„Stille Nacht”: povestea colindului și a minunatei sale capele
Crăciunul cu toate ale sale – liniște interioară, dragoste și aplecare către cele sfinte – este rezumat de atmosfera pe care o degajă, de două secole, un cântec devenit legendă.
În Germania, țara care ne-a dăruit obiceiul împodobirii bradului și foarte multe dintre tradițiile asociate astăzi Crăciunului peste tot în lume, în fiecare dintre cele patru duminici ce preced sărbătoarea se aprinde câte o lumânare, semnificând pregătirea spirituală pentru venirea Domnului.
În Anglia, căminul e împodobit cu rozmarin, iederă și vâsc, și masa de Crăciun miroase a friptură de curcan și a pudding (budincă), în Franța se savurează o prăjitură specifică, în formă de buturugă, iar la noi aromele de sarmale şi cozonac umplu casa.
În Suedia, Moș Crăciun este de fapt un pitic cu barbă albă și căciulă roșie, ţuguiată, care adoră orezul cu lapte! În Spania, darurile sunt împărțite de cei trei magi, în Grecia, rolul lui Moș Crăciun a fost preluat de Sfântul Vasile, iar în Rusia, Moș Gerilă (un Moș Crăciun în straie albe sau albăstrii, precum gheața) este însoțit de nepoțica sa, Zăpezica (Snegurocika).
În țările catolice, slujba sfântă se celebrează în seara de Ajun, în timp ce în lumea ortodoxă slujba de Crăciun se ţine în dimineața zilei de 25 decembrie. În vestul european, iesle miniaturale sau în mărime naturală împodobesc bisericile şi spaţiile publice – la noi se umblă cu colindul. Îmbinare de obiceiuri creștine suprapuse peste foarte vechi ritualuri păgâne, diferite de la o țară la alta, Crăciunul a devenit astăzi o sărbătoare marcată destul de asemănător în lumea creştină datorită... globalizării. Şi, dincolo de spiriduși, vrăjitoare, sfinți creștini sau cortegii de magi, feluri de mâncare specifice fiecărei zone sau podoabe deosebite, Crăciunul este legat peste tot în lume (şi) de muzică.
Prima audiţie: 24 decembrie 1818, Oberndorf
Între cântecele de Crăciun asociate astăzi marii sărbători, unul dintre ele ocupă un loc cu totul special: „Stille Nacht” (în engleză, „Silent Night”, în română, „Noapte de vis”), tradus în peste 150 de limbi și cântat în nenumărate versiuni instrumentale, de artiști din toate genurile. Site-uri din SUA care cataloghează numărul de înregistrări ale unui cântec atestă că „Silent Night” este cea mai înregistrată melodie de Crăciun (în limba engleză), cu peste 137.000 de versiuni, urmată de „White Christmas” și „Jingle Bells”.
„Stille Nacht, heilige Nacht” (Noapte liniștită, noapte sfântă, în traducere exactă) își începe povestea în 1818 în orășelul Oberndorf, situat la aproximativ 17 kilometri de Salzburg, în Austria. Cântecul s-a auzit pentru prima oară chiar în seara de Ajun, la parohia Sf. Nicolae din micul orășel austriac.
Cântăreţii tirolezi şi-au avut rolul lor în răspândirea colindului – atât în Austria, cât şi peste hotare
Tânărul preot catolic Joseph Mohr (1792-1848) scrisese versurile cântecului cu doi ani mai devreme, când n-ajunsese încă la Oberndorf. Melodia care a asigurat celebritatea colindului îi este datorată lui Franz Xaver Gruber (1787-1863), profesor de școală, organist, dirijor de cor și compozitor într-un alt orășel de provincie din regiune. Una dintre legendele asociate cântecului spune că Mohr i-ar fi cerut lui Gruber să creeze muzica chiar pe 24 decembrie, pentru slujba din seara respectivă, și că, aşadar, celebra creație ar fi fost realizată într-un timp foarte scurt, pentru a avea premiera câteva ore mai târziu. Colindul ar fi fost cântat în seara stabilită de către Mohr, Gruber și un mic grup coral.
Cu acompaniament de chitară, căci orga nu funcţiona
În ce condiţii anume a creat Joseph Mohr versurile pentru „Stille Nacht”? Nu știm cu exactitate. Dar se pare că peregrinările sale prin satele şi orăşelele din regiunea Salzburgului, cu peisaje de iarnă tipice unor felicitări de Crăciun – căsuțe de poveste și o biserică germanică în mijloc, ascunse într-o mică vale între munți înzăpeziți –, l-au inspirat să scrie versurile ce aduc în fiecare an credincioșilor pacea pe care o caută în Sărbătoarea Nașterii Domnului.
Este neobișnuit faptul că preotul i-a cerut prietenului său Gruber să creeze muzica pe versurile sale pentru un colind ce urma să fie cântat la slujba de Crăciun cu acompaniament de... chitară. Inundațiile repetate ale râului Salzach din Oberndorf afectaseră orga bisericii, ceea ce a determinat o astfel de interpretare a cântecului. De altfel, repetarea inundațiilor a dus în timp la distrugerea parohiei și, ulterior, chiar la strămutarea întregii localități, în anii ’20 ai secolului trecut, puțin mai în amonte, într-o zonă mai ferită de ape.
Capela Stille Nacht
Astăzi, parohia este înlocuită de o capelă denumită chiar aşa, Capela Stille Nacht (Stille Nacht Kapelle), inaugurată în 1937 pe locul bisericii inițiale în care s-a născut povestea. Capela cuprinde și două vitralii reprezentându-i pe Joseph Mohr şi Franz Xaver Gruber. În fiecare an, la ora 17:00, în seara Ajunului, o slujbă în memoria celor doi creatori este ținută în fața monumentului situat lângă capelă. Din anul 2002, grație noilor tehnologii, slujba este transmisă și live pe internet.
Un amănunt inedit: în 1912, sculptorul și pastorul Joseph Mühlbacher, care dorea să creeze un monument dedicat duo-ului care a făcut posibil cântecul „Stille Nacht”, a remarcat că Mohr nu fusese niciodată pictat în timpul vieţii, aşadar nu i se cunoştea înfăţişarea. A cerut din acest motiv exhumarea craniului său – însă, pentru că la vremea respectivă tehnica de reconstituire a unui chip nu era la fel de avansată ca astăzi, „recrearea” lui Mohr este, probabil, relativă. După acest moment, craniul nu a mai fost readus la mormântul lui Mohr din Wagrain, ci a fost înglobat în zidul Capelei Stille Nacht din Oberndorf.
Acest text este un fragment din articolul "Stille Nacht. Povestea celui mai cântat colind", apărut în numărul 227 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.com.
