Autor 3802 vizualizări


Potrivit statutului lor oficial, un scop principal al activităţii serviciilor/agenţiilor de informaţii/spionaj este combaterea terorismului, unul din cele mai grave pericole care poate greva evoluţia statelor democratice în perioda contemporană.

Şi totuşi, mai ales în ultima vreme au apărut în lucrări de specialitate, dar mai ales în presă o serie de informaţii,  potrivit cărora, aceste organisme s-au implicat în relaţii cu organizaţii teroriste, mergând până la sprijinirea directă a lor, ceea ce pentru „omul de pe stradă” poate fi considerat o relaţie cel puţin paradoxală, care se abate de la rolul firesc, „natural” pe care ele trebuie să îl joace, în ultimă instanţă, parte a unei „istorii neverosimile”

Care poate fi scopul, de cele mai multe ori nemărturisit public al acestei atitudini ?

Potrivit  interpretărilor unor cercetători, publicişti, dar şi a unor persoane din conducerea

acestor agenţii din diferite ţări, mai ales a acelora ce pot fi considerate Mari Puteri, scopul mai mult sau mai puţin mărturisit, este acela de a combate pericolul reprezentat de organizaţiile teroriste tocmai prin „infiltrarea”, controlarea lor. Cel mai adesea asemenea acţiuni sunt puse în legătură cu salvgardarea securităţii naţionale, dincolo de unele considerente de natură politică şi etică.

Experienţa istorică a dovedit însă că „arma terorismului” este folosită adesea şi în scopuri politice, informative şi chiar militare în vederea contracarării puterii, stabilităţii unor state considerate, la un moment dat, drept potenţiali inamici.

Chiar dacă acest scop este atins, cel puţin pe moment, nu trebuie pierdut din vedere faptul că asemenea acţiuni au contribuit la crearea unor stării de instabilitate pe plan global, la apariţia de noi „noduri de conflicte” într-o „spirală a terorismului” care au produs sacrificii în rândul populaţiei din diferite zone ale lumii.

În acelaşi timp, ele au dat naştere la „teorii ale conspiraţiei” care pot produce confuzii şi „efecte inverse” ce nu pot fi ignorate.

În cele ce urmează, vom prezenta câteva episoade ale acestei „istorii neverosimile”, atât cât au putut fi ele cunoscute, dat fiind secretul în care au fost învăluite ele şi care adesea mai persistă…

           

Asasin pentru CIA

…a fost recrutat, la un moment dat, cel care poate fi considerat drept unul din cei mai feroci reprezentanţi ai „terorismului de stat”:Saddam Hussein (1937 –2006).  Probe în acest sens stau mărturiile datorate nu numai unor istorici şi ofiţeri de informaţii din cadrul CIA, ci  şi cele provenind de la foşti diplomaţi americani, după care  legăturile dintre fostul dictator irakian şi Agenţie se realizau adesea prin intermediul ambasadelor SUA.

Rezultatele unei anchete internaţionale întreprinse de agenţia UPI dovedesc că Hussein a fost contactat de CIA şi folosit în unele acţiuni încă în anul 1959, când el a fost recrutat de spionajul american pentru a face parte  din echipa de şase asasini profesionişti antrenaţi să-l asasineze pe prim-minstrul  de stânga din Irak, generalul Abdel Karim Kasim, atunci când CIA a descoperit, cu ajutorul Mossad-ului, că acesta achiziţionase mari cantităţi de arme din URSS şi desemnase ca miniştrii câţiva comunişti irakieni notorii. Aceasta l-a făcut pe directorul CIA din vremea aceea, Allan Dulles, să declare public că Irakulul  devenise "cel mai periculos loc din lume" şi să hotărască, de acord cu   preşedintele Eisenhower, eliminarea generalului Kasim. Informaţii despre aceste împrejurări sunt oferite şi de Abdel Darwish, expert în problemele Orientului Mijlociu şi autorul cărţii Unholly Babylon (Babilonul laic). Asasinarea generalului fusese planificată pentru 7 octombrie 1959, dar tentativa a eşuat. Tânărul Saddam a fugit şi s-a ascuns la Tikrit (oraşul natal), cu ajutorul CIA si al serviciului secret egiptean. Ulterior, CIA l-a trecut pe Saddam in Siria, apoi în Liban, la Beirut. Tot CIA l-a adus pe Saddam la Cairo, unde, în timpul exilului său, el se întâlnea cu regularitate, la Ambasada SUA din Cairo, cu specialiştii Agenţiei. Reiese aşadar din această anchetă că Saddam a fost atent monitorizat de diplomaţi americani, care s-au implicat direct în folosirea sa în acte teroriste. Informaţii recente dovedesc că Hussein, considerat de CIA ca un „bastion” anticomunist, a fost în slujba CIA timp de 40 de ani. Aceste relaţii au încetat abia în 1990 când Irakul a atacat statul Kuwait, Hussein devenind dintr-un „colaborator” de nădejde un duşman al Statelor Unite.

