Autor 612 vizualizări


 Calea ferată Berlin-Bagdad, construită teoretic între anii 1903 și 1940, fusese gândită ca o importantă legătură a Europei cu Asia, și mai precis cu Imperiul Otoman. Calea ferată a fost puternic finanțată de către Imperiul German prin intermediul unui număr de bănci și companii, aceiași capitaliști care participaseră și în construirea căilor ferate din Anatolia. Principalele interese în acest parteneriat au fost cele ale Imperiului German și Imperiului Otoman. Primul dorea o cale de acces facilă către coloniile sale îndepărtate din Africa, precum și supremația terestră în transportul de bunuri în zona Orientului Mijlociu. Cu toate acestea, cursa în care Imperiul German a intrat, a angrenat simultan și nemulțumirea Marilor Puteri - Imperiul Britanic, Imperiul Francez și Imperiul Țarist, îndeosebi. Poziția strategică a Imperiului Otoman, la trecerea dintre Europa și Asia, a reprezentat precum încă reprezintă, o zonă strategică de mare importanță, în special în lumea comerțului.  

Un proiect de viitor

Astăzi, miza rămâne în principiu aceeași, metodele, însă, diferă. Este drept că scopul se dorește mai măreț, interesul fiind o legătură feroviară directă cu China. Noul drum al mătăsii, cum mai este numit, merge într-o bună măsură pe același mecanism de gândire ca și în cazul proiectului Berlin-Bagdad. Din nou, pentru Turcia o astfel de investiție ar fi benefică, profitând pe urma fluxului de capital și de cerere de forță de muncă, dar și de legătura implicită cu China. Modernizarea căilor ferate este o prioritate în Turcia. Dacă despre rețeaua aviatică și cea rutieră putem discuta despre investiții făcute în ultima vreme, căile ferate sunt într-o bună măsură aceleași ca cele din anul 1950. Reparațiile executate au fost doar acolo unde a fost în exclusivitate necesar, sau unde a fost vorba de un beneficiu economic, extrem de important.


Turcia este nevoită să aleagă între o investiție chineză și unea germană. În ciuda unui împrumut fără dobândă pe care China ar fi dispusă să îl ofere Turciei pentru a pune în mișcare acest proiect, faptul că forța de muncă ar urma să fie exclusiv chineză, nemulțumește conducerea de la Ankara. Astfel, opțiunea viabilă, în aceste condiții, rămâne oferta germanilor. În înțelegeri secrete, guvernul german caută să împingă un proiect masiv de modernizare a căilor ferate din Turcia pe masa președintelui Erdogan. La prima vedere, partenerul de afaceri dorit de Turcia pare să fie Germania. Planificarea proiectului, dacă acesta va fi acceptat, ar urma să fie pusă pe seama unui consorțiu format din firme precum Siemens sau Deutsche Bahn. Valoarea totală a acestui proiect de modernizare a căilor ferate din Turcia este estimat la un fabulos 35 miliarde de euro. Germanii vor să fie, de asemenea, parte integrantă a efortului turcesc de a construi căi ferate de mare viteză în țară.

Germania ar urma să prezinte mai multe opțiuni de finanțare pentru proiect. Germania ar putea apela la băncile de stat pentru a împrumuta Turcia, însă în acest caz există și o dobândă. Din acest motiv, propunerea chinezilor sună mult mai bine, chiar dacă este însoțită de o dependență mai mare a Turciei de China, și, implicit nicio garanție privitoare la locurile de muncă pe care le-ar putea crea acest proiect. În ceea ce privește Germania, politica autoritară recent implementată de către președintele turc a dus la o răcire treptată a relațiilor dintre Germania și Turcia, aceasta din urmă fiind chiar sancționată de către germani prin numeroase mecanisme de coerciție economice. Dacă la nivel politic pare că există o instabilitate acută, nu același lucru poate fi spus în parteneriatele de tip tehnic sau tehnologic. Totuși, o entitate depinde de cealaltă, iar eforturi trebuie făcute pentru a aduce la un numitor comun, pe toate planurile, cele două state.


