Salvatorul bisericilor condamnate de Ceaușescu a murit la vârsta de 89 de ani

Autor 5220 vizualizări


Inginerul Eugeniu Iordăchescu, cel care a inventat o metodă de translare a clădirilor, salvând astfel numeroase biserici și monumente istorice condamnate la demolare de tăvălugul sistematizării urbane ceaușiste din anii ‘80, a murit la vârsta de 89 de ani. 

Eugeniu Iordăchescu s-a născut la Brăila, în anul 1929, și a absolvit Institutul de Construcții din București. A ocupat mai multe funcții în institute de proiectare, a fost cadru didactic și este autor a trei brevete de invenție.

Cunoștințele acumulate în domeniul deplasării clădirilor au fost puse în practică, în mod strălucit, în anii ´80 ai veacului trecut. Numai în București, începând cu Schitul Maicilor (datând din 1726, mutat pe actualul amplasament în 1981) și terminând cu Biserica Sf. Ştefan - Cuibul cu barză (datând din 1760, mutată în 1988), inginerul Iordăchescu a reușit să salveze șapte biserici ortodoxe, o clopotniță, Palatul Sinodal - toate monumente istorice - patru blocuri și un imobil de locuințe, conform Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR).


Foto: agir.ro

O mențiune aparte merită statuia Domniței Bălașa, operă a sculptorului Carol Stork datând din 1881, mutată în 1988 la 20 m în fața bisericii care poartă numele fiicei voievodului Brâncoveanu. Dacă mutarea Schitului Maicilor a constituit o premieră națională, deplasarea clopotniței și bisericii mănăstirii Mihai Vodă - ctitorie a lui Mihai Viteazul (1594), în noiembrie 1985, a reprezentat atunci o performanță unică pe plan mondial: ansamblul, cântărind aproape 3400 t, a fost translatat în plan înclinat pe distanța de 289 m și coborât 6,2 m pe verticală. De asemenea, Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, un „colos" de circa 9000 t, datând din 1912 și mutat la începutul anului 1985, rămâne cea mai grea construcție mutată până acum în România. Acestora li se adaugă alte blocuri de locuințe, un sediu de bancă, o casă memorială, un spital și un turn de puț metalic, mutate de pe amplasamentele lor inițiale și aflate în orașele Alba Iulia, Craiova, Miercurea Ciuc, Petrila, Râmnicu Vâlcea, la mănăstirea Râmeț și la exploatarea de cărbune Câmpul lui Neag, menționează AGIR.

Prima biserică tanslatată

Biserica Schitul Maicilor, monument de secol XVII, a fost prima pe care inginerul a tanslatat-o. Pe atunci, era atelier al Patriarhiei, utilizat pentru diversele nevoi. Aici erau cinci măicuțe.

”Cum să o dărâm? Era de o frumusețe rară. Intimă. Nu se poate muta? M-am gândit. L-am chemat pe șeful de proiect pe zona respectivă și l-am rugat să analizeze dacă această biserică poate fi mutată din loc. S-a uitat la mine strâmb și s-a gândit cum ar putea fi dărâmată și reconstruită în alt loc, nicidecum să fie mutată. Ideea mea pornea de la ceva foarte simplu. Cum merge un chelner într-un local plin de lume cu o tavă plină de pahare pline. Cum aș putea să fac eu un element atât de rigid care să susțină toată structura. Am convocat un grup de colaboratori. M-au crezut nebun. Am început să-i conving. În final, mi-au acceptat ideea”, a povestit inginerul, în anul 2016, a primit din partea Patriarhului Daniel cea mai înaltă distincție în Biserica Ortodoxă Română, ”Crucea Patriarhală”, ca semn de prețuire și mulțumire pentru ceea ce a realizat.

Ceaușescu, care trecea zilnic pe Calea Victoriei de la locuința din Primăverii, se întâlnea cu viceprimarul Iordache și analiza.

”Într-una dintre zile în care mă tot chinuiau de ce nu încep suprastructura... Terminasem fundațiile. N-a trecut mult de la această vizită și m-am plâns că nu am macarale. Erau blocuri înalte. Ceaușescu și Iordache se întâlnesc în Piața Victoriei și Iordache îi spune că nu am macarale. Câte îți trebuie?, îl întreabă Ceaușescu. 15. Să vină Dincă. A venit și a primit ordin să aducă 15 macarale. Ştiți, dar mai avem și o biserică, care ar trebui mutată. Mut-o!, i-a strigat Ceaușescu. Așa am primit aprobare”, a dezvăluit inginerul Iordăchescu cum și-a pus în aplicare planul.

În decurs de trei săptămâni, inginerul a primit termen de a muta biserica și lăcașul a fost ridicat față de amplasamentul nou cu 1,68 metri. Pentru ca acțiunea lui să nu fie sabotată, în afară de cele două măsuri de siguranță pe care le avea mecanismul, Eugeniu Iordăchescu (foto jos) a mai avut o cheie, pe care numai el știa să o folosească.


”În aceste condiții, am ridicat biserica și am dus-o 268 de metri pe noul amplasament. În una din zile, după ce parcursesem 60 de metri, a venit pe șantier, la ora 4, Ceaușescu, împreună cu prim-secretarul Bucureștiului, Gheorghe Pană. Elena Ceaușescu i-a spus: Ai văzut că au reușit ăștia?! Ăștia eram noi și cei care nu i-au spus Elenei Ceaușescu erau cei din jurul ei”, a povestit Iordăchescu, citat de Adevărul.

Tot mecanismul gândit de inginer a fost cel care a ajutat și la mutarea blocului din Aurel Vlaicu, în anii '80, circa 6-7 metri, pentru ca bulevardul Ştefan cel Mare să poată fi lărgit.

”Au putut să fie salvate și biserici și blocuri care au creat un nou drum. Nu pot să spun că a fost o muncă ușoară. A fost salvată, tot așa, dintr-o discuție aprinsă, și Mănăstirea Antim. Această lucrare a fost făcută în condiții total nefavorabile. S-a lucrat la minus 20 de grade Celsius, cu șubă, cu mănuși pe elementele de metal. Construcția Palatului Sinodal de 9.000 de tone a putut fi salvată și retrasă de la vederea dictatorului”, a povestit Eugeniu Iordăchescu.


""