 

Stasi şi IRA, „Brigăzile roşii”

Şi serviciile de informaţii ale statelor comuniste s-au aflat în legătură cu organizaţii teroriste. Astfel, aşa cum se rată în volumul East German Intelligence and Ireland, 1949-90:Espionage, terrorism and diplomacy de  Jerome Aan De Wiel (2014), serviciul de informaţii est-german, Stasi, a sprijinit unele acţiuni ale organizaţiei teroriste „Irish Republican Army". Aceste relaţii s-au concretizat în oferirea de adăpost unor lideri ai acestei organizaţii, în sprijinirea unor activităţi împotriva trupelor britanice chiar în afara Irlandei, cum ar fi cele din RF Germania, în transmiterea de informaţii obţinute de spionii est-germani aici. Potrivit autorului volumului amintit, asemenea activităţi au desfăşurat şi serviciile de informaţii din Uniunea Sovietică şi România.

Alte organizaţii teroriste căror Ministerul securităţii de stat al RDG (MfS) le-a acordat sprijin au fost „Brigăzile roşii” din Italia şi RAF ( „Rote Armee Fraktion”) din RF Germania. O cercetătoare a problemei, Regine Igel, a arătat că rolul jucat de MfS „nu a fost încă elicidat” în întregime.

 „Principala armă” a KGB

În general, se poate afirma că agenţia KGB a fost o promotoare a terorismului internaţional, stabilind relaţii şi organizând o reţea  organizaţiilor care se încadrau acestuia. Din acest punct de vedere, KGB este considerat de specialiştii în domeniu drept un „bastion al terorismului”.

Stabilirea detaliilor referitoare la rolul jucat de KGB în acest domeniu este dificilă dat fiind că secretul lor a fost păstrat cu străşnicie.

Potrivit datelor furnizate de o persoană care a avut posibilitatea să deţină asemenea informaţii, Ion Mihai Pacepa, generalul Aleksandr Saharovschi, şeful Primului directorat al KGB, a afirmat că „terorismul este principala noastră armă”. Tot Pacepa arată că Iuri Andropov, şef al KGB o perioadă îndelungată, a arătat că acest serviciu trebuie să acţioneze în vederea desfăşurării unei adevărate „băi de sânge” împotriva Israelului şi a principalului său aliat, Statele Unite. În acest scop, s-a avut în vedere atragerea „întregii lumi islamice” în cadrul „operaţiunii SIG” ("Zionist Governments") în vederea organizării de acţiuni teroriste.

Organizaţiile teroriste cărora KGB şi servicii de spionaj din statele socialiste le-au acordat sprijin au fost: PLO („Armta naţională de eliberare”) din Bolivia, creată Ernesto Che Guevara; „Armata naţională de eliberare din Columbua”, creată în 1965 cu ajutorul Cubei;  „Frontul democratic pentru eliberarea Palestimei” (DFLP) şi altele. Încă de la începutul anilor 1970, PLO („Organizaţia de eliberare a Palestinei”), prin liderul său  Yasser Arafat, a stabilit contacte cu KGB şi Securitatea din România. O serie dintre militanţii săi s-au antrenat pe teritoriul României.

