Svastica vedică

Svastica este un obiect în formă de cruce cu brațele egale, îndoite la capete în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale. Simbolul are mai multe versiuni, printre care și cele două bine cunoscute, în care brațele sunt reprezentate îndoite în sensul orar sau anti-orar.

Acest simbol este foarte vechi, este folosit în sub-continentul indian și este considerat sacru în religiile hinduistă, jainistă și budistă. În Asia, are o vechime de cel puțin 11 000 de ani. Cea mai veche descoperire arheologică ce conține svastica a fost datată în perioada 10 000-13 000 î.C. în Ucraina. Acest simbol a fost identificat pe toate continentele, mai puțin Australia. Există teorii care susțin originea unică a cestui simbol preistoric și îi indică pe proto-indo-europeni ca autori. Se pare că simbolul a fost utilizat pentru prima dată de locuitorii Eurasiei. Cu toate acestea, a fost adoptat în culturile vechi americane aparent independent.

În anii’20 ai secolului trecutpartidul nazist german a adoptat imaginea svasticii ca simbol politic. Ca urmare a folosirii acestui simbol de către Germania nazistă, svastica a fost asociată cu nazismul și cu supremația rasei albe în cele mai multe țări occidentale. Prin folosirea acestui simbol vechi cu o semnificație pozitivă, naziștii i-au schimbat total semnificația în ură și moarte. Din acest motiv, în prezent se evită utilizarea acestui simbol, iar în unele țări este chiar interzisă.

Numele simbolului își are originea în cuvântul sanscrit ”svastika” și are semnificația de “obiect norocos”. Termenul este compusdin cuvântul ”sva” însemnând ”însuși”, cuvântul ”ast” având semnificația ”existent” și sufixul ”ka”, o particulă care determină genul neutru. Deci, din punct de vedere literal, ”svastika” are semnificația de ”existent prin el însuși”, sau cu alte cuvinte ”nenăscut, având originea în eternitate, din timpuri imemoriale”. Altă interpretare provenită tot din sanscrită, din cuvântul”suastika” este următoarea:”su” însemnând ”bun”, ”asti” cu semnificația ”a fi” și particula ”ka”, un sufix. Deci, ”a fi bun”. O altă semnificație derivată din cuvântul sanscrit ”swastika”, este o combinație a cuvintelor:prosperitate, noroc, securitate, glorie și bine.

Astronomia și astrologia vedică sunt foarte vechi, cel puțin 7 000 – 8 000 de ani. Zodiacul vedic lunar este un sistem, despre care se presupune că a apărut în perioada 10 000- 5 000 î.C., bazat pe cunoașterea perfectă a mișcării Lunii în jurul Pământului. Astrologii vedici au împărțit zodiacul în 27 de intervale egale numite”case lunare”, fiecare casă având o deschidere de 13 grade și 20 de minute.

Cea de a 8 a casă lunară este Pushya sau Tishya, având semnificațiile de ”hrănitorul” și respectiv ”noroc”. Această casă are ca stele asociate stelele gama, delta și teta, adică grupul de stele ”karka”, din constelația Cancerului, Fig. 1. Semnificațiile termenului sanscrit ”karka” sunt:excelent, alb, bun, foc, crab, splendid, strălucitor, piatră prețioasă, bijuterie, giuvaer, etc. Zeul care patronează această casă este Brihaspati, un înțelept, preotul, învățătorul și sfătuitorul zeilor, strălucit, pur, deținătorul ”ordinei cosmice”. Simbolurile acestei case sunt:floarea de lotus, o săgeată, un cerc sau un uger, (simbolul vacii sacre).

Pushya este cea mai favorabilă casă a zodiacului, având ca și caracteristici generale:îngăduința, bunăvoința, grija, cultivarea, prosperitatea, bunătatea și norocul. Această casă este simbolizată prin ugerul vacii sacre, care sugerează fertilitatea și hrana, mijloacele de subzistență.

În concluzie, se poate afirma că simbolul în discuție a apărut în Eurasia, este un simbol preistoric și are origine proto-indo-europeană, iar cuvântul are origine sanscrită, adică origine vedică, înțelegând prin poporul vedic legătura etnică, lingvistică, în general culturală cea mai apropiată de proto-indo-europeni, sau arieni. Patria istorică a arienilor a fost Europa, (Kurganul sau spațiul carpato-dunăreano-balcanic), de unde aceștia au migrat, cucerind în câteva mii de ani un spațiu imens, cuprins între India și Irlanda, motiv pentru care au fost numiți indo-europeni. Specialiștii au presupus că limba vedică are o vechime cca 8 000 de ani și că ar putea fi chiar limba proto-indo-europeană.

Ținând seama de aceste considerente, autorul a presupus că simbolul svasticii este, de asemenea de origine sanscrită și că poate fi identificat în astronomia și astrologia vedică. Un reper important în sprijinul acestei ipoteze îl reprezintă casa lunară Pushya și constelația asociată, constelația Cancerului, Fig. 1. Această casă lunară întrunește toate caracteristicile pozitive, care își au originea în calitățile casei, ale zeului Brihaspati și ale constelației Cancerului (exprimate prin semnificațiile termenului“karka”). Aceste caracteristici pozitive ale casei Pushya sunt perfect compatibile cu semnificațiile cuvântului ”svastica”.

În Fig. 2 este reprezentată constelația Cancerului sub forma unui uger. Imaginea a fost construită avându-se în vedere denumirea sanscrită a constelației de”constelația ugerului”. Deci, această constelație poate fi folosită pentru a demonstra originea sanscrită a simbolului svasticii și verificarea ipotezei.

Simbolul svasticii a fost construit în Fig. 3 prin unirea unor stele din constelația Cancerului. Stelele utilizate în construcție sunt stele vizibile cu ochiul liber. Construcția reproduce simbolul svasticii cu brațele îndoite în unghi drept, orientate în sens orar. Imaginea nu reproduce perfect forma simbolului, dar asemănarea este evidentă. Fiecare segment al simbolului este determinat perfect prin două puncte, adică două stele. Fiecare colț al construcției este de asemenea marcat perfect printr-o stea. Construcția folosește și stele din constelațiile vecine Leo, Leo Minor, Lynx și Gemini.

Imaginea din Fig. 3 demonstrează că simbolul svasticii își are originea în civilizația sanscrită, continuatoarea civilizației vedice. Ținând seama de faptul că una dintre hieroglifele Vinca – Turdaș are forma svasticii cu brațele orientate în sens anti-orar și că simbolul a fost identificat și în cultura Cucuteni, se poate presupune că simbolul ”svastica” este de origine vedică din perioada în care strămoșii arienilor vedici trăiau în spațiul carpato-dunareano-balcanic și în spațiul est-european.

Construcția din Fig. 4 poate fi luată, de asemenea, în considerație deoarece este mai apropiată de forma simbolului. Un inconvenient este faptul că un colț al simbolului nu este determinat printr-o stea, ci de intersecția a două segmente, care la rândul lor, sunt determinate perfect prin câte două puncte, două stele. Este posibil să se construiască simbolul svasticii și prin folosirea altor constelații, dar toate argumentele prezentate mai sus conduc direct la constelația Cancerului. Metoda de a construi simbolul svasticii folosindu-se o anumită constelație nu poate oferi o soluție perfectă.