Autor 26356 vizualizări


Printr-un articol apărut în publicația „Columna lui Traian”, în anul 1872, istoricul Constantin D. Aricescu anunța că sabia lui Tudor Vladimirescu se afla în posesia lui C. A Rosetti, ministru al Cultelor în primele guverne numite după venirea în țară a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. C. A. Rosetti susținea că deține sabia de la poetul Iancu Văcărescu, cunoscut simpatizant al revoluției de la 1821. 

Istoricul acestui obiect, clasat în categoria tezaur a patrimoniului cultural național mobil, a fost publicat în catalogul „Arme din colecția Muzeului Național de Istorie a României”, apărut la București în anul 2014, ai cărui editori sunt Nicoleta König și Florin Georgescu. 

Realizată într-un atelier oriental, sabia este de tip shamshir. „Are lama curbată, cu un tăiș și muchie netăioasă. Garda are extremitățile brațelor lățite, în formă de frunze cu nervuri. Mânerul, îmbrăcat în piele presată, are capul curbat, iar plăselele din lemn sunt țintuite cu nituri acoperite cu ornamente filigranate. Teaca, din lemn, are ambele fețe acoperite cu plăci argintate, bogat ornamentate și este prevăzută cu un șnur de culoare roșie”. 

Pe o parte a lamei se află o inscripție în limba turcă, indescifrabilă, iar în medallion este menționat anul Hegirei, 1175. Pe cealaltă parte a lamei, între tughra sultanului și „corbul cu crucea în gură, aurit” cu litere chirilice („aurite și împletite cu flori”) a fost gravat numele „T. Vladim”, notează dr. Mihaela-Cristina Verzea, curator al expoziției „Periplu istoric. De la Tudor Vladimirescu la renașterea națională”, organizată de Complexul Muzeal Național Neamț.

Poetul Iancu Văcărescu a primit sabia de la un grămătic din cancelaria lui Tudor Vladimirescu, care la rândul său o avea de la căpitanul grec Iordache Olimpiotul cel care învinuindu-l pe Tudor de „legături ascunse cu turcii”, l-a ridicat pe conducătorul Adunării Norodului din tabăra de la Golești și l-a predat lui Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, fiul fostului domnitor fanariot Constantin Ipsilanti, notează dr. Mihaela-Cristina Verzea, curator al expoziției „Periplu istoric. De la Tudor Vladimirescu la renașterea națională”. 

Constantin D. Aricescu se îndoia însă de autenticitatea sabiei, considerând că Tudor Vladimirescu nu ar fi fost interesat de domnie și nu și-ar fi inscripționat numele, alături de stema Țării, pe vreun obiect. De-a lungul timpului însă, istoricii, pe baza unor argumente plauzibile, i-au contrazis ipoteza. 

Ambițiile sociale ale lui Tudor îi sunt trădate de acumularea puterii financiare, de construirea unei cule la Cerneți, construcție fortificată boierească, de reprezentarea sa din pictura votivă pe lemn de la Biserica din Prejna (Mehedinți), datând din 1808, în care „Vladimirescu este văzut de zugravul sătesc în veșmintele pitorești ale epocii [în costumul de sluger], cu ișlicul verde cu fundul roșu, îmbrăcat într-o dulamă tot verde și într-un contoș de culoare roșie ca și brâul care-l încinge și de care spânzură sabia, cu ceacșiri roșii și iminei galbeni în picioare, ținând în mâna stângă macheta lăcașului pe care-l ctitorise”, și de atitudinea sa din perioada lunilor în care a deținut puterea la București, când a reprimat orice răscoală țărănească de jaf sau de răzbunare împotriva boierilor, negociind chiar cu aceștia, de a căror susținere avea nevoie și nu s-ar fi putut lipsi la „cârmuirea țării”. 

Totodată, „învățat” și posedând darul scrisului, autor al unor scrisori și proclamații care „au o forță de expresie, o violență stăpânită și înălțătoare, care, chiar și astăzi, mai păstrează parfumul locului și mirosul de praf de pușcă”, Tudor a semnat aceste documente cu numele de Theodor, formă prețioasă, bisericească. Ar fi putut, conform istoricului Neagu Djuvara, ca un Karagheorghe sau ca un Obrenović să-și elibereze neamul și să creeze o dinastie, dar a avut soarta lui Masaniello.

Foto: Facebook / Complexul Muzeal Național Neamț

La doi ani după apariția articolului prin care era adusă în atenție sabia celui „luat de tot norodul amărât și dosădit din pricina jefuitorilor, ca să le fie chivernisitor în treaba cererii dreptăților”, Constantin D. Aricescu, autorul primei lucrări consacrate revoluției de la 1821, primea de la avocatul craiovean Mihail T. Stătescu o informație cu privire la „adevărata” sabie a lui Tudor, ce se afla în posesia lui George Cacalețeanu, fiul maiorului Cacalețeanu, căpitanul tunarilor lui Vladimirescu (această sabie va fi furată unui urmaș al familiei Cacalețeanu, în timpul ocupației germane din timpul primului război mondial). Istoricul nu excludea posibilitatea existenței a două săbii care să îi fi aparținut lui Tudor.

Sabia lui Tudor Vladimirescu a fost oferită statului român, în luna mai a anului 1880, de C. A. Rosetti, pentru a fi depusă la Muzeul Național, prima instituție muzeală din Țara Românească, înființată în noiembrie 1834 cu sprijinul banului Mihalache Ghica fost „vornical treburilor dinlăuntru” și frate al domnitorilor Grigore Dimitrie Ghica şi Alexandru Ghica. Patrimoniul valoros al acestui muzeu, care a avut multiple titulaturi, Muzeul de Istorie și Antichități, Muzeul de Antichități din București, Muzeul Național de Antichități, va ajunge în colecțiile mai multor muzee naționale.

În prezent, sabia lui Tudor Vladimirescu se află în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. În perioada 1 aprilie-28 iunie 2021, obiectul este expus în cadrul expoziției „Periplu istoric. De la Tudor Vladimirescu la renașterea națională”, organizată de Complexul Muzeal Național Neamț

Citește despre Tudor Vladimirescu și relația fatală cu Eteria în nr. 231 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 aprilie - 14 mai 2021, și în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum