Autor 9714 vizualizări


În atriumul Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ este prezentat un impresionant schelet de Deinotherium gigantissimum (gr. deinotherium – animal teribil) – poate cel mai valoros exponat al muzeului şi exemplarul pe baza căruia a fost descrisă specia (holotip). Înrudit cu elefantul actual, deinoteriul era un mamifer erbivor puternic şi robust, care trăia in regiunile împădurite din apropierea mlaştinilor.

Resturile acestui animal, de vârstă Ponţian (8, 7-5, 8 mil ani), au fost găsite, în anul 1890, la Mânzaţi, pe Valea Bârladului, de către Gregoriu Ştefănescu, primul profesor român de geologie şi paleontologie al Universităţii din Bucureşti. Profesorul Ştefănescu a avut o contribuţie substanţială la îmbogăţirea colecţiilor Muzeului de Istorie Naturală, fiind numit director al instituţiei în anul 1864; muzeul era pe atunci găzduit în clădirea universităţii. În anul 1882, Gregoriu Ştefănescu a înfiinţat Biroul Geologic pe care l-a şi condus, iar în calitate de conducător al acestuia, a avut şi iniţiativa realizării primei hărţi geologice a României.

Exemplarul românesc: 4, 5 m înălţime şi 3, 5 m lungime

Înrudit cu elefantul actual, deinoteriul era un mamifer erbivor puternic şi robust (gr. deinotherium – animal teribil), care trăia în regiunile împădurite din apropierea mlaştinilor. Un adult consuma, în medie, zilnic, aproximativ 400 kg de plante. În comparaţie cu alţi proboscidieni la care defensele (fildeşii) porneau de pe maxilarul superior, în cazul deinoteriului, cele doua defense, mai scurte şi mai groase, sunt aşezate pe falca inferioară care este mult recurbată în jos. Exemplarul expus în holul central al muzeului măsoară 4, 5 m înălţime şi 3, 5 m lungime şi aparţine unui individ tânăr. Adulţii puteau atinge dimensiuni mai mari, aşa cum o dovedeşte osul izolat (humerus) expus alături. În Europa şi Africa (Algeria, Kenia) trăiau alte specii de deinoteriu care erau de talie mai mică. Începutul perioadei glaciare a Cuaternarului a condus la dispariţia acestui gen acum 2, 5 milioane de ani.

Exponatul din muzeu a fost montat în anul 1906 de către restauratorul belgian L.F. de Pauw şi restaurat după marele cutremur din 1977. Aceasta, pentru că seismul catastrofal din 4 martie 1977 a avariat grav clădirea muzeului, afectând puternic colecţiile publice ale instituţiei:printre altele, scheletele de Deinotherium gigantissimum şi de Mastodon americanus s-au prăbuşit. Într-un timp record şi cu un efort uriaş muzeul a fost redeschis parţial la 24 august şi integral la 20 noiembrie 1977. Astăzi, scheletul de deinoteriu impresionează prin dimensiuni, oferind detalii uimitoare despre un animal care a trăit în trecut pe teritoriul României.

Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”

Muzeul „Grigore Antipa”, cum este cunoscut astăzi, îşi are originea în Muzeul Naţionaldin Bucureşti, fondat la 3 noiembrie 1834, din iniţiativa marelui ban Mihalache Ghica, fratele prinţului domnitor Alexandru Ghica şi ministru al Afacerilor Interne. Fondatorul a dăruit muzeului piese foarte variate, cum ar fi 1.250 de monede greceşti, romane şi bizantine, o colecţie de 150 minerale şi alta de 213 moluşte, precum şi un număr apreciabil de peşti, mamifere şi fosile. Deşi fusese conceput ca un cabinet de istorie naturală, muzeul căpătase un caracter de instituţie mixtă, adăpostind, de asemenea, antichităţi, tablouri vechi şi curiozităţi naturale. Acesta este motivul pentru care, ulterior, primeşte numele de Muzeu Naţional de Istorie Naturală şi Antichităţi.

În anul 1903, Grigore Antipa a prezentat primului ministru Dimitrie Sturdza un memoriu în care argumenta necesitatea construirii unui local special, destinat adăpostirii unui „muzeu de Istorie Naturală demn de capitala ţării”. Consiliul de Miniştri a aprobat acel proiect şi a început migăloasa şi dificila muncă de aranjare a colecţiilor.

Inaugurarea oficială a Muzeului Zoologic în noua „clădire de la Şosea” a avut loc la 24 mai 1908, în prezenţa Regelui Carol I, a prinţului Ferdinand şi a prinţesei Maria, a numeroase personalităţi culturale, ştiinţifice şi politice ale vremii. Străbătând cele 16 săli de la parterul şi etajul clădirii, vizitatorii au fost impresionaţi de bogăţia şi frumuseţea pieselor, a biogrupelor, de maniera originală de aranjare a exponatelor şi vitrinelor, de sălile bine luminate etc. Tot atunci au fost inaugurate şi primele diorame din lume:Tundra, Preria, Savana africană, Sahara (cele patru mari diorame biogeografice de la parter). Astfel, Muzeul „Grigore Antipa” a sărbătorit în anul 2008 un secol de la inaugurarea sa în clădirea de pe şoseaua Kiseleff.

Celebrând şi respectând acest loc încărcat de istorie, în anul 2009 s-a decis că a venit vremea structurării expoziţiei permanente, bazată pe impresionantul patrimoniu pe care instituţia îl deţine. Prin acest proiect s-a adaptat pentru publicul vizitator mesajul muzeului, prin prezentarea patrimoniului într-o formă accesibilă, incitantă, stetică şi în condiţii optime de conservare, care înscriu Muzeul de la Şosea în exigenţele tehnice ale secolului 21. Muzeul şi-a propus să transforme vizitarea pasivă, contemplativă, de până acum într-o vizitare activă, dinamică, în cadrul căreia vizitatorul să aibă posibilitatea de a descoperi adevărurile ştiinţifice, iar complexitatea şi cantitatea informaţiei puse la dispoziţie să poată fi accesată după dorinţa acestuia, în funcţie de grupa de vârstă, gradul de interes şi timpul dedicat vizitei. Muzeul îşi aşteaptă vizitatorii, în hainele sale cele noi, de marţi până duminică, de la orele 10.00 la orele 20.00, în sediul de pe Şoseauna Kiseleff nr.1.

""