Există mărturii după care atacul asupra sediului OPEC de la Viena, desfăşurat de un grup al organizaţiei teroriste DELP, condus de Carlos Sanchez, a fost executat la indicaţiile Moscovei.

Alături de RD Germană şi Uniunea Sovietică a sprijinit organizaţia teroristă irlandeză IRA în cadrul „operaţiunii SPLASH”.

Documentele conţinute în aşa-numita „Arhivă Mitrohin” oferă informaţii numeroase asupra acţiunilor teroriste iniţiate de KGB şi serviciul militar de informaţii GRU în Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Eleveţia, Italia, RF Germania., mai ales prin plasarea de bombe de diferite persoane din organizaţii teroriste în slujba serviciilor sovietice, dar şi de agenţi operativi ai acestora. Defectorul KGB Oleg Lyalin a făcut cunoscut în 1971 intenţia de confecţionare a unei bombe atomice portabile cu care urma să fie asasinaţi liderii Statelor Unite.

Însuşi ministrul pentru Securitatea Statului al RD Germane Erich Mielke a declarat, bineînţeles după 1989: „Conducerea sovietică a considerat multă vreme terorismul şi violenţa politică ca un mijloc legitim pentru aducerea la îndeplinire a intereselor sale”.

 

„Şacalul” şi serviciile comuniste

Se pare că Ilich Ramírez Sánchez, cunoscut mai ales după numele Carlos Şacalul (n. 1949), unul din cei mai activi terorişti au secolului XX, a fost racolat de KGB în timpul studiilor sale la Moscova, la Universitatrea „Patrice Lumumba”. Conform BBC, aceasta era „un centru notoriu de recrutare a tinerilor comunişti străini în Uniunea Sovietică”. Totuşi a  fost exmatriculat din universitate în 1970. Să fi fost vorba de o „operaţiune de spălare” ?

În 1970, Sánchez, s-a oferit voluntar în una din cele mai active organizaţii teroriste, „Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei”. În tot cazul, examinarea dosarelor Stasi, după căderea comunismului în Germania de Est, a demonstrat o legătură între Carlos  şi KGB, prin intermediul poliţiei secrete est-germane. Între altele, atunci când Leonid Brejnev a vizitat Germania de Est în 1981, Carlos nu a efectuat niciun atac, la cererea KGB, deşi serviciile de informaţii occidentale se aşteptau la activităţi teroriste în această perioadă.

Oricum, serviciile de informaţii ale statelor comuniste i-au ferit adăpost lui Carlos, urmărit de cele occidentale în urma atentatelor pe care le-a organizat cum a fost acela asupra sediului OPEC de la Viena din 1975. În volumul Jackal: The Complete Story of the Legendary Terrorist, Carlos the Jackal de John Follain,  (1998) se arată că din ianuarie 1979, organizaţia din care făcea parte Sánchez îşi stabileşte un nou refugiu Budapesta, oraşul fiind ales datorită poziţionării sale, înlesnind coordonarea acţiunilor mai uşor în Europa. Abia în 1985, Ungaria l-a expulzat.

Ulterior, Carlos încearcă să-şi stabilească un refugiu şi în Berlinul de Est. Stasi  a început imediat monitorizarea teroriştilor, constatând că  acest grup avea contacte cu peste 20 de servicii secrete, unele chiar rivale.

 Prezenta "Şacalului" în România a fost semnalata pentru prima data in anul 1973.

 În lucrarea Duplicitarii - O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România (2003), Cristian Troncota afirmă că "Arhivele STASI păstrează date interesante despre relaţiile renumitului terorist internaţional Carlos "Şacalul" cu oficialităţile regimului comunist de la Bucuresti, precum şi informaţii referitoare la implicarea sa in câteva atentate comandate de Ceauşescu". Mişcările" lui Carlos au fost ţinute sub control de "Serviciul K" din cadrul Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) a Securităţii române şi de alte departamente, care cooperau între ele şi îl informau pe Ceauşescu despre toate aspectele care ar fi putut aduce atingere siguranţei statului român şi relaţiilor sale internaţionale.

În presa românească au apărut relatări despre împrejurările contactării lui Carlos, în eventualitatea atragerii sale intr-o acţiune de suprimare a lui Pacepa, în 1979. Relaţia a fost extinsă după 1980, când comanda  DIE a fost preluata de generalul  Nicolae Pleşiţa care s-a întâlnit de mai multe ori cu "Şacalul". Pactul stabilit în cursul acelor întâlniri a cuprins iniţial promisiunea acestuia că nu va întreprinde nici un fel de acţiuni teroriste pe teritoriul României, dar s-a avut în vedere şi atragerea atragerea lui într-un complot care viza suprimarea lui Pacepa.

În tot cazul, contactele lui Carlos cu România s-au intensificat, el aflându-se la Bucureşti în dese rânduri, iar, la un moment dat, Securitatea a apelat la „serviciile” sale în cadrul operaţiunii „Tangoul Münchenez” care prevedea lichidarea unor români aflaţi în exil, ce lucrau la postul de radio Europa Liberă, prin detonarea unei bombe în cadrul secţiei române. La 4 februarie 1981, cu sprijinul organizaţiei teroriste basce  ETA,  au loc atentatele cu scrisori capcană împotriva lui Nicolae Penescu, Paul Goma şi Şerban Orăscu, dar nici unul dintre aceştia nu a decedat. Operaţiunea a eşuat deoarece colaboratorii lui Carlos au greşit ţinta, distrugând secţia cehoslovacă şi rănind doar 8 persoane. Aceste informaţii sunt confirmate de un raport al Stasi,  ca şi într-un volum publicat de Richard Cummings, director al serviciului de Securitate al postului Radio Europa Liberă în care se arată, între altele că  „Şacalul” a condus operaţiunea de la Budapesta, acolo unde era cartierul general al grupării sale.

Potrivit unor surse, generalul Pleşiţă i-ar fi comandat lui Carlos şi executarea  unor atentate îndreptate contra unor persoane „incomode” pentru regimul de la Bucureşti  aflate in străinătate, a unor „defectori”.  Pentru fiecare dintre acţiunile care i-au fost comandate de la Bucureşti, Carlos a pretins sume mari de bani, dar şi sprijin logistic. Din fericire, aceste atentate au eşuat.

 Protejarea lui Carlos a fost mai amplă decât s-a ştiut la un moment dat, constatându-se că, în timp ce agenţii occidentali îl căutau, el s-a aflat în România.

Nici chiar după capturarea sa, Carlos nu s-a dezis de crezurile sale teroriste. În 2003, a publicat cartea Islamul revoluţionar, concepută în celula unde era încarcerat, în care încearcă să explice şi să apere violenţa în termeni de luptă de clasă. În carte, el îşi exprimă susţinerea pentru Osama bin Laden şi atacurile îndreptate asupra Statelor Unite.

 

CIA, FBI-atentatul de la 11 septembrie 2001

Fostul agent cu poziţii de vârf FBI timp de câteva decenii Theodore L. Gunderson (1928-2011), care s-a făcut cunoscut şi prin investigaţiile sale privind moartea lui J.F. Kennedy şi a actriţei Maryilin Monroe, arăta într-un interviu că “FBI-ul şi CIA-ul se află în spatele atacurilor teroriste, pentru a le lua libertăţile oamenilor”. Gunderson acuză Guvernul SUA precum şi  agenţiile americane de informaţii că s-ar afla în spatele atacurilor teroriste care au avut loc în SUA şi în afară. Între altele, el arată că FBI era informată de multă vreme de un posibil atac cu bombe, dar nu acţionat, Biroul putând fi considerat „suspect” pentru evenimentele de la 11 septembrie 2001

Referitor la atentatele de la 11 septembrie există două teorii principale, fiecare dintre acestea presupunând existenţa unei conspiraţii:teza oficială afirmă că atacurile au fost planificate şi înfăptuite în mod independent de către Al Qaeda şi concepute de Osama bin Laden şi teoria alternativă, a „conspiraţiei” care susţine că atacurile nu ar fi putut fi înfăptuite fără implicarea unor forţe din interiorul guvernului Statelor Unite şi al agenţiilor de informaţii.