Erdogan, președintele Turciei, comparat de europeni cu sultanul Abdul-Hamid al II-lea, este principalul pion din spatele politicii aplicate. Germanii sunt preocupați de gradul de libertate din această țară, precum sunt îngrijorați și de respectarea drepturilor umane, cu atât mai mult cu cât există numeroși cetățeni germani puși sub acuzare și încarcerați în Turcia. Rezolvarea acestor dispute stă la baza oricărei colaborări între cele două. Totodată, aspectul financiar din spatele Turciei este și el important. Europenii se tem că dacă prăbușirea lirei turcești va duce la insolvența statului, un potențial val de imigranți s-ar putea îndrepta spre Europa, iar o astfel de întâmplare ar putea destabiliza și mai mult relația dintre Germania și Turcia. Există totodată un curent pro-european care dorește ca Turcia să rămână deschisă spre colaborarea cu bătrânul continent, însă discuțiile purtate la nivel preliminar cu SUA și Rusia, au arătat că președintele Erdogan este dispus să caute alți aliați.

Noi demersuri germane în Orient 

Astfel, acțiunile diplomatice ale Germaniei sunt o dovadă a cursului urmărit de către germani în politica lor externă vizavi, în mod special, de Turcia. De data aceasta, jucătorii sunt diferiți. Dincolo de Rusia, care își reface simțită prezența, SUA face un pas în această arenă, precum o face și China. Germania dorește să se apropie de Turcia pentru a câștiga un aliat împotriva populismului american sau rus, dar și pentru a ține în frâu expansionismul chinez al cărui aplomb pare să ridice tot mai multe îngrijorări în Europa. Chinezii, deja prezenți în Africa, vor să pătrundă și în Orientul Mijlociu. Turcia este modul ideal de a face o astfel de lansare în Orient, iar noul drum al mătăsii este scuza perfectă pentru a putea pune în aplicare planul. 

În Turcia, calea ferată, deși utilizată cu frecvență, nu se află la potențialul său maxim. Având 30% din căile sale ferate electrificate și sub 40% dotate cu sistem de semnal automat, calea ferată turcească este pe cât de nesigură, pe atât de ineficientă. Dacă în cazul transportului de pasageri, concurența la nivel rutier sau aerian este greu de întrecut, în ceea ce privește transportul de marfă, calea ferată este cea mai sigură și ieftină modalitate de transfer a diferitelor mărfuri. Pentru a da dovadă de fiabilitate, calea ferată din Turcia trebuie adusă la standardele secolului 21. Există o problemă importantă și în ceea ce privește forța de muncă. Un studiu recent a arătat că 1/5 din căile ferate turcești sunt abandonate din lipsa personalului administrativ. Condiția căii ferate indică necesitatea unei investiții majore în acest sistem pentru revitalizarea căilor de transport și pentru dezvoltarea unor relații economice sănătoase cu partenerii Turciei.

Istoricul problemei, dă speranță turcilor că în Germania pot găsi partenerul potrivit pentru a putea beneficia ambele tabere implicate. De fapt, situația este atât de similară încât există o majoritate care se întreabă dacă rezultatul va fi același ca și în cazul proiectului Berlin-Bagdad, adică un proiect foarte bine pus la punct al cărui potențial a fost ratat din cauza unor erori procedurale sau chiar din cauza unei conjuncturi nefavorabile. Cu toate acestea, nivelul la care sunt purtate discuțiile astăzi pentru acest proiect, fac obiectul unei noi lumi, în care diplomația este sinonimă cu avantajele pe care orice stat le poate obține în negocierile cu omologii săi. Dacă în 1898 vorbim despre un proiect care dă naștere unei alianțe, astăzi, cu siguranță suntem mai înclinați în a observa că alianța dă naștere unor proiecte între membrii acesteia.

Atât prim-ministrul cât și ministrul economiei din Turcia înclină spre un parteneriat cu Germania. Pentru Germania, o problemă serioasă o reprezintă și opinia publică, extrem de critică la adresa intereselor economice ale sale, în detrimentul unei poziții mai incisive în apărarea drepturilor umane. „Se pare că interesele economice contează în mod evident pentru Germania mai mult decât drepturile omului.” ([trad.a]„It appearsthat economic interestsobviouslycount for Germany more thanhumanrights.”) spune purtătoarea de cuvânt a Human Rights Association (IHD), un ONG cu sediul în Turcia. Democrația și statul de drept în Turcia sunt greu puse la încercare. Mii de activiști sunt în continuare încarcerați exclusiv pe baza orientării lor politice. În Turcia, legile adoptate au normalizat starea de urgență și au făcut din ea o stare de fapt. Situația pare tensionată și extrem de delicată. Cu un guvern german care nu dorește să înrăutățească relațiile în detrimentul unei opinii ferme vizavi de drepturile omului, relația dintre Turcia și Germania pare că se îndreaptă spre o colaborare extrem de profitabilă. Vizita președintelui turc în Germania contează și ea pentru găsirea de soluții în acest proiect măreț.

