Autor 171283 vizualizări


Încă dinaintea sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial, s-a pus problema măsurilor ce urmau să fie luate vizavi de naziști. În cele din urmă, s-a ajuns la decizia de a-i judeca – cu posibilitatea de a-i condamna la moarte – doar pe membrii de top ai Partidului Nazist și pe cei direct implicați în crimele de război și crimele împotriva umanității. Această decizie a stat la baza organizării proceselor de la Nürnberg.Să menționăm totuși că Stalin era de părere că toți soldații naziști ar trebui executați, idee care a fost însă respinsă drept absurdă de către Roosevelt și Churchill.

Însă nu toți liderii naziști au ajuns în fața unui tribunal. Foarte mulți au reușit să fugă din Germania după sfârșitul războiului și nu au fost prinși niciodată;alții – oameni de știință considerați valoroși – au fost ajutați să evite judecata și au ajuns în Statele Unite sau în Marea Britanie unde au colaborat cu institutele de cercetare. Există de asemenea cazuri ale unor naziști protejați de Biserica Catolică. Vă prezentăm aici cazurile a 10 naziști importanți care au scăpat complet de judecată sau de condamnarea la moarte (numărul lor este însă semnificativ mai ridicat). (Click pentru lista completă realizată de Listverse)

1. Artur Axmann

Artur Axmann a fost arestat în decembrie 1945, iar în 1949 a fost condamnat la doar 3 ani și 3 luni de închisoare, sentință care a fost la momentul respectiv foarte criticată. După eliberare, Axmann a devenit un om de afaceri de succes și a murit în 1996 la vârsta de 83 de ani.

2. Erich Traub

Erich Traub a fost un important virolog care s-a specializat în studierea febrei aftoase. El a condus cel mai important insitut de cercetare pentru armele biologice din Germania Nazistă. În timpul războiului, Traub a realizat mai multe experimente privind diverse boli și a încercat să folosească virusul febrei aftoase pentru arme. El a fost responsabil cu moartea a mii de oameni, însă după război nu a fost judecat deoarece a fost considerat un om de știință prea valoros pentru a nu fi folosit.

Aflându-se în zona de ocupație sovietică, Traub a fost forțat să colaboreze cu sovieticii, dar în iulie 1948 englezii au reușit să-l scoată din Germania. El a ajuns în cele din urmă în Statele Unite, unde a colaborat cu cercetătorii americani în cadrul institutului Plum Island Animal Disease Center. Traub a murit în 1985, în Germania de Vest, la vârsta de 78 de ani.

3. Heinz Lammerding

Heinz Lammerding a fost un general SS care a condus a 2-a Divizie SS Das Reich, una din diviziile de elită comandate de SS. Nu doar o dată Lammerding a organizat masacre împotriva cetățenilor francezi;spre exemplu, la 8 iunie 1944 el a ordonat masacrarea unor din orașul Tulle:120 de oameni au fost aleși aleatoriu și spânzurați, iar 99 dintre aceștia au fost și torturați. Două zile mai târziu, o companie SS condusă de Lammerding a ucis 642 de oameni din comuna Oradour-sur-Glane.

După război, Lammerding a dispărut, iar locația sa nu a fost niciodată confirmată. Autorul scoțian Ian Rankin a susținut că englezii l-ar fi ajutat să scape și să se ascundă la Düsseldorf. În 1953, el a fost judecat în Franța și condamnat la moarte în contumacie, însă Germania de Vest nu a acceptat extrădarea acestuia. Până la sfârșitul vieții (el moare în 1971), Lammerding a condus o companie de inginerie civilă.

4. Ludolf von Alvensleben

Ludolf von Alvensleben, ofițer SS și General al Poliției, a organizat execuțiile în masă din Pomerania, în timpul ocupației germane din Polonia, și a fost responsabil cu execuțiile din Valea Morții, un sit din nordul Poloniei unde au fost descoperite cadavrele a 5.000-6.000 de polonezi. De asemenea, Alvensleben a dat ordinul pentru execuțiile în masă de la Piaśnica din 1939-1940 (între 12.000 și 16.000 de victime).

În aprilie 1945, Alvensleben a fost capturat de englezi și închis într-un lagăr, de unde acesta a evadat. Ulterior, el a fugit cu familia în Argentina, unde a fost protejat de guvernul Perón. Alvensleben a locuit în Bunoes Aires până în 1956, apoi s-a mutat într-un sat din centrul Argentinei. În ianuarie 1964, un tribunal din Munchen a emis un mandat de arestare pe numele lui pentru uciderea a cel puțin 4247 de oameni în Polonia în 1939. Cererea de extrădare a fost însă refuzată, iar Alvensleben a trăit în continuare în Argentina, unde moare în 1970.

