Top 5 arme de foc timpurii mai puțin cunoscute

Autor 18286 vizualizări


Praful de pușcă a fost inventat în China în secolul al IX-lea, în timpul dinastiei Tang. Amestecul exploziv și-a găsit rapid locul pe câmpul de luptă, sub diferite forme. Iată cinci tipuri de arme de foc timpurii, care au fost folosite în Evul Mediul și în zorii epocii moderne.

Lancea de foc (secolul al X-lea)

Lancea de foc (Tu Huo Qiang) a fost una dintre primele arme de foc, menționată în China încă din secolul al X-lea. Arma era realizată dintr-un tub de bambus, atașat unei sulițe. Tubul era încărcat cu praf de pușcă și, eventual, mici proiectile. Încărcătura explozivă era detonată la câțiva metri în fața inamicului. Probabil că lancea nu era foarte eficientă ca armă de foc, ci avea mai degrabă un efect psihologic.


Prima ilustrație care arată o lance de foc, realizată în secolul secolul al X-lea, în Dunhuang (nord-vestul Chinei). În ilustrație, lancea de foc este folosită în luptă de un demon.

Zha Pao – prima mină de teren (secolul al XIII-lea)

Tot chinezii au inventat și prima mină de teren. În timpul dinastiei Song, este menționat un anume Lou Qianxia, care ar fi inventat această armă, folosită cu succes împotriva mongolilor în timpul unui asediu la Guangxi (1277). Prima descriere a minelor de teren a fost realizată într-un text din secolul al XIV-lea. Conform textului, minele aveau o formă sferică și erau realizate din fier, iar încărcătura explozivă din interior era detonată de un mecanism declanșat de mișcarea dușmanului. Din păcate, textul nu spune cum funcționează acest mecanism.


Mină de teren din secolul al XIV-lea, ilustrație din ”Huolongjing” (”Manualul Dragonului de Foc”), primul text care descrie această armă.

Tunul de mână (secolul al XIV-lea)

Prima inovație europeană în domeniul armelor de foc o reprezintă tunul de mână (culverin). Precursor al muschetei, tunul de mână era o armă foarte simplă, realizată dintr-un tub de fier montat pe un suport de lemn. Tubul era închis la un capăt, cu excepția unei mici găuri, prin care se aprindea praful de pușcă.


Hwacha – carul de foc (secolul al XV-lea)

Primele ”rachete” au fost inventate de chinezi, încă din secolul al XI-lea. Era vorba de un dispozitiv foarte simplu, ”săgețile de foc” fiind propulsate cu ajutorul unui tub atașat, încărcat cu praf de pușcă. Și această armă avea mai mult un efect psihologic, fiind extrem de imprecisă. La începutul secolului al XV-lea, coreenii au încercat să compenseze lipsa de precizie prin lansarea unui număr foarte mare de săgeți de foc. Așa a apărut Hwacha (carul de foc), un dispozitiv care putea să lanseze peste 100 de săgeți în câteva secunde.


Un car de foc din secolul al XV-lea, reconstruit într-un muzeu Seul

Rachetele de fier indiene (secolul al XVIII-lea)

Primele rachete de fier au fost folosite în luptă de regatul Mysore (Sud-Vestul Indiei), în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Inventate în timpul domniei sultanului Hyder Ali (1761–1782), aceste arme au fost folosite cu succes în luptele împotriva englezilor de fiul său Tipu Sultan (1782 – 1799). După cucerirea orașului Srirangapattana (1799), englezii au capturat circa 600 de lansatoare de rachete, 700 de rachete în stare de funcționare și 9.000 de rachete fără praf de pușcă. Aceste rachete indiene aveau forme diferite, unele aveau cilindrul de fier perforat, fiind un fel de bombe incendiare, altele aveau atașate un fel de piroane sau lame de fier, pentru a provoca pagube sporite în rândul inamicilor.


Soldați englezi atacați cu rachete de indieni. Pictură de Charles H. Hubbell (1898–1971)