Autor 5005 vizualizări


În contextul transformărilor din spațiul răsăritean, locuitorii Ti¬mișoarei (315.000) erau în așteptarea producerii a ceva, a unei scântei, în contextul în care apăruseră în oraș ceva semne prevestitoare, respectiv: lozinci, manifeste anti-Ceaușescu pe pereții di¬fe¬ritelor clădiri, de¬mon-strația spontană a câtorva mii de microbiști care au cântat „Deșteaptă-te române!” pe 15 noiembrie 1989, încercarea unui grup de oameni de la Uzinele Mecanice Timișoara de a încerca să mobilizeze oamenii, pe 23 noiembrie 1989, pentru o demonstrație care să releve dorința ca Nicolae Ceaușescu să nu fie reales în funcția de secretar general al PCR.

Într-un astfel de context, „Cazul László Tőkés” avea să devină pretextul pentru răbufnirea unor nemul¬țu¬miri latente ale cetățenilor Timișoarei, pentru manifestarea dorinței de schimbare a vieții de zi cu zi și, de ce nu, chiar a regimului social-economic și politic.


În timpul slujbei din 10 decembrie 1989, László Tőkés îi va anunța pe enoriași că urmează să fie evacuat, pe 15 decembrie, și i-a invitat să vadă cum va decurge o astfel de mutare forțată. În cursul dimineții de 15 decembrie 1989, simpatizanții lui László Tőkés au început să se adune în fața casei parohiale, câte trei-patru, însă, neavând curaj să stea, au început să se plimbe prin zonă. La căderea serii, se aflau adunați în jur de 200 de oameni în fața casei lui László Tőkés. În jurul orei 21:00, Ion Rotărescu, secretar cu probleme organizatorice al Comitetului Municipal de Partid, și Petre Moț, primarul Timișoarei, vor sosi la locuința parohială pentru a purta discuții cu László Tőkés. Discuția a avut loc în casa scărilor, în prezența unor martori dintre enoriașii protestatari, iar cei doi reprezentanți ai autorităților au promis că vor rezolva doleanțele punctuale (medic pentru soție, salariu, lemne de foc, reparații la geamuri), însă nu și pe cea cu mutatul la Mineu.

Radiografia detaliată a unei zile: 16 decembrie 1989

În dimineața de 16 decembrie 1989, la ora 10:00, Nicolae Ceaușescu îi va cere lui Radu Bălan să ia măsuri pentru restabilirea ordinii la Timișoara și pentru evacuarea pastorului László Tőkés. Primul-secretar al CJP Timiș amână acțiunea în speranța de a nu escalada conflictul. Începând cu ora 13:00, în zona străzii Timotei Cipariu nr. 1, se adună câteva sute de manifestanți, care scandează lozinci cu revendicări sociale și economice, antidictatoriale și împotriva lui Nicolae Ceaușescu. La ora 16:00, în zona casei parohiale sosește un grup de 60-70 de sindicaliști, trimiși de primarul Timișoarei cu misiunea de a se opune susținătorilor lui László Tőkés și celorlalți manifestanți, printre care se aflau și simpli curioși. În jurul orei 16:00, colo¬nelul Traian Sima, șeful Securității Timiș, și maiorul Radu Tinu, adjunctul său, informează CPJ Timiș despre faptul că sindicaliștii au pactizat cu primii manifestanți și că se conturează un nucleu asemănător celui de la Brașov; și că, foarte probabil, manifestanții se vor îndrepta spre sediul CJP Timiș. La ora 17:00, Nicolae Ceaușescu îl acuză pe Radu Bălan că nu îl informează corect despre situația de la Timișoara, însă primul-secretar cere introducerea Gărzilor Patriotice (GP) în dispozitivul de apărare al Județenei de Partid.


Începând cu ora 17:30-18:00, revolta timișorenilor se va extinde în Piața Maria, unde se blochează circulația, după ce poetul Ion Monoran va trage pantograful unui tramvai. Între orele 18:30-19:00, demonstranții aflați în zona Pieței Maria se vor împărți, unele grupuri rămânând pe loc, altele vor pleca pe străzile Timișoarei, pentru a-i chema pe timișoreni la revoltă. Oamenii vor scanda: „Lașilor!”, „Români, veniți cu noi!”, „Jos Ceau¬șescu!”, „Jos tiranul!”, ,,Fără violență!”. Manifestanții aflați în zona Pieței Maria vor decide, în cele din urmă, să se deplaseze către zona Complexului Studențesc și, mai apoi, către sediul CJP Timiș. Echipa de filaj a Securității Timiș condusă de maiorul Niculae Mavru va raporta faptul că oamenii începuseră să strige ,,Jos Ceaușescu!”.