5. Aribert Heim

Aribert Heim a fost un doctor de origine austriacă, cunoscut drept Doctorul Moarte, care a realizat diverse experimente pe deținuții din lagărul de concentrare de la Mauthausen. Heim a fost acuzat de uciderea și torturarea prizonierilor prin diverse metode. Între octombrie și decembrie 1941, a realizat experimente pe evrei asemănătoare celor efectuate de Mengele la Auschwitz. Potrivit martorilor, el injecta pacienții în inimă cu diverse substanțe, inclusiv petrol, apă și otravă.  

La sfârșitul războiului, Heim a fost capturat de americani și trimis într-un lagăr. A fost însă eliberat ulterior și s-a mutat la Baden-Baden, unde a lucrat ca ginecolog. În 1962, Heim a aflat că poliția îl caută, astfel că a fugit în Egipt. De atunci, a devenit ținta unei complexe operațiuni de căutări. Potrivit informațiilor primite de autorități, el ar fi fost văzut în America de Sud, Spania, dar și Africa. Cu toate acesta, Heim nu a fost niciodată prins. În 2009, televizunea germană și New York Timesanunțau că Heim a locuit în Egipt sub numele Tarek Farid Hussein și că ar fi murit la Cairo în 1992. Cu toate acestea, în urma investigațiilor efectuate în capitala egipteană nu s-au găsit dovezi concrete privind moartea lui Heim. În 2008, a apărut un zvon potrivit căruia Heim era încă viu și trăia în Patagonia.

6. Gustav Wagner

Gustav Wagner, ofițer SS, a fost director adjunct al lagărului de la Sobibor. În timpul războiului, el a devenit cunoscut drept Lupulși Bestia, porecle datorate brutalității sale. În mai 1940, Wagner a participat în programul Euthanasia inițiat de guvernul nazist, prin care mii de oameni considerați bolnavi incurabili au fost uciși. În martie 1942, Wagner a fost trimis la Sobibor, unde lua decizia care prionieri erau trimiși la moarte și care erau lăsați în viață pentru a munci. Supraviețuitorii de la Sobibor au povestit că Wagner era un sadic căruia îi plăcea să bată regulat prizonieri până îi ucidea.  

După război, Wagner a reușit să fugă în Brazilia, scăpând astfel de condamnarea la moarte decisă în Germania. Au existat speculații potrivit cărora Wagner ar fi fugit cu ajutorul Vaticanului. În decembrie 1950, el a primit un pașaport brazilian. Timp de trei decenii, Wagner a trăit în Brazilia sub numele de Günther Mendel. În mai 1978, el a fost descoperit de faimosul Simon Wiesenthal.

În următorii doi ani, Israel, Austria, Polonia și RFG au cerut în mod repetat guvernului argentinian extrădarea lui Wagner, fără succes însă. În 1979, Wagner a acordat un interviu pentru BBC în care a declarat că nu simte remușcări pentru faptele sale:„Nu aveam niciun fel de sentiment. Devenise doar o altă slujbă. Seara nu vorbeam niciodată despre munca noastră, doar beam și jucam cărți.”

Pe 3 octombrie 1980, Wagner a fost găsit morit la São Paulo cu un cuțit înfipt în piept. Potrivit raportului oficial, el s-a sinucis, însă au existat zvonuri conform cărora el a fost ucis de vânătorii de naziști.

7. Heinz Reinefarth

Heinz Reinefarth a participat la invazia Poloniei și la campania din Franța. În ianuarie 1944, el a fost trimis în Polonia, fiind însărcinat cu reprimarea rebeliunilor organizate de polonezi. În luna august a aceluiași an, ca răspuns la Insurecția de la Varșovia, Reinefarth a ordonat executarea a 40.000 de oameni din distrctul Wola. Există o scrisoare semnată de Reinefarth, din timpul Insurecției, în care acesta scria că nu are suficientă muniție pentru uciderea tuturor prizonierilor.

