Sydney 2000. Istorica nedreptate făcută Andreei Răducan

Autor 8131 vizualizări


După mai bine de patru decenii, Jocurile Olimpice se întorc la Antipozi. De astă dată, însă, Australia oferă olimpicilor lumii celebra Operă din Sydney, în locul centenarului tramvai din Melbourne, iar față de cei puțin peste 3.000 de participanți din 67 de țări, aliniați la Olimpiada din 1956, acum vor fi prezenți, la cea de a XXVII-a ediție a Jocurilor, nu mai puțin de... 11.116 competitori, reprezentând exact 200 de națiuni ale lumii.

O manifestare gigantică așadar, de la care au relatat peste 200 de jurnaliști, cu o puzderie de recorduri doborâte și cu baze sportive ultramoderne, care au încântat pe toată lumea. Impresionantă a fost și inaugurarea Satului Olimpic, oficiată de fosta atletă Edie Payne, participantă la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, din 1928, care, la ora Olimpiadei de la Sydney, avea 94 de ani. Și tot ca un eveniment istoric, să mai notăm că la ceremonia de deschidere a acestor Jocuri, sportivii celor două Coreei au defilat sub un drapel unic. 

La COR a venit Ion Țiriac 

La începutul lui 1998, adică la jumătatea acestui ciclu olimpic, sportul românesc a pierdut-o pe marea campioană care a fost Lia Manoliu, ceea ce a impus organizarea de alegeri anticipate și pentru funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român. Ana Pascu și Nicolae Vieru, anunțați ca posibili candidați, au renunțat cu eleganță să mai intre în competiție în momentul în care Ion Țiriac și-a manifestat disponibilitatea de a veni la COR. Cum a și venit, generând un veritabil val de entuziasm în rândul sportivilor și antrenorilor care se pregăteau pentru Olimpiada de la Sydney. La cârma olimpismului românesc venea astfel nu doar un fost campion de renume, ci și sau mai ales un manager de top, care putea așeza lucrurile și în acest plan, cu experiența sa uriașă din lumea tenisului profesionist mondial. Judecînd retrospectiv, trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, recunoscând că „epoca Țiriac” de la COR a adus un reviriment cert pentru olimpismul românesc, materializat în rezultatele de la Sydney 2000 și Atena 2004.


Deci, preluând conducerea COR la jumătatea ciclului olimpic, Ion Țiriac a plecat la Sydney cu o delegație de 156 de sportivi, care au participat la numai 15 discipline sportive. În aceste condiții, și ale participărilor record de la Olimpiada australiană, delegația României a obținut unul dintre cele mai valoroase bilanțuri din toate timpurile: 26 de medalii, dintre care 11 de aur, 6 de argint și 9 de bronz, ocupând locul 11 pe națiuni în clasamentul final pe medalii.

Campionii noștri de la Sydney 

Cele 11 medalii de aur ale României constituie cea mai bună performanță olimpică a sportului românesc, exceptând firește momentul Los Angeles, din 1984, când Olimpiada fusese boicotată de toate celelalte state socialiste. La Sydney însă, repet, delegația României a avut o prestație de excepție, în frunte cu gimnastele antrenate de Octavian Bellu și Mariana Bitang. Fetele noastre au dominat categoric întregul concurs olimpic, cîștigând titlul la individual compus, prin Andreea Răducan, dar și locurile 2 și 3, prin Simona Amânar și Maria Olaru. De asemenea, au cucerit și titlul de campioane pe echipe, celor trei de la individual adăugându-li-se Loredana Boboc, Andreea Isărescu și Claudia Presecan. Apoi, Andreea și Simona au obținut medalii și în finalele pe aparate, argint la sărituri , respectiv bronz la sol. A urmat însă lovitura de teatru, despre care vom vorbi puțin mai jos...


Revenind la campionii noștri olimpici de la Sydney, să remarcăm extraordinara dublă victorie a înotătoarei Diana Mocanu, care a dominat probele de 100 și 200 m spate, victoria obținută de Mihai Covaliu în proba de sabie și memorabila cursă de 5000m a Gabrielei Szabo, care va obține ulterior și bronzul de la 1500m. În top au fost, ca de obicei, schifistele românce, cu trei medalii de aur, la schif 2 rame (Georgeta Damian-Doina Ignat), schif 2 vâsle-cat. ușoară (Angela Alupei-Constanța Burcică) și echipajul de schif 8+1. O surpriză plăcută a fost victoria caiaciștilor de la K 2-1000m (Florin Popescu-Mitică Pricop) și o alta a venit de la gimnastul Marius Urzică, campion olimpic la cal cu mânere, aparatul său favorit.

Nurofenul 

După victoria strălucită obținută la individual compus, Andreea Răducan a fost supusă controlului anti-doping – la acesta, s-a depistat în organismul ei prezența pseudoefedrinei, care provenea din compoziția unei pastile de Nurofen, pe care doctorul lotului i-o administrase în seara precedentă, pentru simptomele unei ușoare răceli.


Rezultatul controlului fiind pozitiv, decizia a fost nemiloasă: retragerea titlului olimpic (care a fost atribuit Simonei Amânar, a doua clasată) și, implicit, o imagine grav deteriorată pentru proaspăta campioană olimpică. Toate demersurile făcute atunci de Ion Țiriac și Nicolae Vieru au fost, evident, inutile, Andreea având de suportat dezavuarea publicului și a presei internaționale.

Sigur, doctorul Oană, medicul echipei, care se făcea vinovat de scandalul generat, va fi demis de la lotul de gimnastică, dar Andreea a continuat să-și apere cauza, pledând pentru nevinovăția ei reală, dar tot fără succes. Chiar și când s-a dus anume la sediul CIO, de la Lausanne, pentru a discuta cu președintele Comitetului Olimpic Internațional, Thomas Bach – răspunsul acestuia a fost același: „Decizia a fost foarte dură pentru Andreea și n-a fost una ușoară pentru CIO la vremea respectivă. Ea arată cât de stricte sunt regulile noastre antidoping, fiind obligați să aplicăm principiul răspunderii sportivului. Pe de altă parte, am foarte multă simpatie pentru ea, pentru că a suferit de pe urma unei greșeli făcute de doctorul echipei sale. Cu atât mai mult cu cât atunci avea doar 16 ani, o vârstă la care ai încredere deplină în medic”, a spus Bach.


Cu siguranță că dl. Bach avea dreptate, dar mă întreb cum o fi evaluat el lucrurile patru ani mai târziu, când medicii au scos psudoefedrina din lista substanțelor interzise, după ce au constatat că nu aducea nici un fel de avantaj sportivilor care o foloseau...

Hoțul neprins e campion cinstit?! 

În antiteză cu situația Andreei Răducan, voi pune acum cazul eroinei incontestabile de la Sydney, atleta americană Marion Jones. Nu mai puțin de 5 medalii de aur a cucerit Marion la Olimpiada australiană, impresionând pe bună dreptate publicul, specialiștii și ziariștii. Câțiva ani mai târziu, ea va recunoaște, franc, într-o scrisoare trimisă unor prieteni, că a folosit steroizi anabolizanți timp de doi ani înainte de participarea la Jocurile Olimpice de la Sydney! Laboratoarele antidoping de la Sydney n-au depistat-o însă, iar Marion a putut străluci exact atunci când Andreea noastră era pedepsită pentru un Nurofen.