Autor 27122 vizualizări


Istoria marilor orașe ne spune că acestea sunt locuri ale culturii și civilizației care au născut adevărate bătălii între popoarele care, vrut sau nu, s-au întâlnit acolo. Mai cu seamă oraşele porturi sau cele aflate la graniţa a două ţări se află în ipostaza de mai sus – în aceste spaţii eşti purtat într-o continuă şi fascinantă plimbare, căci la un pas întâlneşti specificul unei culturi, iar la următoarea intersecţie te simţi în cu totul alt loc. Strasbourg e unul dintre aceste oraşe – iar aceasta este, fie şi pe repede înainte, o preumblare prin trecutul său.

Conform izvoarelor antice, orașul era cunoscut ca Argentarorum, numele fiind dat de împăratul Nero (54-68). Locuit inițial de gali, el a fost integrat în Imperiul Roman, pentru a deveni, peste câteva secole, o fortificație în fața popoarelor migratoare de neam germanic:alamanii, francii. Actualul nume, Strasbourg sau Straßburg în limba germană, datează din perioada francilor, iar semnificația lui, potrivit lingviștilor, e „orașul de la intersecția străzilor”. În istoria Franței, Strasbourg ocupă un loc cu totul deosebit, căci unul dintre primele documente păstrate în limba franceză face trimitere la locul „Jurămintelor de la Strasbourg”, ce cuprindea o serie de promisiuni și alianțe între Ludovic Germanicul și Carol cel Pleșuv, conducătorii francilor din zona de răsărit, respectiv apus, împotriva împăratului Lothar, fratele lor mai mare. Poate o „Miorița” în formă franco-germanică sau oricum occidentală... Cert e că în 870 este un oraș episcopal în Sfântul Imperiu Roman, până în secolul al XIV-lea, când devine oraș liber imperial.

Punct de plecare pentru „La Marseillaise”.Începând cu 1648, în urma păcii de la Westphalia, orașul a fost anexat regatului Franței. Iar aici, în Strasbourg, ca o surpriză pentru orice turist, în 1792, Rouget de Lisle a compus „Cântecul de război al armatei de pe Rin”, în noaptea de 25/26 aprilie, după declararea războiului cu Austria. Melodia acestui cântec a fost intonată peste câteva luni, la 30 iulie 1792, de către soldații republicani din Marseille la intrarea lor în Paris, de acolo provenind numele „La Marseillaise”.

Harta orașului în 1888,  când Strasbourg era parte a Imperiului German

Harta orașului în 1888, când Strasbourg era parte a Imperiului German

În anul 1870, după un asediu de şapte săptămâni, orașul este ocupat de Germania și va rămâne sub dominația și influența germană până la sfârșitul Primului Război Mondial. Aceasta este şi perioada în care în toată Franța a intrat în vigoare legea din 1905, care prevedea separarea dintre Stat și Biserică – însă ea nu se aplică în prezent în Alsacia. Reanexat la Germania în anul 1940 și din nou revenit la Franța în anii ’50, Strasbourg e astăzi un centru important al Franței și al Uniunii Europene.

Ceasul, vitraliile, legenda lui Lorelei.O simplă plimbare prin Strasbourg îți dă sentimentul că, deși te afli administrativ în Franța, te simți mai mult în Germania. Capitala Alsaciei se bucură de o arhitectură variată, dar gastronomia și arta contemporană, toate cu influență franceză și germană, sunt cele care te fac să-ți dorești să o cunoști mai bine. 

Centrul istoric este delimitat de râul Ill şi de canalul Faux-Rempart, poartă numele de Grande Île şi face parte din patrimoniul UNESCO din anul 1988. O plimbare pe Grand Île sau între Universitate și Biblioteca Universitară îți aduce aminte de legenda lui Lorelei cântată de Heine, care, surprinzător sau nu, e înmormântat în cimitirul Montmartre din Paris.

Centrul vechi se află la mică distanță de gară şi pe orice străduță alegi să mergi te poți orienta după turnul catedralei Notre Dame de Strasbourg, şi ea cu o istorie interesantă:a fost construită în perioada 1176 1439, pare-se pe amplasamentul unui fost templu roman. Cu turnul său de 142 metri (cel mai înalt din Franța) şi cu cele 300 de trepte de urcat, catedrala Notre-Dame de Strasbourg, construită în stil gotic, este, fără îndoială, una dintre atracțiile orașului. Fațada e bogat decorată cu sute de sculpturi realizate cu măiestrie şi cu o atenție deosebită acordată detaliilor, însă cele mai multe surprize sunt de găsit în interior:vitraliile din secolele XII-XIV, orga, marea rozetă și numeroasele statui. Ceasul astronomic, o capodoperă a perioadei renascentiste, atrage toate privirile, mai cu seamă la ora prânzului, când sunt vizibile toate figurinele care-l împodobesc. Acestea reprezintă un copil, un adolescent, un adult şi un bătrân – simboluri ale etapelor vieții omului –, dar şi pe cei 12 apostoli. Realizat de un grup de ceasornicari, sculptori, pictori și tehnicieni elvețieni în 1547, ceasul calculează cu precizie eclipsele solare, răsăriturile şi apusurile (mecanismul actual datează din secolul XIX). 

