Scurtă lecţie de eroism: apărătorii oraşului Galaţi

Autor 12635 vizualizări


Începutul anului 1918 a reprezentat pentru România parcurgerea unor etape istorice cruciale care au condus în final la momentul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Bătăliile din vara și toamna anului 1917, desfășurate pe teatrul de operaţiuni militare din Moldova, au oprit ocuparea întregii ţări de către armatele Puterilor Centrale. A fost „marea victorie a războiului României pe teatrul sud-european al războiului european”.

Alianţa militară româno-rusă de pe frontul din Moldova se afla în pragul dezmembrării, o contribuţie hotărâtoare având-o amplificarea revoluţiei bolșevice din Rusia. Exista riscul ca unele divizii rusești, parte din ele bolșevizate, aflate pe teritoriul dintre Carpaţi și Prut, să încerce ocuparea acestui pământ românesc. La Galaţi, în ianuarie 1918, s-a dat pentru prima dată în istoria militară a României o bătălie în care aviaţia, marina şi trupele terestre au conlucrat în acelaşi perimetru pentru apărarea teritoriului românesc.

Evenimentele care au precedat bătălia de la Galaţi, din 7/20-9/22 ianuarie 1918, erau de rău augur pentru România. Astfel, în data de 26 noiembrie/9 decembrie 1917, România și Rusia semnau la Focșani armistiţiul cu Puterile Centrale, prin care cele două părţi combatante se asigurau reciproc să respecte „obligaţia de a nu se putea relua ostilităţile decât prin denunţarea prealabilă a armistiţiului cu 72 ore înainte și cu rezerva, pentru ruși, de a-l considera ca provizoriu până când chestiunea războiului sau a păcii va fi decisă de Adunarea Constituantă a Rusiei”.

Evoluţia revoluţiei bolșevice a condus la ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial, negocierile de pace începând în ziua de 22 decembrie 1917 la Brest-Litovsk. Astfel, în contextul armistiţiului de la Focșani și al negocierilor pentru pace începute la Brest-Litovsk, România a căutat să-și ia măsuri de siguranţă pentru păstrarea liniei frontului din Moldova părăsit de ruși.

Planul rușilor de ocupare și distrugere a orașului Galaţi

Comandamentul Armatei Române a cerut ca toate trupele ruse să se deplaseze spre Basarabia sau Cherson în „formaţii complete”. Armata a 6-a rusă din zona Tecuci-Galaţi, care abandonase lupta, a aderat complet la revoluţia bolșevică, iar Diviziile 9 și 10, din Corpul 4 Siberian, divizioane complete de artilerie (80 tunuri) și o vedetă torpiloare cu un tun de 150 mm, venită de la Reni în zona Galaţi, au încercat, în zilele de 7/20- 8/21 ianuarie 1918, să ocupe orașul Galaţi. 


Vedeta nr. 5: „Maior Gheorghe Șonțu”

În acest sens, militari din Divizia a 10-a rusă, aflată în Galaţi, au pus la cale ocuparea unităţii de pompieri, umplerea cu petrol a instalaţiilor mobile de stingere a incendiilor și distrugerea prin incendiere a orașului. Planul ruşilor a fost dejucat, iar în zilele de 7/20-8/21 ianuarie 1918, orașul Galaţi a fost martorul celei mai mari bătălii la care a fost supus de la începutul veacului al XX-lea.

Unităţile militare române erau compuse din fracţiuni ale Diviziei a 4-a, patru vedete militare (nr. 1: „Maior Constantin Ene”; nr. 2: „Căpitan Nicolae Lascăr Bogdan”; nr. 5: „Maior Gheorghe Şonţu” şi nr. 7: „Locotenent Dimitrie Călinescu”), un torpilor și o șalupă sosite la gura de vărsare a Siretului în Dunăre. Aceste vedete militare au fost comandate de România, alături de alte trei (nr. 3: „Căpitan Mihail Romano”; nr. 4: „Maior Dimitrie Giurescu”; nr. 8: „Căpitan Walter Mărăcineanu”), la șantierele navale „Thames Iron Works & Shipbuilding Co.” din Londra, în perioada 1907-1908, fiind dotate cu un tun de 47 mm Skoda, o mitralieră Maxim de 6,5 mm și două lansatoare de torpile. 