În 2004, Andreas von Bülow, publică lucrarea „ Die CIA und der 11. September:Internationaler Terror und die Rolle der Geheimdienste” („CIA şi 11 septembrie. Teroarea internaţională şi rolul serviciilor secrete”) în care susţine că acest atac nu s-ar fi putut desfăşura fără ignorarea pericolului sau chiar cu concursul Agenţiei. Altfel, ar fi fost imposibilă arestarea unora din autorii atentatelor la doar câteva ore după desfăşurarea lor.

În ediţia on line a publicaţiei germane „Zeit” din septembrie 2014, Jochen Bittner crede că are argumente să demonstreze că „CIA însăşi a aruncat în aer World Trade Center”.

În tot cazul,  chiar inspectorul  general al CIA, care  a efectuat o analiză internă a acţiunilor CIA dinainte de 11 septembrie 2001, a fost extrem de critic la adresa oficialilor superiori ai CIA pentru că nu au făcut tot posibilul pentru a combate terorismul, pentru că nu au reuşit să-i oprească pe teroriştii de la 11 septembrie, Nawaf al-Hazmi şi Khalid al-Mihdhar, când aceştia au intrat în Statele United States şi pentru că nu au dat informaţii despre cei doi la FBI.

Extrase dintr-o notă informativă a CIA destinată Preşedintelui, datată 6 august 2001 şi iniţial clasificată, menţionează rapoarte neconfirmate ale unui serviciu de informaţii străin care sugerau că Bin Laden ar putea să vrea să deturneze un avion pentru a obţine eliberarea prizonierilor extremişti islamici

Recent CIA a desecretizat raportul inspectorului general privind ancheta realizată în cazul erorilor  Agenţiei înainte de atacurile teroriste din 11 septembrie, la zece ani de la încheierea ei. Între altele se arată că, într-adevăr, CIA a ignorat o serie de avertismente privind un complot de deturnare a unor avioane şi folosirea lor ca arme

Un sondaj naţional, desfăşurat în martie 2006, a dezvăluit faptul că 42% dintre americani cred că, în decursul existenţei sale, Comisia de anchetă a atentatelor de la 11 septembrie 2001 a ascuns probe care contraziceau explicaţiile oficiale cu privire la atacurile asupra „Turnurilor Gemene”.

În tot cazul acest „caz” dovedeşte între altele că atunci când guvernele, agenţiile de informaţii dovedesc puţină transparenţă ele lasă loc unor atitudini, „teorii conspiraţioniste” care duc chiar la acuzarea, „demonizarea” lor.

 

…şi Al-Qaeda, ISIS

Într-un studiu  publicat în noiembrie 2015 în revista „Global Research”, cercetătorul Garikai Chengu susţine că „America Created Al-Qaeda and the ISIS Terror Group” („America a creat Al-Qaeda şi grupul terorist ISIA”). Între altele se arată că aceste organizaţii au fost iniţiate ca „un instrument al terorii, pentru a diviza şi a pune mâna pe rezervele de petrol din Orientul mijlociu şi pentru a contracara influenţa crescândă a Iranului în regiune”. Autorul citat (dar şi alţii !) susţine că, în general, Statele Unite au în spate o „lungă istorie” de sprijinire a grupărilor teroriste.

Astfel, au fost exprimate opinii după care Statele Unite, în cadrul a ceea ce a fost numit „doctrina Reagen”, au sprijinit mujahedinii afgani în crearea organizaţiei Al-Qaeda şi activităţile teroriste ale talibanilor. Reputatul cercetător Noam Chomsky a afirmat că Statele Unite pot fi considerate drept „un stat lider al terorismului”.

În acelaşi timp, trebuie menţionat că o serie de alţi investigatori ai activităţilor informative, între care autorii unor lucrări recente referitoare la „frontul secret”, Jason Burke, Steve Coll, Peter Bergen, Christopher Andrew, and Vasily Mitrokhin nu împărtăşesc această opinie.

