Singurul dictator sovietic înlăturat din funcție: «Hrușciov a demascat cultul lui Stalin după moartea lui, iar noi demascăm cultul lui Hrușciov cu el în viață»

Autor 19378 vizualizări


În ziua de 14 octombrie 1964 a fost dat publicității la Moscova un comunicat oficial în care se menționa că Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) a dat curs solicitării lui Nichita Sergheevici Hrușciov de a demisiona din funcția de prim-secretar al C.C. al PCUS și din cea de președinte al Consiliului de Miniștri al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, „în legătură cu vârsta înaintată și înrăutățirea stării de sănătate”.

Plenara l-a ales pe Leonid Brejnev în funcția de prim-secretar al C.C. al PCUS și l-a desemnat pe Alexei Kosîghin pentru funcția de președinte al Consiliului de Miniștri.

Mazilirea unui dictator

Comunicatul nu conținea alte detalii, dar ziariștii și oamenii politici străini nu puteau da crezare explicațiilor oficiale, care în fapt ocultau o realitate mult mai complexă. Ziariștii occidentali insistau să obțină date concrete despre acest eveniment, care putea avea consecințe importante asupra situației internaționale, deoarece Uniunea Sovietică era a doua putere a lumii, după SUA. Dar noii lideri sovietici negau că ar exista alte motive care au dus la demisia lui Hrușciov decât cele privind vârsta și sta rea de sănătate.

Nici măcar conducătorilor din „țările frățești” (socialiste) nu li s-au dat mai multe explicații. Imediat după Plenară, Leonid Ilici Brejnev, noul prim-secretar al C.C. al PCUS, le-a telefonat liderilor din țările socialiste, între care și lui Gheorghiu-Dej, informându-i despre schimbările intervenite în conducerea sovietică. Potrivit lui Emil Bodnăraș, comunicarea a fost seacă:

 „A avut loc o Plenară a Comitetului Central, unde Hrușciov a cerut eliberarea sa din funcțiile de prim-secretar, președinte al Consiliului de Miniștri și membru al Prezidiului, iar Plenara a aprobat această rugăminte a lui Hrușciov”.

Observatorii străini au constatat că nu era vorba de motive de sănătate, ci de mult mai mult. Dovadă era scoaterea cărților și broșurilor semnate de Hrușciov din librării, chiar dacă acestea conțineau rapoarte prezentate la Congrese sau Plenare ale C.C. al PCUS. Analiștii politici au ajuns la concluzia că, în ultimii ani, se amplificaseră disensiunile dintre N.S. Hrușciov, pe de o parte, și aparatul de partid și de stat, pe de altă parte.

Ele aveau la bază unele inițiative ale lui Hrușciov, care au afectat situația internă și internațională a URSS. În fond, prin schimbarea produsă la Plenara C.C. al PCUS era blamată linia politică promovată de Hrușciov, în domeniile economic, precum și în relațiile internaționale.

În cercarea lui Hrușciov de a transforma Siberia în „grânarul” URSS, ca și indicațiile lui privind cultivarea porumbului „în pătrat” s-au soldat cu un total eșec, iar Uni unea Sovietică a intrat într-o grava criză alimentară. Rafturile magazinelor s-au golit, iar pentru aprovizionarea populației au fost reintroduse, în 1962, cartele pentru principalele bunuri de consum. Evident, acest fapt a creat o puternică stare de nemulțumire în rândul populației.

Eșecul din Cuba și politica de cadre

În plan extern, N.S. Hrușciov a suferit un drastic eșec în urma „crizei rachete lor” din 1962. Pentru apărarea Cubei – singurul stat socialist învecinat cu SUA – N.S. Hrușciov a decis instalarea de rachete nucleare în această țară. Serviciile secrete ale SUA au aflat, iar președintele Kennedy l-a somat pe Hrușciov să retragă imediat aceste rachete.

Încordarea între cele două superputeri ajunsese la maximum, situația devenise extrem de periculoasă, omenirea fiind adusă în pragul războiului nuclear. După un schimb de mesaje între Hrușciov și Kennedy, sovieticii și-au retras rachetele din Cuba. Eforturile lui Hrușciov de a demonstra că nu a fost o înfrângere pentru sovietici, ci un compromis reciproc acceptabil, nu au avut nici o credibilitate, iar prestigiul internațional al URSS a fost serios afectat.


Nichita Hrușciov și John F. Kennedy, la Viena (iunie 1961)

N.S. Hrușciov urmărea ca PCUS să dețină controlul asupra mișcării comuniste și muncitorești internaționale și a replicat extrem de dur la adresa celor care nu acceptau acest rol. Convins de valoarea sa excepțională, ca lider politic, Hrușciov a ajuns să declare că Mao Zedong, președintele Partidului Comunist Chinez, nu valora mai mult decât „un galoș spart”. Încordarea relațiilor sino-sovietice a degenerat în incidente armate la granița dintre cele două țări. Acest fapt ducea la slăbirea „lagărului socialist”, aflat în „întrecere pașnică” cu cel capitalist.

