Autor 5034 vizualizări


Femeile din Norvegia care şi-au asumat rezistenţa în fata regimului nazist au jucat un rol pe cât de important pe atât de riscant pe scena politică a celui de-al doilea război mondial. Unele dintre ele s-au implicat în relaţii amoroase cu temuţi ofiţeri şi au dezvăluit informaţii aliaţilor. 26 dintre aceşti agenţi dubli au murit în lupta pentru eliberarea Norvegiei.

Într-o zi de vară din anul 1942, Anne Marie Breien mergea către terasa Victoria, în cartierul general al Gestapo-ului din Oslo, pentru a se întâlni cu şeful Siegfried Fehmer deşi nu avea programare. Tatăl ei, unul dintre liderii regionali din Milorg, zăcea în închisoarea de la Grini, condamnat la moarte. Într-o ultimă încercare disperată de a-l salva, femeia l-a căutat personal pe Fehmer. Întâlnirea avea să fie decisivă. Tatăl urma să îi fie eliberat, dar cu un preţ:începerea unei relaţii sexuale. Anne Marie a decis însă că, dacă tot ajunsese până acolo, se va folosi de această relaţie pentru a-l convinge pe Fehmer să elibereze şi alţi deţinuţi.

Juca un joc periculos şi nu era singura care participa la aşa ceva. Mai multe mii de femei activau în mişcarea de rezistenţă, dintre care 26 au plătit cu viata. Dintre ele, trei au fost ucise de germani, iar alte trei sau patru în încercarea de a fugi în Marea Britanie. Cele mai multe însă au sfârşit în lagăre, alături de alte mii de persoane încarcerate.

Cine erau aceste femei? Surorile Aasta şi Helga Stene au iniţiat cea mai mare campanie împotriva ocupaţiei naziste. Mai era şi Sigrun Solberg, intermediar pentru operatorii telegrafici din serviciul de radiotelegrafie care se ocupa de coasta norvegiană. Multe femei, precum Ingeborg Refling, lucrau pentru ziare tipărite ilegal. Unele, ca exemplul de mai sus, erau amantele elitelor naziste. În cazul Annei Marie Breien întâlnirea la terasa Victoria avusese un caracter personal, dar la scurt timp influenţa asupra iubitului său a crescut şi s-a răspândit vestea despre puterea pe care o dobândise prin legăturile sale. Nu mai puţin de 90% dintre norvegienii arestaţi pentru diverse activităţi ilegale, pentru care Anne Marie a intervenit, au fost eliberaţi. Unul dintre aceştia, autorul Sigurd Evensmo, avea să consemneze în scris evenimentele.

Treptat, Anne Marie a început să furnizeze şi informaţii pe care le auzea de la Fehmer sau de la camarazii săi cu care discuta la Victoria. Printre altele, a avertizat privind acţiunile pe care germanii urmau sa le ia împotriva posturilor de radio ilegale şi a sustrat liste cu informatori şi colaboraţionişti ai serviciului Gestapo. Cam în aceeaşi perioadă a intrat în jocul dublu şi actriţa Sonja Wigert. După lipsa de succes cu care s-a confruntat în Norvegia în anii ’30, s-a mutat în Suedia, unde şi-a câştigat rapid faima. În 1942 a fost abordată de serviciul de informaţii suedez, care ştia despre bogata ei reţea socială care cuprindea de toate, de la proprietari de ambarcaţiuni la diplomaţi străini. Sonja a acceptat să devină agent secret şi a început colaborarea şi cu serviciile americane.

În august a călătorit la Oslo, unde a reuşit să obţină o întrevedere cu comisarul Josef Terboven, mâna dreaptă a lui Hitler în Norvegia. Motivele erau însă şi personale, pentru că, la fel ca Anne Marie, avea un tată arestat. După mai multe întâlniri cu Terboven la reşedinta sa din Skaugum, acesta a fost de acord cu eliberarea sa. În schimb, Wigert trebuia să îi furnizeze informaţii despre aliaţi din sursele sale de la Sotckholm. Sonja nu a rămas neimpresionată de comisarul despre care raporta cât de fascinant este şi cât de greu îi venea să creadă că poate avea o asemenea personalitate de fier. Sonja a profitat de frumuseţea şi şarmul său pentru a-şi atinge scopurile.

La fel a procedat şi o altă spioană, dagmar Lahlum. La 20 de ani, în 1943, aceasta l-a întâlnit pe agentul dublu Eddie Chapman, de care s-a îndrăgostit. Chapman avea antecedente şi se afla la închisoare când a izbucnit războiul. În 1940 a fost recrutat de serviciul de informaţii german Abwehr şi trimis cu paraşuta în Marea Britanie pentru a-şi spiona concetăţenii. În schimb, acesta a ales să colaboreze cu serviciul de securitate MI5. Misiunea lui în Norvegia era de a antrena agenţi pentru statul nazist.

Eddie şi-a dezvăluit repede identitatea în faţa lui Dagmar şi a recrutat-o ca agent britanic. I s-a solicitat sa obţină informaţii de la ofiţerul care se ocupa de Chapman. Când acesta a călătorit în Germania în 1944, ea a început o relaţie cu Otto paul Iredi, şoferul lui Heinrich Fehlis, şeful SIPO, poliţia politică din Norvegia. Prin Iredi, Dagmar a putut afla multe despre activităţile zilnice ale lui Fehlis, raportându-i lui Chapman. Lahlum a aşteptat ca Eddie sa se întoarcă la Oslo, ceea ce nu s-a întâmplat. În faza finală a războiului a lucrat chiar pentru SIPO după ce a auzit zvonuri cum că ar fi urmat să fie trimisă într-un lagăr de muncă silnică. Dagman Lahlum a fost arestată de autorităţile norvegiene pe 19 mai 1945, dar deşi a furnizat rapoarte politiei norvegiene şi britanice, tot a fost condamnată 189 de zile la închisoare pentru trădare. Când a ieşit a dus o viaţă izolată lucrând ca librar, dar nu a scăpat niciodată de eticheta de trădătoare.

Între timp, s-a aflat şi despre Sonja Wigert că era agent dublu şi colabora cu suedezii. Dezvăluirea nu a dus la represalii din partea naziştilor, dar pentru că zvonurile despre lucrul său pentru nemţi nu au pălit, aceasta s-a mutat în Spania dupa sfârşitul războiului. Pe de altă parte, Anne Marie Breien şi-a petrecut ultimele zile ale ocupaţiei tot la terasa Victoria, unde în noptea dintre 7 şi 8 mai a servit drept persoană de legătură între Hjemmefront şi Fehmer. Şeful Gestapo a dat asigurări că încarceraţii de la Akershus nu vor fi executaţi. În dimineaţa următoare Anne Marie a plecat şi l-a revăzut pe Fehmer doar când a depus mărturie împotriva lui.

Fehmer a fost executat pe 16 martie 1948, dar şi Anne Marie a fost iniţial acuzată de trădare. S-a renunţat la acuzaţie abia la 18 luni de la eliberare, în urma mărturiilor lui Sigurd Evensmo şi fostului lider din Milorg, Jens Hauge, care au garantat pentru ea. Anne Marie s-a mutat în SUA şi a primit în 1981 pensie militară de la statul norvegian.

sursa:ALL VERDENS HISTORIE