Autor 49369 vizualizări


Epidemia de ciumă din secolul al XIV-lea, între anii 1346 şi 1353, a omorât între 75 şi 200 de milioane de oameni, adică 30-60% din populaţia totală a Europei de la acea vreme. Nu este de mirare că acest eveniment şi-a câştigat numele de Moartea Neagră, relatează The Vintage News.

Ciuma este declanşată de bacteria numită Yersinia pestis, iar cercetătorii susţin că aceasta a ajuns în Europa din Asia centrală, cu ajutorul rutelor comerciale. Nefericiţii care au fost afectaţi mureau de obicei după câteva zile în chinuri groaznice.

Simptomele erau teribile: febră mare, vărsături servere, sângerarea plămânilor şi ganglioni limfatici, care apăreau pe corpul victimelor. Aceste vremuri disperate au cerut măsuri disperate, printre care şase tratamente despre care se credea că pot opri această bacterie din a distruge întregul organism. Multe dintre tratamente cu siguranță li s-au părut și oamenilor de atunci cu totul ciudate sau deplasate, dar vremurile disperate pe care le trăiau și chinurile acestei maladii i-au determinat pe unii să le încerce. Este lesne de înţeles că acestea nu funcţionau, din păcate mulți mureau înainte ca să moară de ciuma propriu zis sau în chinuri mai rele decat cele provocate de Moartea Neagră.

Melasă 

Melasa este reziduul rămas în urma fabricării zahărului, un sirop extrem de dulce. De asemenea, melasa trebuia să aibă o vechime de cel puţin 10 ani. Siropul era folosit ca medicament pentru alte afecţiuni, precum antidot pentru otravă sau muşcături de şarpe. Se pare că a fost folosit şi ca tratament pentru Moartea Neagră. Există totuşi o mică şansă pentru ca acesta să funcţioneze, datorită bacteriilor care creşteau în sirop pe durata unui deceniu. Totuși este greu de imaginat cum cineva ar fi putut să bea 

Frecarea corpului victimei cu o găină 

Întregul ritual era numit „metoda Vicary”, după Thomas Vicary, doctorul englez care a inventat-o. Prima dată, dorsalul unei găini vii era ras şi frecat de ganglionii limfatici ai persoanei bolnave. Apoi, când găina se îmbolnăvea, trebuia spălată şi frecată din nou pe victimă până când găina sau omul se însănătoşeau. Tehnica a fost destul de populară mai ales în Anglia răspândită. Multe găini au fost omorâte şi metoda a ajutat la răspândirea mai mult la răspândirea bolii. Cert e că vicarul a devenit celebru și anul se restește un discurs omaginal în cinstea sa la Royal College of Surgeons

Lipitorile 


Tipul acesta de prelevare al sângelui reprezenta o metodă des întâlnită, chiar din antichitate şi era folosită pentru tratamentul unei mari varietăţi de boli. Lipitorile sunt folosite chiar şi prezent în diverse afecțiuni ca o metodă relativ nedureroasă. În perioada medievală, acesta era o metodă costisitoare, nu mulţi permiţându-şi acest tratament. De aceea oamenii foloseau o metodă mai periculoasă, îşi tăiau venele cu lame bineînţeles nesterilizate, deci pericolul de infecţie era major. Cert este că în tratarea Mortii Negre, tratamentul acesta era inutil și dureros.

O linguriţă de pudră de smarald 

Piatra preţioasă era mărunţită în mojar, iar pudra era amestecată cu apă şi băută ca poţiune. Câteodată amestecau cu mâncare, „pentru gust”. Smaraldul este frumos de privit, dar în momentul în care este înghițit pisat, cel mai probabil are gust de ... sticlă!

Aplicarea excrementului uman pe noduli


Probabil cea mai dezgustătoare metodă din această listă. Nodulii inflamaţi ai victimei erau deschişi pentru ca boala să părăsească corpul, apoi un amestec de răşină, rădăcini de flori şi excrement uman era aplicat direct pe răni. Apoi aceste răni erau înfăşurate. Un mediu propice pentru infecții și  începutul unor noi boli. 

Baia în urină 

Urina era, de asemenea, o substanţă bună la toate, folosită pentru tratarea multor boli. Nivelul maxim de popularitate a fost chiar în Europa medievală, astfel era imposibil să lipsească din această listă. Oamenii bolnavi se „tratau” cu urină de câteva ori pe zi. Se recomanda folosirea a unul sau două pahare de urină. În timpul Morţii Negre, existau afaceri care colectau urina celor care nu erau infectați şi o vindeau oamenilor care aveau nevoie.