Autor 7283 vizualizări


Le datorăm foarte multe vechilor egipteni, care au inventat multe din produsele de înfrumuseţare pe care le întrebuinţăm. Şamponul însă are o altă poveste, care a început în India. 

Termenul derivă dintr-un verb sanscrit, capayati, care înseamnă a mângâia presând uşor, preluat mai intâi de hindi ca champo şi apoi de engleză. Deci iniţial nu desemna produsul, ci masajul pe pielea capului. Încă din secolul al XVI-lea, localnicii au folosit pulpa unui fruct al plantei numite sapindus mukorossi pe care au combinat-o cu nişte ierburi aromatice şi chiar flori de tibiscus pentru a menţine părul strălucitor. Despre proprietăţile surfactante ale plantei sapindus scriau însă chiar textele antice. Extractul său se preface într-o spumă care catifelează. Pe vremea când negustorii colonişti britanici călătoreau constant între India şi Anglia, au observat şi acest produs şi au ştiut că va fi o idee bună să îl prezinte şi europenilor. Da, înainte de şamponul adus din India, lumea vestică nu acorda o grijă exacerbată îngrijirii podoabei capilare.

Dar chiar şi după ce şamponul a ajuns pe ţărmurile Europei, tot nu era disponibil ca bun de larg consum, ci îl foloseau doar frizerii profesionişti. Îl găseam mai ales în formă solidă şi semăna cu un săpun, ceea ce nu lăsa părului un aspect prea plăcut. Ulterior stiliştii au început să fiarbă săpunul în apă şi să îi adauge ierburi pentru strălucire şi parfum. În secolul al XIX-lea şamponul a devenit ceva mult mai comun, l-am fi întâlnit în multe gospodării, cu toate acestea oamenii nu recurgeau foarte des la el. Adică se şamponau cam o dată pe lună. În 1814, un întreprinzător bengalez pe nume Sake Dean Mahomed a deschis nişte băi speciale pentru şamponare în Brighton. Serviciile oferite au fost atât de apreciate încât regii George al IV-lea şi William al IV-lea i-au devenit clienţi.

Şamponul lichid a apărut prin 1920 ca urmare a activităţii lui Hans Schwarzkopf, ceea ce a simplificat mult lucrurile. Prin ziare se vehicula că era sănătos să îl încercăm de câteva ori pe lună…Un anunţ publicitar apărut în 1914 în American Magazine promova şamponul Canthrox prin imagini cu tinere care îşi spălau părul lângă un lac. La scurt timp au circulat şi alte anunţuri. Iniţial săpunul şi şamponul erau produse foarte similare, conţinând cam aceleaşi tipuri de surfactanţi derivaţi din materii naturale. Şamponul modern, aşa cum îl ştim noi, a fost introdus pe piaţă de firma Drene, care a folosit la producţie surfactanţi sintetici. În 1936, Dr. John Breck a elaborat un şampon cu echilibru PH, ceea ce a îmbunătăţit considerabil calitatea produselor. 

""