Autor 18439 vizualizări


 Pe malurile lacului Texcoco, conquistadorul Hernan Cortes urma să-şi întâlnească destinul. Era 8 noiembrie 1519 şi în faţa lui se întindea marele oraş Tenochtitlan, capitala poporului cunoscut astăzi sub numele de aztec. Oraşul era plin de viaţă şi culoare, drumurile erau ticsite de lume.  


La numai nouă luni după desemnarea sa în fruntea unei mici expediţii spaniole, Cortes era pe cale să întâlnească provocarea vieţii sale.

În timp ce mica armnată a lui Cortes înainta către Tenochtitlan, acesta a zărit un grup de localnici venind către el. În mijlocul lor era împaratul, Moctezuma, dus pe un pat de frunze şi ramuri.

Cortez era foarte dornic să facă o impresie bună. Iată cum sună relatarea întâlnirii făcută chiar de Cortez: „... am coborât şi am înaintat să îl îmbrăţisez, dar cei doi domni ce îl însoţeau m-au oprit cu braţele lor ca să nu îl ating, săvarşind cu toţii ceremonia sărutării pământului” a scris după aceea regelui Spaniei , Charles V . Cortes i-a oferit împăratului aztec un colier de perle şi sticlă pe care acesta l-a pus solemn la gâtul său. În schimb Moctezuma i-a dat căpitanului spaniol două coliere dintr-ale sale.


Istoricii încă comentează ce anume au putut să-şi spună cei doi în acea zi. A crezut Moctezuma cu adevărat, de exemplu, că, Cortes era un zeu venit să-şi reclame împărăţia? Asupra unui lucru nu există dubiu însă , râvna spaniolului de a scoate în evidenţă faptul că veniseră în pace.

„Nu trebuie să vă temeţi de nimic” a spus Cortes translatorului său. ” Ne doream să îl vedem de multa vreme, iar acum i-am văzut faţa şi i-am auzit cuvintele. Transmiteţi-i că îl apreciem foarte mult şi inimile noastre sunt mulţumite.”

Apoi au intrat în cetate. Acesta a fost începutul sfârșitului pentru imperiul aztec. Şase zile mai târziu Moctezuma era prizonier şi după încă şapte luni era deja mort.