Autor 4321 vizualizări


Există astăzi ferma convingere a maselor de români că înainte de 1989 s-a construit mai bine și mult în raport cu ceea ce se întâmplă în societatea democratică, conducătorii fiind prea lenți în luarea deciziilor și prea preocupați de îmbogățire. Memoria socială este de scurtă durată și din istorie a mai fost păstrată foarte vag imaginea epocii comuniste, mai exact perioada domniei ultimului lider totalitar.

Foarte mulți cetățeni sunt supărați din cauza stării drumurilor, acestea fiind de departe mai bune pe timpul lui Nicolae Ceaușescu. Fostul dictator se bucură de o imagine din ce în ce mai frumoasă, populația fiind scârbită de modul în care se comportă actuala clasă politică. Oare aceasta să fie imaginea corectă despre România socialistă sau, așa cum spunea marele psiholog Gustave Le Bon, masele au idei puține, ferme și greșite?

 Datele statistice publicate de autoritățile statului român confirmă că în anul 1989 erau 72.816 km de drumuri în România socialistă. Era foarte bine în raport cu numărul de autovehicule. Partea proastă era că numai 36.893 km erau modernizați sau acoperiți cu îmbrăcăminte asfaltică ușoară. Procentul era de 50,66%. Dacă situația la drumurile naționale era mai bună, șoselele județene rămâneau în mare parte la nivel de drum pietruit sau simplă cale din pământ. Erau în anul 1989 58.133 km de căi județene și comunale, numai 22.478 fiind îmbunătățite pentru a nu distruge mijloacele motorizate de transport. Procentul ajungea la 38,66%, ceea ce înseamnă că satul românesc era lăsat în uitare, chiar dacă era o importantă sursă de materii prime pentru export și de forță de muncă pentru fabricile regimului totalitar.

Exista un singur fragment de autostradă de la București la Pitești, tronson realizat într-un teren ce nu ridica probleme deosebite. Este mai mult decât evident că autoritățile comuniste nu administrau eficient investițiile în infrastructură, banii fiind îngropați în Canalul Dunăre – Marea Neagră și în Canalul Dunăre – București. Erau construcții hidrotehnice impresionante, dar care nu contribuiau în mod deosebit la rezolvarea problemelor legate de circulația mărfurilor, domeniu în care camioanele deveneau din ce în ce mai importante.

Dacă situația șoselelor era foarte proastă, să aflăm și datele despre străzile înfloritoarelor orașe socialiste multilateral dezvoltate. Aflăm din anuarul statistic că existau, în anul 1989, 20.786 km de străzi și bulevarde, cele modernizate fiind în lungime de 12.001 km. Procentul era de doar 57,73%. Sursa istorică nu precizează, dar este evident că îmbunătățirile au fost înregistrate în marile centre urbane și că orășelele de provincie nu se deosebeau prea mult de comunele mai mari.

Nicolae Ceaușescu a risipit banii țării și administrația comunistă a fost un model de distrugere a finanțelor publice. Investițiile colosale au generat mari probleme economice și nu era timp să fie rezolvate mărunțișuri legate de transporturi. Erau mereu alte sarcini mărețe de îndeplinit. Autoritățile din perioada democratică a avut de rezolvat greaua moștenire lăsată de un regim comunist care n-a avut nici cea mai mică legătură cu poporul român. Aparatul de propagandă a dus o perfectă muncă de spălare a creierului și astăzi oamenii sunt convinși că înainte de 1989 era mai bine. Nicolae Ceaușescu se bucură acum de imagine pozitivă deoarece actualii politicieni fac totul pentru distrugerea democrației. Mulțimile de oameni au ajuns să se închine în fața oricărei personalități care ar da dovadă de hotărâre și de prestigiu.

Adevărul absolut este că regimul comunist a lăsat în urmă o infrastructură depășită de evoluțiile din domeniul transporturilor auto și că totul trebuie refăcut din temelii în România contemporană. 

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 3/1970

Bibliografie minimală

Anuarul statistic al României 1993. 
București Monografie, Editura Sport-Turism, București, 1985.
Pop, Grigor, P., România Geografia circulației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984.