Autor 4808 vizualizări


In China, femeile obișnuiau să își facă un semn roșu în mijlocul frunții (o practică asemănătoare mai există în India și în Nepal ) ce semnifica o angrenare în viața spirituală sau religioasă. 

In machiajul tradițional japonez, fața albă este un semn de noblețe și era la modă utilizarea făinei albe de orez ce dădea tenului culoarea specifică. Sprâncenele erau conturate cu negru iar roşul era nelipsit de pe buze şi unghii.

In Egipt, femeile foloseau pentru machiaj mixturi complicate. Pentru faimosul fard de ochi, „kohl” se utiliza galenitul (un mineral care conţine metal şi sulf), malahitul dar şi cărbune sau funingine. Se aplicau cantități mari de parfumuri şi produse cosmetice iar pentru obraji se foloseau diferite pudre şi farduri pe bază de cinabru. Regina Cleopatra era simbolul frumuseții egiptene şi avea rețete precise după care işi prepara fardurile şi alifiile, iar coafura şi machiajul erau executate după forma chipului.

In Roma se foloseau foarte multe alifii şi cosmetice. Şi printre romani era populară albirea tenului, rujul pentru obraji și kohl-ul pentru ochi.

In Grecia, femeile foloseau carbonatul bazic de plumb pentru a-și albi fața, substanță ce a ramas populară timp de secole chiar daca era foarte toxică. Se folosea cărbune pentru ochi și o vopsea obținută din Henna pentru buze.