Însuşi cel care a îndeplinit funcţia de director al „Agenţiei Naţionale de Securiate” (N.S.A.) în timpul administraţiei Reagen, generalul William Odom, a declarat că „Statele Unite au folosit o perioadă îndelungată terorismul”.

În perioada 1978-79 senatul american a făcut eforturi să promoveze o lege împotriva „terorismului internaţional” în diferitele sale forme, ţinând seama că Statele Unite sunt ameninţate de acesta  („would be in violation”).

Între organizaţiile care au fost folosite în acest scop în anii 1970, sunt de amintit „Sarekat Islam” în Indonezia, „Jamaat-e-Islami” în Pakistan, „Muslim Brotherhood” în Egipt, dar mai ales, Al Qaeda.

Fostul secretar pentru Afaceri Externe, în perioada 1997-2001, din guvernul britanic, Robin Cook, a afirmat în faţa Camerei Comunelor că „este de necontestat că  Al Qaeda este un produs al mediilor de informaţii vestice” şi că „Bin Laden este un produs al monumentalelor calcule greşite ale agenţiilor occidentale”.

           În 1997, într-un raport al Departamentului pentru Apărare al Statelor Unite se arată că „Datele demonstrează că există o strânsă legătură între implicarea SUA şi sporirea atacurilor teroriste”.

        În aceste condiţii, au luat fiinţă Al Qaeda in Irak şi ISIS („Daesh", „Grupul Statului Islamic”) care s-a concentrat în Siria, folosit o vreme de Statele Unite împotriva conducerii acestei ţări. Împrejurările care au dus la crearea ISIS sunt legate de invazia din 2003 care au creat condiţiile pentru apariţia grupului radical Sunni în condiţiile unei sărăciri accentuate a populaţiei.

În momentul în care acţiunile ISIS s-au radicalizat şi s-au orientat împotriva intereselor Statelor Unite, acestea, împreună cu aliaţii săi, au declanşat aşa-numitul „război împotriva terorii” de către administraţia Bush, în 2001, care, de fapt, după unele interpretări, vizează menţinerea influenţei sale în regiune.

Un oficial „de vârf” al CIA, considerat „un James Bond al Americii”,  William King Bill Harvey (1915 –1976), specialist în problemele din Iran, Afgansitan, Pakistan, a afirmat că „CIA şi alte agenţii de spionaj au tras concluzii greşite despre gruparea jihadistă”, au subestimat-o. Trebuie să recunoaştem că această „eroare”, de fapt determinată de interese politice, dar şi economice de moment, are repercusiuni grave pe plan umanitar şi în context politic global…

 

Pe „fontul terorismului” …s-au implicat şi serviciile de informaţii ale altor state din Europa şi Asia.

Astfel, India şi Pakistanul se acuză reciproc de desfăşurarea unor asemenea acţiuni.

Iranul s-a implicat direct în sprijinirea activităţii organizaţiei teroriste Hezbollah Turcia a fost acuzată că sprijină acţiunile unor asemenea organizaţii din Uzbekistan şi Pakistan.

„Opreraţinea Susannah”, iniţiată de Israel în 1954, avea drept scop desfăşurarea de acţiuni în Egipt în scopul compromiterii unor grupări teroriste („Frăţia musulmană”) care acţionau pentru a preîntâmpina ocuparea Canalului de Suez. Serviciile de informaţii ale Marii Britanii au fost acuzate că, în anii 1970, au sprijinit,  acţiunile formaţiunilor lioaliste paramilitare din Irlanda de nord.

 

”Războiul” continuă

Într-adevăr, se poate considera că, în momentul de faţă, unul din conflictele,  care alimentează un adevărat „război” este acela al terorismului. Într-o anumită măsură acesta este şi rezultatul ambiguităţii, atitudinii controversate pe care mai ales Marile Puteri le-au adoptate o bună perioadă de timp.