Comanda acestor unităţi militare a fost încredinţată comandorului Constantin Niculescu-Rizea, atunci director al Arsenalului Marinei Fluviale. Acesta a ordonat amplasarea pe dealul Ţiglina a opt tunuri, demontate de pe cuirasatul „Elisabeta“, puse sub conducerea comandorului Nicolae Puricescu.


Manifestație a soldaților ruși pe frontul din Moldova, 1917

Două companii și jumătate din Regimentele 21 și 50 Infanterie, sub comanda comandorului Vulcănescu, au fost şi ele dislocate pe dealul Ţiglina. Timp de două zile, orașul Galaţi a fost supus neîntrerupt unui șir lung de bombardamente, iar pe timp de noapte au avut loc lupte de stradă între unităţile de infanterie române și ruse. Situaţia s-a complicat în ziua de 8/21 ianuarie 1918, când din zona de est a orașului, pe Prut, rușii au ocupat pichetele de grăniceri, au confiscat vasele de la vărsarea Prutului în Dunăre și au dezarmat detașamentele române de la Reni și Giurgiulești. Se încerca joncţiunea cu Diviziile 9 și 10 aflate în zona de vest, nord şi sud a orașului, pentru încercuirea, ocuparea şi, poate, trecerea oraşului Galaţi sub stăpânirea Rusiei bolşevice.

Contraatacul trupelor române

Disciplina și devotamentul ostașilor români, coordonaţi de comandorul Constantin Niculescu-Rizea, au condus la un contraatac surpriză din zona Ţiglina și de pe Dunăre. Din nordul orașului Galaţi s-au remarcat militarii din Brigada a 8-a conduși de colonelul Bădescu, care au atacat unităţile militare din Divizia a 9-a, aflate între lacurile Cătușa și Mălina. Surprinși de atacurile românilor din zona Ţiglina-Cătuşa-Mălina, dar și de tirul lansat de vedetele marinei, rușii se retrag între Siret și gara Barboși, în zona Castrului roman de la Tirighina. 


Constantin Niculescu-Rizea (stânga) și Andonie Calistrat, comandantul vedetei nr. 2, „Căpitan Nicolae Lascăr Bogdan”

Aici, atacurile combinate ale artileriei, marinei militare, infanteriei şi a celor trei avioane românești de bombardament, sosite în ajutor, îi determină pe ruși să capituleze în dimineaţa zilei de 9/22 ianuarie 1918. A fost pentru prima oară în istoria militară a României când aviaţia, marina şi trupele terestre au conlucrat în acelaşi perimetru pentru apărarea teritoriului românesc.

Cele două divizii rusești au fost dezarmate complet și îndrumate, sub paza santinelelor române, să treacă Prutul. Cei aproximativ 500 de militari români au reușit să apere orașul Galaţi în ciuda inferiorităţii numerice, iar pentru cinstirea memoriei lor, municipalitatea Galaţi a comandat ridicarea unui monument, în anul 1925, cunoscut sub numele „Apărătorii orașului Galaţi 7-9 ianuarie 1918”, lucrare executată de sculptorul gălăţean Ioannis N. Renieris. 

âTot în acea perioadă au fost bătute o plachetă și o insignă în memoria luptelor și jertfelor Apărătorilor. Deoarece în anul 1963 monumentul a fost distrus „pentru lucrările edilitare din zonă”, Consiliul Judeţean Galaţi a finanţat, în anul 2017, proiectele de refacere a monumentului „Apărătorii orașului Galaţi 7-9 ianuarie 1918”, reproducerea insignei și a plachetei, iar Clubul Rotary „Dunărea de Jos” Galaţi a finanţat proiectul de batere a unei medalii jubiliare „Apărătorilor Oraşului Galaţi 1918-2018”.

Monumentul „Apărătorii orașului Galaţi 7-9 ianuarie 1918” a fost inaugurat în data de 20 ianuarie 2018, cu prilejul Centenarului bătăliei de la Galaţi. Acest eveniment reprezintă începutul proiectelor culturale gălăţene dedicate Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Foto: Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galați,  Arhivele Naționale ale României, MNIR

Bibliografie:

Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României
C-dor (rtg) Nicolae C. Petrescu, Cu tricolorul la catarg
www.iwm.org.uk

""