După război, englezii și americanii l-au folosit pe Reinefarth ca martor în procesele de la Nürnberg, motiv pentru care nu au onorat cererile repetate de extrădare în Polonia. Ulterior, el a fost judecat însă a fost achitat „din lipsă de probe”. În decembrie 1951,  Reinefarth a fost ales primar al orașului Westerland, iar în 1962 a fost ales deputat în parlamentul din Schleswig-Holstein. În anii '70, s-a pensionat și a beneficiat de o pensie de general. Reinefarth a murit în mai 1979.

8. Klaus Barbie

După război, Klaus Barbie a trăit liber timp de 39 de ani înainte de a fi prins și condamnat la închisoare pe viață. Barbie, cunoscut drept Măcelarul din Lyon, a fost ofițer SS și membru Gestapo. În 1942, Barbie a fost trimis la Lyon pentru a conduce filiala locală Gestapo. Acolo, și-a făcut o reputație ca om extrem de brutal și violent. A ordonat executarea a 14.000 de persoane și a torturat personal nu doar bărbați, ci și femei și copii.

După război, Barbie a fost protejat de Aliații occidentali și a lucrat mai întâi pentru englezi, apoi pentru serviciile de contrainformații militare americane. În 1951, cu ajutorul americanilor și al unui preot catolic, Barbie a ajuns în Argentina.

În 1965, Barbie a fost recurtat de serviciile de informații externe vest-germane. S-a mutat în Bolivia, unde – potrivit zvonurilor –  i-ar fi ajutat pe americani în capturarea și executarea lui Che Guevara.  În 1971, Barbie a fost găsit în Bolivia de o echipă de vânători de naziști; el a fost însă protejat de guvernul bolivian până în 1983. Abia atunci guvernul lui Hernán Siles Zuazo l-a arestat și l-a trimis în Franța. În iulie 1987, Klaus Barbie a fost condamnat la închisoare pe viață; a murit patru ani mai târziu de leucemie.

9. Walter Rauff

Se crede că Walter Rauff, colonel SS, a fost responsabil cu moartea a 100.000 de oameni în timpul războiului. În 1941-1942, el a fost implicat în proiectul de dezvoltare a camerelor mobile de gazare, folosite ca metodă de execuție. În 1942-1943, Rauff a participat la persecuțiile împotriva evreilor din Orientul Mijlociu, fiind vinovat de moartea a mii de oameni din Palestina, Irak, Siria, Liban, Egipt și Libia.

După război, Rauff a evadat dintr-un lagăr american din Rimini, ajutat fiind de un episcop catolic. În 1948, el a fost recrutat de serviciile de informații siriene și a fost consilier militar pe lângă președintele Hosni Zaim. Ulterior, Rauff s-a mutat în America de Sud, în Chile. Între 1958 și 1962, Rauff a lucrat pentru serviciile de informații germane. Cu toate acestea, în 1962, RFG a cerut extrădarea lui Rauff.  El a fost arestat atunci, dar Curtea Supremă a decis eliberarea sa. Venirea la conducerea țării a lui Salvador Allende nu a schimbat situația, acesta declarând (într-o scrisoare către Simon Wiesenthal) că nu poate schimba o decizie a Curții Supreme. Rauff a murit în 1984, la Santiago.

10. Alois Brunner

Alois Brunner a fost principalul asistent al lui Adolf Eichmann. Între iunie 1943 și august 1944, Brunner a condus lagărul de la Drancy, din apropierea Parisului. El este responsabil cu trimiterea la moarte a peste 140.000 de evrei.

După război, Alois Brunner a reușit să scape fiind ajutat de americani, din partea cărora a primit documente oficiale pentru părăsirea țării. A lucrat pentru o perioadă ca șofer pentru Armata S.U.A, iar în 1954 a fugit în Siria după ce a fost condamnat la moarte în Franța pentru crime împotriva umanității. El a fost descoperit în mai multe rânduri de vânătorii de naziști, dar a fost protejat de guvernul sirian.

Între 1961-1980, Brunner a fost ținta mai multor tentative de asasinat organizate de Mossad. El a primit mai multe pachete cu bombe; a supraviețuit fiecărui atac, pierzându-și însă un ochi și degetele de la mâna stângă. În anii '80, Brunner a dat un interviu unei publicații germane și a declarat că singurul său regret e că nu a ucis mai mulți evrei. În 2003, ziarul The Guardian scria despre Brunner că e cel mai important lider nazist încă în viață. Conform informaților apărute în ultimii ani, Alois Brunner ar fi murit în Siria, în 2001 sau în 2010. 

Sursa: www.listverse.com