Doar timpul ne va spune ce urmează în Orient 

Prin urmare, în ceea ce mă privește, consider că proiectul Berlin-Bagdad este, a fost și va rămâne un proiect ambițios, al cărui potențial nu a fost atins datorită numeroaselor impedimente ce s-au înfățișat treptat. Concurența Marilor Puteri a fost factorul decisiv care a schimbat radical strategia germană în Orientul Mijlociu. Din nefericire, acest proiect, în ceea ce mă privește pe mine, este și un exemplu a ceea ce înseamnă să intervii în zone pe care nu le înțelegi pe deplin, și care sunt repercusiunile pe termen lung ale unei ingerințe de acest fel. Nu este o exagerare recunoașterea faptului că situația actuală caracterizată prin instabilitate acută în Orientul Mijlociu se datorează lăcomiei și dorinței de control a Marilor Puteri. Poate că acest lucru este cu atât mai vizibil cu cât astăzi vedem o încercare de implicare pentru a remedia greșelile trecutului din partea acelorași entități statale. Vedem, de asemenea, tendința pentru învinovățirea colectivă și preluarea anumitor angajamente în fața unor națiuni dezbinate aflate pe marginea prăpastiei.  

Proiectul Berlin-Bagdad și rolul său benefic sau malefic este împărțit între utilitatea tehnologiei și inutilitatea afirmațiilor politice din spatele tehnicii. Fostul senator american George Mitchell exprimă pe scurt rezultatul intervențiilor europenilor în Orientul Mijlociu, într-o discuție ce privea influența Vestului asupra Orientului, fiind vorba inclusiv de grandiosul proiect Berlin-Bagdad. Acesta a spus: „În loc să încerce să modereze și reconcilieze diferențele etnice și religioase din regiune, aflate în conflict, mulți lideri și-au format cariera exploatând acele disparități în avantajul lor propriu, atât la nivel personal, politic și financiar. A făcut efortul de reducere al apariției devierilor … și mai dificil.” ([trad.a] „Instead of trying to moderate and reconcile the conflicting ethnic and religious differences in the region, many leaders have made their careers by exploiting those divisions for their personal benefit, both personal and political and financial. Andit’s made the effortto reduce sectarianism… all the more difficult.”)

BIBLIOGRAFIE

Edward Mead Earle, Turkey, The Great Powers and The Bagdad Railway: A Study in Imperialism, New York, Macmillan, 1924.

Jonathan McMurray, Distant Ties: Germany, the Ottoman Empire, and the Construction of the Baghdad Railway, Westport, Praeger, 2001.

Marian Kent, The Great Powers and the End of the Ottoman Empire, London, George Allen & Unwin, Ltd., 1984.

Sean McMeekin, The Berlin-Baghdad Express: The Ottoman Empire andGermany’sBid for World Power, Cambridge, Harvard University Press, 2010.

Spiegel Online – Berlin Courts Prestige Project withTurkeyAmidTensions: https://www.spiegel.de/international/europe/germany-supports-major-project-in-turkey-a-1227358.html accesat în data de 15.08.2019.

The Aspen Institute – MiddleEast Chaos and US Involvement: https://www.aspeninstitute.org/blog-posts/6-thought-provoking-quotes-on-middle-east-chaos-and-us-involvement/ accesat în data de 16.08.2019.

Trains of Turkey – TCDD History: http://www.trainsofturkey.com/index.php/History/TCDD accesat în data de 15.08.2019.

Ahval – Berlin pushing forth with Turkish railway project despite tensions analysis: https://ahvalnews.com/germany-turkey/berlin-pushing-forth-turkish-railway-project-despite-tensions-analysis accesat în data de 15.08.2019.