În aceste condiţii, o serie de ţări, în special Statele Unite şi Aliaţii săi au fost puse în situaţia de a adopta o serie de contra-măsuri, care uneori se îndepărtează de la „litera democraţiei”, dar sunt considerate ca indispensabile.

În 2012, agenţia ABC News face cunoscut articolul  „Secret Terrorism-Espionage Wiretaps Increased in 2011” de Jason Ryan, care se referă la acţiunile de supraveghere a convorbirilor telefonice desfăşurate de FBI, unele dintre ele ilegale, pentru a combate pericolul terorist care, chiar în perioada recentă nu scăzuse.

În acest context administraţia Bush a stabilit controversatul „Program de supraveghere a terorismului” îndreptat, în principal, împotriva organizaţiei al Qaeda, cunoscut şi sub denumirea de „Stellar Wind” „Vântul stelar”).

Pentru identificarea şi combaterea acţiunilor teroriste la nivel global, în Statele Unite a fost înfiinţat „The Centre for Counterintelligence and Security Studies (CI Centre)”.

În 2011, apare volumul The Grey Line: Modern Corporate Espionage and Counterintelligence”  de Andrew Brown în care se demonstrează că, în momentul de faţă, pe plan global, principalele pericole care ameninţă siguranţa statelor democratice sunt terorismul şi spionajul industrial.

În ciuda acestor măsuri, mai există totuşi încă o serie de state implicate în asemenea activităţi. În perioada actuală, potrivit unor informaţii apărute în rapoartele oficiale, dar mai ales în presă, statele care sprijină acţiunile teroriste prin activităţi de spionaj coordonate se numără Iranul, Cuba şi Venezuela, în vederea contracarării influenţei Statelor Unite în Orientul Mijlociu şi America de sud. Principala organizaţie sprijinită de aceste state este Hezbollah. Este de amintit că sediul organizaţiei teroriste basce ETA se află în Cuba.

Nici Federaţia Rusă nu a renunţat la asemenea acţiuni. Potrivit opiniilor unor analişti, dar şi a unor oameni politici, implicarea sa în acţiunile din Ucraina de est au un caracter terorist. Într-un interviu acordat postului de radio BBC, preşedintele Lituaniei, doamna Dalia Grybauskaitė, afirmă că „Rusia demonstrează calităţile unui stat terorist”.

 

…Atentatele teroriste de la Paris din noiembrie 2015 sunt, din păcate, o dovadă că „războiul terorismului continuă” şi că el trebuie dus în mod direct, fără nici un fel de concesii,  metode şi acţiuni de conjunctură, cum s-a întâmplat, din păcate, într-un trecut nu prea îndepărtat…

 

Bibliografie selectivă

În afară de lucrările indicate în textul articolului, mai sunt de menţionat în ordine cronologică:

Peter Hamilton, Espionage, terrorism and subversion” (1979)

John Follain, The Complete Story of the Legendary Terrorist, Carlos the Jackal (1998).  

Cristian Troncota, Duplicitarii - O istorie a Serviciilor de Informatii si Securitate ale regimului comunist din Romania" (2003)

Andreas von Bulow,  Die CIA und der 11. September:Internationaler Terror und die Rolle der Geheimdienste” (2004)

Lerner, Brenda Wilmoth; K. Lee Lerner (ed.), Essential primary sources, (2006)

David Holloway, The War on Terror Espionage Thriller, and the Imperialism of Human Rights (2009)

Richard Cummings, Radio Free Europe's "Crusade for Freedom":Rallying Americans Behind Cold War Broadcasting, 1950-1960 (2010)

John W. Davis, Rainy Street Stories:Reflections on Secret Wars, Espionage and Terrorism (2013).

Jerome Aan De Wiel, East German Intelligence and Ireland, 1949-90:Espionage, terrorism and diplomacy (2014)

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_(non-state)_terrorist_incidents

http://www.theguardian.com/books/2015/jul/05/new-spymasters-inside-espionage-cold-war-global-terror-intercept-secret-history-computers-spies

http://www.utas.edu.au/courses/art/units/hir306-espionage, -terror-and-global-disorder