Manifestanții vor ajunge în fața CJP Timiș în jurul orei 20:45 și vor scanda lozinci anti-Ceaușescu și anticomuniste, cerând ca primul-secretar Radu Bălan să coboare pentru un dialog. Sediul CJP Timiș era pustiu, milițienii și soldații de pază fugiseră. Clădirea era în în¬tuneric, iar dialogul pe care coloana de demon¬stranți îl dorea cu autoritățile se dovedea imposibil. Demonstranții vor sparge geamurile de la parterul clădirii, iar doi tineri vor escalada zidul CJP, folosin¬du-se doar de inter¬valele dintre structurile clădirii, ajungând la stemele cu însemnele PCR și RSR, de pe frontispiciul CJP, pe care le vor sparge. Dinspre Podul Decebal, dintr-un autobuz, vor debarca scutierii de la Miliție echipați în uniforme albastre cu căști și scuturi albe, înarmați cu bâte, și vor începe să-i lovească pe demonstranții din fața CJP Timiș. Scutierii vor reuși să împrăștie grupurile de manifestanți, apoi vor trece la arestarea violentă a manifestanților.

La ora 21:30, ministrul Apărării Naționale, generalul-colonel Vasile Milea, aprobă cererea lui Radu Bălan privind scoaterea în municipiul Timișoara a unor patrule militare înarmate (fiecare cu câte 10 militari), conduse de către ofițeri, dar fără muniție. La ora 22:00, Minis¬terul de Interne ordonă punerea în aplicare a Situației nr. 2 (Ordinul nr. 0230 din 15 mai 1973), care pre¬vedea starea de alertă a efectivelor și intensificarea activităților specifice pentru pre¬ve¬nirea și descoperirea faptelor antisociale, pentru întărirea pazei și ordinii publice. Până în dimineața zilei de 17 decembrie 1989, ora 4:40, au fost arestate de către forțele Ministerului de Interne un număr de circa 180 de persoane, care au fost bătute în mod bestial. În dimineața acelei zile, în jur de ora 3:30-4:00, locuința lui László Tőkés a fost luată cu asalt de către forțele Ministerului de In¬terne care aveau misiune de a-l evacua, la Mineu, pe preotul reformat și familia sa.


Unul dintre cele mai controversate momente ale izbucnirii Revoluției Române din Decembrie 1989 este reprezentat de acțiunea de spargere a vitrinelor unor magazine din Timișoara de către niște tineri, mai mult sau mai puțin atletici, bine instruiți în acest sens și foarte violenți. În ziarul „Timișoara” din 8 decembrie 1990 s-a publicat Nota nr. 261.653/19.12.1989 a Serviciului ,,F” (Filaj) al Securității Timișoara (Raport secret al Securității timișorene referitor la evenimentele din 16-18 decembrie 1989) privind acțiunea de spargere a vitrinelor. Maiorul Niculae Mavru, șeful Serviciului de Filaj scria: ,,Menționez că spargerea geamurilor și alte acte huliganice au fost începute de trei copii de 10-12 ani, țigani, fiind urmați la început de 3-4 tineri prost îmbrăcați apoi de circa 40-60 de alți tineri” . Pe 14 octombrie 1991, în timpul desfășurării procesului ,,Lotului Timișoara”, colonelul (r) Filip Teodorescu va declara: ,,Nu afectez în niciun fel prestigiul contraspionajului român recunoscând, așa cum am mai făcut-o și în depoziția din 7 martie 1990, că eu și ofițerii de contraspionaj de la Timișoara nu am reușit atunci să evidențiem acest amestec străin”.

Acest text este un fragment din articolul „Timișoara, începutul sfârșitului. Decembrie 1989” apărut în Historia nr. 214, disponibilă la toate punctele de distribuţie a presei în perioada 15 noiembrie-14 decembrie 2019, dar şi în format digital pe paydemic.com


 Cumpără Acum