Autor 13124 vizualizări


Cele două cluburi de fotbal din capitala Italiei, Lazio şi AS Roma, se detestă cumplit. O duşmănie născută din convingeri politice opuse şi diferenţe sociale. Recuperăm, în cele ce urmează, această istorie a urii;o istorie începută în 1927, când regimul fascist decidea că Roma, oraşul-capitală, trebuie să aibă o echipă capabilă să se bată de la egal la egal cu forţele din nordul ţării, de la Milano şi Torino.

Într-o zi friguroasă de 8 decembrie, Neprihănita Zămislire a Fecioarei Maria în calendarul catolic, s-a „născut” şi primul meci dintre AS Roma şi Lazio. Se întâmpla în 1929, acelaşi an în care Partidul Naţionalist Fascist câştiga alegerile „democratice” din Italia cu 98, 43 la sută, ocupând 535 de locuri în Parlament din... 535. Benito Mussolini îşi trăia perioada de glorie, iar fotbalul era „un mijloc de manifestare a disciplinei şi curajului sportivilor italieni”.

Doi ani mai devreme, în 1927, regimul fascist decidea că Roma trebuie să aibă o echipă de fotbal capabilă să se bată cu forţele din nordul ţării, de la Milano şi Torino, iar hotărârea demnitarilor a fost unirea tuturor echipelor din capitala Italiei sub aceeaşi pălărie, AS Roma. Toate cluburile s-au conformat fără crâcnire, mai puţin Lazio. Pentru că Lazio exista din 1900, pentru că jucase deja în trei finale ale campionatului dintre regiuni, pentru că oamenii de acolo aveau în spate un general puternic, Giorgio Vaccaro, dar şi pe Il Duce, pe Benito Mussolini.

Conducătorul fascist o adora pe Lazio şi sigla ei semeaţă, vulturul, era pe emblema clubului, dar şi pe uniforma sa. AS Roma şi-a ales, în schimb, culorile oraşului, roşu şi galben, iar pe siglă a apărut lupoaica, simboluri care au atras ca un magnet suporterii. Preşedintele ei era Italo Foschi, secretar al Partidului Naţional Fascist, iar baza „romanilor” s-a stabilit la Testaccio, într-un cartier muncitoresc sărac.

Un conflict vechi de când lumea:bogaţi vs. săraci

Cum capitala avea de-acum două echipe, întâiul meci Lazio-Roma era inevitabil şi el s-a jucat chiar în primul an în care s-a înfiinţat Serie A, 1929, pe Campo Rondinella, stadionul lazialilor aflat într-un zonă bogată a Romei. Au câştigat atunci oaspeţii, cu 1-0, în ceea ce avea să fie primul meci dintre cele peste 170 disputate. Era cu-adevărat bogat Prati, cartierul general al lazialilor;şi tocmai diferenţele de clasă au condus la escaladarea rivalităţii:Lazio era echipa înstăriţilor, a aristocraţilor care locuiau pe atunci la marginea capitalei, iar AS Roma se prezenta ca „echipa poporului”, a celor care trăiau în mijlocul cetăţii, muncind din greu pentru copii. Războiul şi fascismul au trecut, rivalitatea s-a păstrat.

După mai bine de 80 de ani, puţine s-au schimbat, poate doar stadionul Olimpico, teren comun pentru ambele echipe din anii 60. „Lazialii” au rămas la dreapta, chiar dreapta extremă;cei mai radicali dintre ei arborează simboluri fasciste din când în când, se cred superiori şi urăsc jucătorii negri. „Romanii” sunt mai degrabă identificaţi astăzi cu stânga, cea care îi ajută pe cei mulţi, pe cei săraci.

Rasismul, acasă pe Olimpico

Rivalitatea aceasta, dusă la extrem, a născut monştri. Nu mai departe de 1999, pe un banner de 50 de metri al fanilor laziali se putea citi mesajul, cu referire la AS Roma:„Auschwitz e oraşul vostru, cuptoarele sunt casele”. Sau:„Sunteţi o echipă de negri, condusă de evrei”. Inutil de spus că jucătorii de culoare ai lui AS Roma erau ţinta jignirilor grosolane, a gesturilor obscene, a cojilor de banane azvârlite din tribune. Fanii lui Lazio nu-l primiseră cu braţele deschise nici măcar pe un jucător de-al lor, olandezul Aron Winter, cărua i-au transmis pe zidurile stadionului că un negru n-are ce căuta printre ei. Ani la rândul, antrenorii s-au lovit de refuzul unor jucători de culoare de a juca pentru Lazio.