Dar cea mai mare nemulțumire față de activitatea lui Hrușciov era generată de politica sa de cadre. La Congresul al XXII-lea al PCUS, din 1961, la sugestia lui Hrușciov s-a introdus principiul „rotării cadrelor”. Vechii „aparatcik”-i au intrat în alertă, mai ales că Hrușciov proceda la reorganizări și numiri după bunul plac, motivând că astfel se asigura îmbunătățirea muncii de partid și de stat.

Luându-și aerul de stăpân, el se purta tot mai grosolan cu cadrele, le jignea la fiecare pas, le muta dintr-un loc în altul sau pur și simplu le destituia. Cel care criticase cultul personalității lui Stalin, devenise el însuși un dictator în propriul partid, dar era prezentat în mass-media ca un mare democrat și o personalitate excepțională, căreia poporul sovietic și toți iubitorii de pace din lumea întreagă trebuiau să-i fie recunoscători.

Acest ultim aspect – exacerba rea cultului personalității – a constituit obiectul principal al criticilor din partea „complotiștilor”. După prăbușirea URSS, o bună parte a Arhivei C.C. al PCUS a fost deschisă, astfel că s-a putut afla modul în care s-a acționat, în octombrie 1964, pentru înlăturarea lui Hrușciov.

Un scenariu apărut pe timpul vacanței

În ziua de 12 octombrie 1964, în timp ce Hrușciov se afla la odihnă în stațiunea Pițunda din de pe coasta Mării Negre, a avut loc o ședință a Prezidiului C.C. al PCUS, con dusă de Leonid Brejnev (foto dreapta), la care s-a adoptat scenariul schimbării primului secretar. Apoi, Hrușciov a fost invitat să participe la ședința Prezidiului din 13 – 14 octombrie, fără a i se comunica ordinea de zi. Leonid Brejnev a condus atacul, reproșându-i lui Hrușciov:

„Dacă dv., Nichita Sergheevici, nu ați fi avut asemenea vicii ca afecțiunea pentru putere, autoseducerea de propria personalitate, încrederea în infailibilitatea dvs., dacă ați fi avut măcar o cât de mică modestie, nu ați fi permis crearea cultului propriei personalități. Dar dvs., dimpotrivă, ați făcut totul pentru a întări acest cult. Nu numai că nu ați luat măsuri ca să vă opriți la o limită anume, ci, dimpotrivă, ați pus radioul, cinematograful, televiziunea în serviciul personalității dvs. Dumneavoastră ați decis că acuma puteți conduce independent, de unul singur. V-a plăcut să dați indicații tuturor și în toate problemele, dar, se știe, nici un om nu poate face față unei ase menea sarcini – în aceasta se ascunde rădăcina tuturor erorilor”.

Brejnev a propus demiterea lui Hrușciov din funcțiile pe care le deținea pe linie de partid și de stat. Inițial, Hrușciov a încercat să riposteze, dar curând și-a dat seama că totul fusese aranjat din vreme, astfel că nu putea avea câștig de cauză. A conchis:

„V-ați adunat și mă mânjiți cu rahat, iar eu nu pot să vă contrazic. Simțeam că nu fac față, dar viața te apucă ușor, dă naștere îngâmfării. Îmi exprim rugămintea de a fi eliberat”.

O mazilire din motive de sănătate

În rezoluția adoptată de Prezidiul C.C. al PCUS se aprecia că în urma „încălcării principiilor leniniste ale con ducerii colective”, a cumulării funcțiilor de partid (prim-secretar al C.C.) și de stat (președintele Consiliu lui de Miniștri), Hrușciov a ieșit de sub controlul C.C. al PCUS; datorită trăsăturilor sale negative de caracter, precum și a vârstei înaintate, el nu-și mai putea corecta greșelile.

De aici s-a ajuns la formularea din comunicatul oficial, în care se afirma că a dat curs cererii lui Hrușciov de a demisiona „în legătură cu vârsta înaintată și înrăutățirea stării de sănătate”.

La 14 octombrie a avut loc Plenara C.C. al PCUS, care a oficializat înlăturarea lui Hrușciov. Plenara a decis despărțirea funcțiilor de partid de cele de stat și l-a ales pe Leonid Brejnev în funcția de prim-secretar al C.C. al PCUS și l-a numit pe Aleksei Kosîghin în funcția de președinte al Consiliu lui de Miniștri. Ca o concluzie a acestei Plenare, Brejnev a spus:

„Hrușciov a demascat cultul lui Stalin după moartea lui, iar noi demascăm cultul lui Hrușciov cu el în viață”1.

Notă:

1. Apud Gheorghe E. Cojocaru, Tratatul de Uniune Sovietică, Chișinău, Editura Civitus, 2005, p. 204
""