Autor 14547 vizualizări


În patrimoniul Casei Memoriale „George şi Agatha Bacovia” din Bucureşti se află două desene artistice realizate de George Bacovia, care prin creativitate și expresivitate dezvăluie o fațetă mai puțin cunoscută a poetului.

Despre George Vasiliu Bacovia (1881-1957) multă lume ştie că e considerat „cel mai mare poet modernist român” sau „cel mai mare poet simbolist român” sau „al doilea după Eminescu” (alţii afirmând că este, de fapt, al treilea, pentru că al doilea este Arghezi...) etc. Noi credem că este un poet mai degrabă expresionist, cu puternice valenţe simboliste sau de un simbolism de o factură specială, unic în literatura română, fără continuatori, fie ei şi epigoni. Oricum, locul pe care îl ocupă poetul în cadrul literaturii române este unul fruntaş, datorită stilului său specific, radical novator, care, la începutul secolului XX, rupe şabloanele trecutului creând o lirică nouă, „descoperită” mult mai târziu faţă de data apariţiei:volumul Plumb, emblematic pentru poet, apare „cu ghinion” în 1916, în ajunul intrării României în Primul Război Mondial, trecând aproape neobservat şi producând reacţii variind de la oripilare total nejustificată până la extaz. Dar, în acelaşi timp, puţină lume ştie că poetul „singur... singur...”, de o inadaptabilitate socială patologică, cauzată de o sensibilitate fizică şi psihică (mai ales) ieşită din comun, a fost un multitalent.

Premiat pentru desen

Bacovia a excelat, într-adevăr, în literatură, dar, în acelaşi timp, a fost un desenator iscusit şi un violonist (amator) talentat. Mărturie stau portretele de confraţi (şi de alte persoane sau personalităţi), abil creionaţi, cu un admirabil simţ al observaţiei pentru detaliu, şi, pe de altă parte, cea de-a doua vioară a poetului, la care Bacovia improviza adesea – exponate care se pot descoperi în „Casa Memorială George şi Agatha Bacovia” din Bucureşti.

De fapt (culmea!), primul premiu obţinut de Bacovia nu a fost la literatură, ci la desen:în muzeul bucureştean al poetului se află expusă medalia pe care este gravat textul „Premiul I la Concursul de desen de pe natură”, organizat de Societatea „Tinerimea Română” în 1898 (an în care scrie poezia „Amurg violet”). Peste câţiva ani va realiza în peniţă două mici desene, reprezentative pentru viaţa şi opera sa şi care se află pe o mică etajeră a şifonierului din camera poetului.

Primul dintre ele – în ordine cronologică – este un portret al lui Mihai Eminescu, datat 1900. Coincidenţă sau nu, Bacovia scrie în acelaşi an poezia „Plumb”, considerată unanim drept cea mai importantă creaţie a sa, poetul însuşi denumind astfel şi primul său volum de poezii, apărut 16 ani mai târziu. Eminescu i-a pozat lui Bacovia din una dintre ultimele sale fotografii (retuşată, se pare), realizată de Nestor Heck la Iaşi, în 1885, când Eminescu avea 35 de ani. În realizarea portretului, Bacovia dovedeşte siguranţă şi fermitate a liniilor, dar şi o mare sensibilitate, prin accentuarea contururilor largi, prin jocul de umbre şi lumini, redate cu mare dezinvoltură şi spontaneitate. Întreaga creaţie vibrează sub semnul unei mari libertăţi de expresie, în antiteză, am spune, cu construcţiile laconice care îi marchează opera literară. În realizarea portretului lui Eminescu, Bacovia construieşte, cu gingăşie, dar, totodată, cu vigoare, o reţea de haşurări ce dau impresia unui „sfumato” davincian, care conferă figurii eminesciene o apariţie demiurgică.

Desenele stârnesc reacţii paradoxale între vizitatori

Cel de-al doilea desen reprezintă trei copii, suprinzând tot atâtea atitudini şi reacţii specifice vârstei. Este realizat în 1903, an în care Iorguţ – cum îl alintau părinţii şi fraţii – absolvă Liceul „Ferdinand” din Bacău (acum, Colegiul Naţional „George Bacovia”). Iarăşi, coincidenţă sau nu, subiectul desenului reflectă, în primul rând, nostalgia elevului George Vasiliu faţă de anii copilăriei fără griji. Spre deosebire de portretul lui Mihai Eminescu, această creaţie denotă simplitate, constituindu-se în conturări ferme, dar libere, îngroşate şi prelucrate doar pentru a accentua expresiile tipice. Ghiduşia, inocenţa şi puritatea sunt dezvăluite aici de Bacovia cu nonşalanţă, producând chiar stupoare vizitatorului casei memoriale:„Păi cum, sumbrul Bacovia chiar e autorul...”. Da, răspund, tocmai Bacovia a reuşit să creeze această mică şi expresivă lucrare, pentru că întreaga sa viaţă i-a iubit, admirat şi invidiat chiar pe copiii care nu sunt (încă) influenţaţi de un mediu social ostil, în care poetul nu s-a putut integra niciodată.

Iată, deci, doar două dintre exponatele reprezentative pentru viaţa şi opera lui George Bacovia, care pot fi aprofundate vizitând căsuţa poetului, situată în „cartierul democrat” – cum îi plăcea poetului să-l denumească – din sudul Bucureştiului, zonă care îi amintea de târguşorul prăfuit de pe malurile Bistriţei.

„Casa Memorială George şi Agatha Bacovia”

„Casa Memorială George şi Agatha Bacovia” face parte din Secţia Case Memoriale a Muzeul Naţional al Literaturii Române.

Această casă este în totalitate opera Agathei, soţia poetului, care, în calitate de profesoară de limba şi literatura română, va contracta în 1933 un împrumut la Casa Corpului Didactic, realizând acest imobil, pe un teren pe care îl deținea mai dinainte, în comuna suburbană Şerban Vodă din sudul Bucureştiului (zona a fost încorporată oraşului în 1935). Scopul a fost crearea unui refugiu pentru poet, departe de agitaţia metropolei, care, literalmente, îl îngrozea, cât şi un spaţiu de joacă pentru „băiet”, fiul lor, Gabriel.

Muzeul poartă titulatura amintită mai sus datorită meritelor incontestabile ale Agathei:materiale (realizarea unui cămin pentru poet, susţinerea şi sprijinul constante pe care le-a manifestat pentru Bacovia întreaga sa viaţă, realizarea celor două muzee memoriale, la Bucureşti şi Bacău) şi culturale (Agatha însăşi a fost poetă, prozatoare şi memorialistă, reuşind să realizeze o operă cantitativ mai mare decât poetul). Casa memorială a fost inaugurată în 1966, primul său muzeograf fiind fiul poetului, Gabriel Vasiliu-Bacovia. Programul de vizitare este:9-17, iarna;10-18, vara. Taxa de intrare:4 lei – preţ întreg;2 lei – preţ redus (elevi, studenţi, pensionari, militari...);6 lei – preţ ghidaj.