Autor 1289 vizualizări


Timp de 16 ani, Titela Haque a fost „tanti” care a adus în casele românilor, săptămânal, cea mai populară emisiune radiofonică pentru copii. Numită chiar aşa, „Ora copiilor”, emisiunea a intrat în grila de programe la 12 ianuarie 1929 şi a devenit un simbol deopotrivă al candoarei şi al emancipării, un reper în dezvoltarea radioului, dar şi a celor care i-au fost ascultători. Dar cine a fost Titela Haque şi cum a ajuns ea amfitrion pentru copii?

Începuturile radiodifuziunii din ţara noastră au fost, se ştie, anevoioase;nu erau nici suficienţi oameni instruiţi în această direcţie, şi nici nume sonore ale societăţii dispuse să investească timp, talent şi energie în noul mijloc de diseminare a informaţiei. Cu timpul însă, elita românească a perioadei interbelice – recunoscând „fenomenul“ – a ajuns în studiourile Radiodifuziunii Române;iar acestora li s-au adăugat şi necunoscuţi care, cu devotament şi entuziasm vizavi de radio, au devenit la rândul lor nişte „nume”. Printre acestea, şi Titela Haque, aşa cum era cunoscută în această lume Ecaterina Haque...

 

„Minunea s’a înfăptuit. Am început Ora Copiilor”

Fiică a doctorului Petre Bugulescu, rămasă de mică fără mamă, crescută la internat şi lipsită de afecţiunea părintească, Ecaterina s-a refugiat în lumea frumoasă a poveştilor, cultivând mereu „dorinţa de a citi tot ce putea să încânte copilăria mea atât de tristă”, aşa cum aflăm din autobiografia sa.

Se va căsători timpuriu, pentru a ieşi din internat şi din copilărie, însă la puţină vreme după intrarea României în Primul Război Mondial, Ecaterina (Irimescu, după soţ) va fi deja o tânără văduvă cu trei copii mici. Urmându-şi pasiunea pentru poveşti şi dragostea pentru copii, va începe să colaboreze în scurtă vreme la revista editată de Gheorge Filip, „Lumea copiilor”, unde „poveştile şi poeziile mele erau mereu solicitate”.

Cum „fenomenul radio” era în plină ascensiune şi beneficia de o popularitate extraordinar de mare, în special în rândul celor care ar fi avut ceva de zis prin intermediul undelor hertziene, Ecaterina Irimescu a cochetat, la îndemnul copiilor, cu ideea de a prezenta la radio poveştile pe care le scria deja sau culegea. L-a cunoscut, printr-un fericit concurs de împrejurări, pe maiorul (ulterior colonelul) Corneliu Haque, un colaborator apropiat al Casei de Radio Philips, constructor amator de aparate de radio, iar povestea e rememorată în autobiografie:„« Mămico, dar de ce nu te duci şi tu acolo de unde toţi copiii să audă poveştile tale?», şi iaca a fost un ceas crucial, în viaţa mea, când a apărut un om care adora copiii, şi întâmplarea a făcut să audă şi ce doreau ei. Maiorul Haque Corneliu. Ofiţer la geniu, pilot internaţional, un om cu o cultură vastă şi... minunea s’a înfăptuit. Am început Ora Copiilor”.

 

„Bine v-am găsit dragii mei nepoţei...”

Emisiunea care avea să-i aducă celebritatea şi admiraţia ascultătorilor a intrat în grila de programe la 12 ianuarie 1929. Ne putem imagina cum ascultătorii, prichindei cu feţe curioase, se aşezau cuminţi, în fiecare zi de joi, în faţa aparatului de radio, şi aşteptau semnalul sonor care prevestea cuvintele gazdei-povestitor:„Bine v-am găsit dragii mei nepoţei... iaca am venit şi eu pe unda nevăzută... m-auziţi bine?... aşa, acum staţi cuminţi şi ascultaţi povestea ce am să vă spun. Dar... creion şi hârtie aţi pregătit? Da? Atunci bine căci la finalul povestei, aşa cum vă place vouă, am să vă dau şi o ghicitoare, aşa cum vă place vouă, am făcut-o înadins pentru voi... ei, dar acum să încep povestea...”.Şi povestea aleasă era mereu pe gustul celor mici, mai ales că cei mai mulţi erau deja fermecaţi de vocea care ieşea din cutia din lemn, cu lumini şi butoane, la care, în mod normal, doar părinţii aveau acces.

Cunoscută pe holurile radio-difuziunii drept „Tanti Radio”, Titela Haque (numele de scenă al Ecaterinei) avea din ce în ce mai mulţi admiratori, iar emisiunea „Ora copiilor” creştea şi-şi rafina formatul de la un an la altul. Putem intui că exista şi un soi de concurenţă tacită între diferitele programe care aveau mai toate acelaşi format:după „Ora copiilor” a urmat, la scurt timp (17 ianuarie), „Ora veselă”, apoi în iunie „Ora satului” şi „Ora premilitară”. Toate aceste emisiuni îşi disputau supramaţia asupra auditoriului, chiar dacă fiecare dintre ele se adresa unor nişe anume dintre abonaţi.

 

Copiii, implicaţi direct în emisiune

În fiecare joi, emisiunea dedicată în special elevilor din ciclul primar avea ascultătorii ei fideli care se bucurau de poveştile şi piesetele (mici piese de teatru) recitate, nu de puţine ori, chiar de către copiii selecţionaţi de „Tanti Radio”.

Imaginaţia copiilor lipiţi de radioreceptoare nu avea limite, vocile celor care citeau în direct nemuritoarele poveşti ale copilăriei purtându-i prin tot soiul de aventuri imaginare. Se povesteşte că însuşi Tudor Arghezi i-a trimis o scrisoare realizatoarei, mulţumindu-i pentru binele făcut lui, dar mai ales copiilor săi, care, în sfârşit, aveau ce asculta la radio.

În afara poveştilor din literatura română şi română, „Ora copiilor” cuprindea şi informaţii despre evenimentele culturale ale vremii, despre activităţile şcolare şi extra-şcolare ale elevilor (mai cu seamă ale celor din Bucureşti), dar şi prelegeri pe înţelesul celor mici despre folclor. Fiecare emisiune avea o temă prestabilită, iar copiii care veneau în faţa microfoanelor citeau scenarii semnate de Nicolae Papatanasiu, Victor Bumbeşti sau Victor Ion Popa. Rapid s-au consacrat rubrici precum „Poşta copiilor”, prezentarea fotografiilor din revista „Natura”, dar şi a unor ghicitori date spre spre dezlegare copiilor de acasă. Atmosfera de basm era întreţinută cu puneri în scenă ale clasicelor „Punguţa cu doi bani”, „Greierele şi furnica”, „Puiul”, „Hänsel şi Gretel” sau „Legenda Babei Dochia”...

""