Autor 1714 vizualizări


Ziarele maghiare şi germane din 1924 au relatat despre vizita Regelui Ferdinand la Muzeul din Timişoara, în urma căruia ar fi exclamat:„Aceasta este mai mult o baracă de târg, decât un muzeu”!

„În baza ordinului Ministerului Cultelor şi Artelor no.45474/1924 transpunem copie de pe raportul serviciului presei din direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Centrale relativ la vizita M.S. Regelui la Muzeul din Timişoara şi vă rugăm să binevoiţi a ne raporta de urgenţă întrucât corespund adevărului cele arătate în acest referat. Timioara, la 1 noiemvrie 1924”.
 
Aşa sună cererea Prefecturii judeţului judeţului Timiş-Torontal trimis Primăriei Timişoara, pentru a face lumină într-un mare scandal care l-a avut în prim plan pe Regele Ferdinand. 
 
În anul de graţie 1924, în plină era în care adminsitraţia maghiară trebuia înlocuită de cea românească, după unirea Banatului cu Vechiul Regat, din 1919, au avut loc mari schimbări şi la Muzeul orăşenesc. Doi cunoscuţii savanţi al acelor vremuri în Impriul Austro-Ungar, arheologul Ştefan Berkeszi şi istoricul Szentklarany, au fost înlăturaţi de la conducerea muzeului, locul lor fiind luat de două persoane venite din Regatul României. 
 
În 1924, Regele Ferdinand a sosit în Banat, la invitaţia prinţului Gottfried şi al maestrului de vânătoare Mocioni, la o partidă de vânătoare în pădurea de la Bruckenau, localitate cunoscută astăzi cu numele de Pişchia. 
 
Într-o zi, Regele Ferdinand a urcat în maşină şi a plecat spre Timişoara, aflată la o distanţă de aproximativ 25 de kilometri. Acesta a dorit să facă o vizită la Muzeul orăşenesc.
 
„A avut obiecte de mare valoare ştinţifică şi istorică aşezată în cea mai mare ordine, după un sistem care se potriveşte cu caracterul şi obârşia obiectelor expuse – faţă de care a rămas încântat Regele cu ocazia primei vizite, când încă se mai menţinuse în ordinea în care au fost predate de foştii directori la venirea regimului român”, se arată în referatul Prefecturii Timiş-Torontal.
 
În continuare, se spune că muzeul a intrat pe mâinile unui tânăr învăţător, pe nume Postelnicu, care a venit de la Bucureşti, care „face pe directorul deşi numai româneşte vorbeşte”.
 
„Acesta fără nici o pricepere şi fără nici un sistem a aruncat toate lucrurile deavalma, scoţând în relief obiectele cu caracter român, lăsând la o parte pe cele ungureşti. Chiar şi când aceasta din urmă au o valoare ştinţifică mai pronunţată”, mai scrie în referat.
 
Şi-a expus fotografia personală
 
Văzând dezordinea din muzeu, Regele Ferdinand a exclamat:„Aceasta este mai mult o baracă de târg, decât un muzeu”!
 
„A remarcat şi desordinea colecţiilor de arme unde întâlnise aceiaşi desordine. <Aveţi catalog?>Întrebase Regele – <Numai în limba ungară>, fusese răspunsul. Observase Regele că între tablouri eminenţi pictori îi este afişată şi fotografia directorului şi colegilor săi de şcoală. <Asta poate s-ar potrivi în locuinţa dumisale sale particular, dar nu într-un muzei>, îi spusese Regele”.

 
La urmă, Regele Ferdinand a dat instrucţiuni celor care l-au însoţit despre cum trebuie aşezate obiectele din muzeu, potrivit cerinţelor unei instituţii culturale. Se mai spune că Regelui i-a fost ruşine faţă de oaspeţii lui pentru felul în care a arătat muzeul din Timişoara şi pentru „scandalul cultural al cărui martor oculari au fost”. 
Regele Ferdinand s-a reîntors apoi la domeniul de la Pişchia. 
 
Despre „scandalul cultural” au vuit ziarele de limbă maghiară şi germană ale acelor timpuri. Prefectura s-a sesizat după un articol apărut la Budapesta, în prestigiosul ziar Peşti Hirlap, din 2 august 1924.
 
Răspunsul lui Postelnicu
 
Gheorghe Postelnicu a respins toate acuzaţiile susţinând că „ziarele minoritare” şi „şovine” nu au făcut altceva decât să dezinformeze opinia publică. 
 
„Nu este adevărat că M.S. Regele ar mai fi vizitat cândva acest muzeu. Nu este adevărat că cu ocazia vizitei sale ar fi găsit desordine în care niciodată nu s-a aflat. Nu este adevărat că subsemnatul a scos în relief doar obiectele româneşti lăsând la o parte cele ungureşti. Nu este adevărat că subsemnatul nu ştiut vorbi decât româneşte. Nu este adevărat că printre picturile muzeului aş fi expus şi fotografii particulare... Muzeul, aşa cum a trecut sub regim românesc, nu mai putea dăinui în aranjamentul moştenit. În urma ocupaţiunii sârbe Muzeul a suferit mult prin devastări... prin urmare aşa am moştenit Muzeul. A trebuit să urmeze un nou aranjament, o radicală reorganizare...Tot ce au scris ziarele sunt numai şi numai calomni. Să le fie de bine”, s-a apărat Postelnicu. 
 
Rezultatul controlului
 
A urmat un control care s-a finalizat în data de 3 ianuarie 1925 cu raportul noului director al muzeului, Gheorghe Drăghincescu, către Primarul Timişoarei, Lucian Georgevici.
 
„Având în vedere raportul directorului de Muzeu, precum şi declaraţiile secretarului Gh. Postelnicu şi a servitorului Gh. Siclovan, constatăm că domnul Postelnicu în calitate de secretar, admninistrând muzeul până la numirea directorului;nu şi-a îndeplinit în mod conştiincios şi nu a lucrat cu atenţiunea cuvenită şi că din acest motiv în urma neglijenţei sale a putut opera diurnistul defraudat Muşa, din subordinele dumnisale în modul descoperit după plecarea acestuia din serviciul Muzeului. 
 
Numitul secretar e vinovat şi pentru împrejurarea că n-a raportat imediat subsemnatului faptel descoperite pentru a putea lua din bună vreme măsurile cuvenite. 
 
Pentru constatarea şi clarificarea vinei funcţionarului Gh. Postelnicu în conformitate cu art.97 din Regulamentul pentru aplicarea legii Statului funcţionarilor publici ordon cercetarea prestabilită contra dumisale şi încredinţez pe Dr. Coriolan Bugariu cu facerea anchetei cuvenite.  
 
 
 
 

 
Sursa:www.adevarul.ro