boeing:„Am știut că este un avion civil. Dar pentru mine asta nu însemna nimic. E simplu să transformi un avion de tip civil într-unul militar.” A mai declarat însă că nu a raportat superiorilor săi că ținta este un Boeing pentru că nu l-au întrebat.  

Inițial, Uniunea Sovietică a negat că ar fi luat la cunoștință de acest incident, dar a recunoscut ulterior că a doborât avionul – motivând însă că era un avion de spionaj. Biroul Politic al PCUS a catalogat incidentul drept o procovare intenționată din partea Americii la adresa URSS, menită să testeze răspunsul sovietic sau chiar să provoace un război. La rândul său, Casa Albă i-a acuzat apoi pe ruși că obstrucționează operațiunile de căutare și salvare.

Într-adevăr, sovieticii au ascuns multe informații necesare anchetei internaționale – inclusiv înregistrările oficiale de zbor, făcute publice abia la opt ani după disoluția Uniunii Sovietice. La momentul respectiv au făcut tot posibilul pentru a obstrucționa ancheta, neavând cum să-și demonstreze teoria susținută inițial, potrivit căreia KAL 007 ar fi efectuat o misiune de spionaj.