Stalingrad, după 75 de ani

Autor 5500 vizualizări


Bătalia Stalingradului se încheia în februarie 1943 pecetluind soarta a sute de mii de soldați germani și români, prinși fără nicio șansă de scăpare în cea mai faimoasă încercuire din istorie.  

Ferocitatea luptelor, numărul imens de victime, suferințele inimaginabile ale celor căzuți în capcană, importanța strategică și simbolică a bătăliei au făcut din Stalingrad simbolul confruntării militare absolute, al cruzimii fără limită și al sacrificiului nelimitat de vieți umane.

Românii au avut rolul lor în această confruntare care este privită drept punctul de cotitură în desfășurarea Războiului în Europa. Pentru Armata Română a fost cea mai mare catastrofă din istorie. Pentru germani a fost o înfrângere majoră, urmau să vină și altele care au condus la capitularea necondiționată din 1945.

Pentru Stalin a fost momentul din care a început eliberarea Rusiei și avansul către Berlin. Marșul care va duce, după încheierea păcii, la instaurarea comunismului în țările ocupate de Armata Roșie.

„Historia” vă oferă un dosar de excepție, dedicat nu atât operațiilor militare în sine de acum 75 de ani, cât modului în care s-a ajuns la gigantica bătălie de pe malurile Volgăi. Cum a fost posibil ca germanii, după ce fuseseră opriți în iarnă în fața Moscovei, să declanșeze o ofensivă care să-i ducă mii de kilometri în inima Rusiei? Erorile de apreciere strategică ale lui Stalin au produs catastrofa din primăvara și vara lui 1942.

Propaganda sovietică a atribuit meritul victoriei la Stalingrad și apoi de la sfârșitul războiului în întregime lui Stalin, devenit un zeu invincibil.

Realitatea este că Stalin are o mare parte din responsabilitatea pentru milioanele de morți ai Armatei Roșii. Ordinele catastrofale pe care Stalin le-a impus propriilor generali au produs tot atâtea pierderi cât ofensiva germană. Ajuns pe marginea prăpastiei, a devenit clar pentru Stalin că nu mai putea continua așa. Trebuia să-l oprească pe Hitler cu orice preț. Iar prețul pe care Stalin l-a plătit a fost de un milion de soldați căzuți între ruinele Stalingradului pentru a-i măcina pe nemți într-o bătălie de uzură, înainte ca trupele sovietice, masate la nord și la sud de oraș, să declanșeze operațiunea de încercuire.

Ulterior, pentru Stalin, milioanele de victime au constituit un excelent instrument de presiune față de Aliații occidentali. Le-a putut reproșa mereu că nu se sacrifică suficient și că își cruță oamenii, în timp ce sovieticii ar fi dus greul. A fost un ascendent pe care Stalin l-a speculat din plin, reușind să câștige la Yalta tot ce și-a dorit.


""