Choucroute.De la Paris la Strasbourg, cu autocarul, se fac 8 ore. În tot acest timp în care parcurgi cei 500 de km te poți bucura de frumusețile patriei lui Voltaire şi rămâi plăcut surprins de buna rânduială văzută. Pauze frumoase la Verdun și un pic la Metz până să ajungi la Strasbourg. Cu trenul, cei 500 km pot fi parcurși în mai puțin de 2 ore, plecând din Gare de 1’Est, ce la începuturi avea numele de „L’embarcadère” de Strasbourg. Poate ar merita ca numele acestei gări să redevină Gare de Strasbourg… 

Cât despre oraș... ei bine, Gutenberg e prezent și el la Strasbourg. Piața Gutenberg îți aduce aminte, astfel, de epoca Reformei și a apariției tiparului. Ea trebuie în mod obligatoriu vizitată, iar vizita trebuie completată de un prânz sau o cină la „Aux Armes de Strasbourg”, unde poți mânca meniul specific alsacian, Choucroute. Având ca ingredient principal varza acră, Choucroute este pregătit cu vin alb, condimente, specialități alsaciene – cârnați, șunculiță afumată și cartofi;o rețetă cu multe influențe din Germania și Europa de Est. Se spune că în trecut familiile alsaciene îşi murau singure varza cu sare şi condimente şi o păstrau în butoaie de lemn. Cu aromele sale generoase şi savuroase, choucroute este un preparat care se găseşte peste tot în Alsacia, însoţit adesea cu o bere din regiune sau un vin alb sec, un Riesling sau Sylvaner, spre exemplu. Nu departe e „In vino veritas”, unde multe adevăruri se pot spune cu ușurință... 

Strasbourg în anii 1890

Strasbourg în anii 1890

Români la Strasbourg.Strasbourg e şi un loc al oamenilor de excepţie:scriitorul Johann Wolfgang von Goethe și prințul Klaus Wenzel von Metternich, viitor cancelar al Imperiului Habsburgic, au studiat aici. Dintre românii care au avut legătură cu Strasbourg pot fi menționați Nicolae Iorga, care a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Strasbourg, și Mircea Eliade, care a conferențiat la aceeaşi universitate. 

Pentru pasionații de cultură tradițională, Muzeul Alsacian din Strasbourg ocupă primul loc pe lista cu obiective. Vorbim astfel de un muzeu de etnologie, tradiții și artă populară care cuprinde peste 5.000 de exponate din secolele XVIII-XIX, aparținând regiunii Alsacia. Dar Muzeul Alsacian cuprinde și un important patrimoniu istoric și cultural al evreilor din regiunile Alsacia şi Lorena. Colecțiile muzeului cuprind preţioase piese de artă populară (broderie, costume, obiecte de artizanat, ceramică populară, gresie tradițională, picturi pe sticlă), jocuri și jucării de odinioară, matrițe si forme pentru produse de patiserie, imagini vechi, obiecte de mobilier, reconstrucții de ateliere pentru artizanat și locuințe tradiționale alsaciene. Inaugurat în anul 1907, muzeul aparține orașului Strasbourg, fiind găzduit de o clădire monument istoric (aflată pe Quai Saint Nicolas nr. 23-25, pe malul râului III).

Parlamentul, berzele, Târgul de Crăciun.Pentru a avea o imagine de ansamblu a unuia dintre cele mai cosmopolite orașe ale Europei e nevoie, după părerea noastră, de minimum de trei zile. Plimbările cu tramvaiul sunt şi ele unele din cele mai frumoase din toată Europa, căci drumul de la Parlamentul European spre Universitate este unul cu adevărat interesant. Este știut faptul că sediul central al Parlamentului European se află la Strasbourg, iar anual au loc cele 12 ședințe în plen, a câte patru zile fiecare.

Dar Strasbourg e şi orașul berzelor – în imaginarul popular al Alsaciei, barza este simbolul fertilității, fiind adeseori asociată cu nașterile, iar multe hoteluri, broderii sau restaurante din oraș au barza „cigogne” în componența numelui. 

Încă un amănunt:pentru turiștii din timpul iernii Târgul de Crăciun e de neratat. Fie şi pentru că e unul dintre cele mai lungi din Europa:la Strasbourg, târgul ţine mai mult de o lună (25 noiembrie-31 decembrie), perioadă în care localnicii şi turiştii deopotrivă se bucură de sărbători şi de oraş.