Fan al lui Lazio, ucis de o torţă „romană”

A nu se înţelege că suporterii „romani” au fost uşă de biserică. Tocmai ei au provocat cele mai grave incidente din istoria derbyului. Se întâmpla în 1979, când o torţă aruncată din sectorul fanilor lui AS Roma s-a înfipt direct în ochiul lui Vicenzo Paparelli, suporter de 33 de ani al lui Lazio. Venise cu soţia la meci, aceasta a încercat disperată să-i scoată din ochi tubul de fier care ardea, dar n-a reuşit;şi a renunţat. Paparelli a murit, iar cel care aruncat torţa, un suporter de 18 ani al lui AS Roma, Giovanni Fiorillo, a fugit în Elveţia. De acolo, l-a sunat pe fratele lui Vicenzo Paparelli pentru a cere iertare, pentru a spune că n-a vrut să omoare pe nimeni. După care s-a predat.

Bătaie sălbatică în afara stadionului

În 2004, derbyul a fost întrerupt. Trei lideri din galeria Romei au intrat pe teren în repriza a doua, cerând să discute cu Francesco Totti, căpitanul şi „icoana” echipei în ultimele două decenii. I-au spus acestuia că poliţia a omorât un copil, că dacă mai pune cineva piciorul pe minge nu vor mai avea viaţă cu ei. Totti i-a transmis arbitrului că nu mai poate juca fotbal, iar meciul a fost oprit. Nu murise nimeni, dar la ieşirea de pe stadion suporterii s-au bătut cu poliţia, s-au bătut între ei, s-au bătut ca niciodată. La incidentul din 2004 a asistat şi Chivu, jucător al Romei la acea vreme.

Un an mai târziu, Paolo di Canio, fotbalist al lui Lazio şi fascist declarat, saluta fanii bianco-celestiîn stil nazist. Aflat în tribună, Alessandra Mussolini, nepoata Ducelui, nu s-a putut abţine:„Ce salut roman frumos! O să-i trimit lui Paolo un bilet de mulţumire”.

Ultima întâlnire, ultimul scandal

În noiembrie, Lazio şi AS Roma şi-au disputat Derby della Capitalle pentru a 171-a oară. Au câştigat gazdele cu 3-2, cu doi jucători eliminaţi pentru lovire, şi multe alte faze încinse. În tribune, suporterii laziali au arborat şi un banner:„Klose mit uns”. Klose e atacantul german al bianco-celestilor. Nimic anormal, doar ca „s”-ul era scris precum în vechiul alfabet german, iar mesajul e o parafrazare a lui „Gott min uns” (Dumnezeu cu noi), vechi slogan militar folosit şi de nazişti. Miroslav Klose, atacant german, dar cu origini poloneze, i-a rugat pe suporteri să nu împingă mai departe „tema” nazismului în jurul său.

Întâlnirea dintre Lazio şi AS Roma, mai importantă decât campionatul

Rivalitatea aceasta extremă s-a menţinut şi pentru că nici AS Roma, nici Lazio nu au dominat vreodată fotbalul italian, aşa cum au făcut-o Juventus, Inter sau AC Milan. AS Roma are trei titluri de campioană în istorie, Lazio, doar două. Nu e de mirare că în aceste condiţii meciul dintre cele două echipe devine crucial pentru suporteri, care le cer jucătorilor să câştige măcar derby-ul pentru a salva sezonul.

Disputa lor e doar în oraş, în Roma, acolo unde sunt aproape toţi suporterii celor două echipe, pentru că giallo-rossişi bianco-celestin-au grupuri de fani în afara capitalei. La derby, lazialii stau la Peluza Nord, romanii la Sud, acestea sunt poziţiile de pe care îşi strigă ura atunci când se întâlnesc.

În ultimii ani, disputa nu s-a liniştit, bătăile nu au încetat, doar rasismul nu mai e tolerat pe stadioane. Lazio şi Roma sunt multinaţionale acum, iar lazialii au ajuns să accepte şi jucători de culoare în lot. Retrospectiv privind, au fost şi momente de acalmie, de pace temporară, ca atunci când, în 2009, jucătorii au stat la centru, îmbrăţişaţi, un gest în memoria victimelor unui cutremur.