Autor 11718 vizualizări


În patrimoniul Muzeului Tehnic „Dimitrie Leonida” din București se află expus „aparatul portativ pentru zbor individual”, cunoscut mai degrabă sub denumirea de „rucsac zburător”, una dintre cele mai spectaculoase şi remarcabile inovații ale lui Justin Capră. Inventatorul român a trecut la cele veşnice la sfârşitul lunii ianuarie 2015 – au rămas însă în urma sa numeroase maşinării care-i duc numele mai departe.

În patrimoniul Muzeului Tehnic „Dimitrie Leonida” din București se află expus „aparatul portativ pentru zbor individual”, cunoscut mai degrabă sub denumirea de „rucsac zburător”, una dintre cele mai spectaculoase şi remarcabile inovații ale lui Justin Capră. Inventatorul român a trecut la cele veşnice la sfârşitul lunii ianuarie – au rămas însă în urma sa numeroase maşinării care-i duc numele mai departe.

Justin Capră a conceput, proiectat şi realizat 7 aparate de zbor, 15 motorete și peste 70 de automobile care funcţionează cu propulsie neconvenţională, primind brevete pentru aproape 40 de invenţii şi inovaţii. A colaborat cu savantul Henri Coandă în proiecte privind studiul antigravitaţiei, dar şi în ceea ce priveşte rucsacul-zburător, care a ajuns să fie folosit inclusiv la deplasările astronauţilor în spaţiul cosmic pe distanţe mici.

 „M-am ridicat jumătate de metru, un metru, şi-am crezut că sunt în Ceruri...”

În 1956, Justin Capră, împreună cu Ion Munteanu, realiza primul model al rucsacului zburător. Era folosit un principiu simplu, dar, în acelaşi timp, dificil de pus în aplicare:la prima variantă, dat fiind combustibilul special creat, un amestec de alcool și oxigen, rezulta un jet de gaze care, prin evacuare, producea o putere îndeajuns de mare încât să ridice și să propulseze un om. Justin Capră va rememora cu emoţie întâmplarea:„În 1958 am reuşit să mă şi ridic, după multe experienţe eşuate. M-am ridicat jumătate de metru, un metru, şi-am crezut că sunt în Ceruri... De frică. Pentru că nu m-aşteptam să mă ridic. Oricum, n-a fost o experienţă prea reuşită. M-am şi fript la mână, s-a rupt şi un ajutaj...”

Doar doi ani mai târziu, la sugestia lui Henri Coandă, Justin Capră înlocuieşte combustibilul inițial cu perhidrol și modernizează rucsacul zburător. De data aceasta, căldura emanată de combustie atinge aproape 600 de grade Celsius, astfel că acela care poartă rucsacul e obligat să fie îmbrăcat într-un costum de protecţie împotriva căldurii excesive emanate de gazele de propulsie. După ce își patentează invenția, Justin Capră caută sprijin pentru punerea ei în aplicare la Ambasada SUA din București. Este însă arestat de organele represive ale Securității pentru faptul că a îndrăznit să intre şi să se adreseze unei ambasade străine. Mai mult, este şi anchetat sub pretextul că ar fi vrut să fugă din ţară.

În ciuda condițiilor vitrege, Justin Capră reuşeşte să îşi facă publică invenția în anul 1958, cu aproape patru ani înainte ca un aparat similar să fie omologat în SUA de către Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings, care au și început să fabrice în serie rucsacul-zburător. Despre invenția americanilor Justin Capră avea să declare că semăna perfect cu a sa, „doar culoarea diferea”. Abia în 2002 se recunoaște oficial că ideea i-a aparţinut românului Justin Capră.

„Nu este meritul meu, ci al lui Dumnezeu. Eu nu sunt inventator, Dumnezeu este. Rucsacul zburător a fost invenţia cea mai în vogă, pentru că era spectaculos. Zburai fără avion. Dar eu n-am inventat, eu n-am făcut decât să propulsez un om în spaţiu folosind nişte elemente deja cunoscute. Rareori am avut câte o idee personală pe care am brevetat-o, cum ar fi efectul pelicular. Nici asta nu-mi aparţine 100%, pentru că m-am influenţat de experienţele lui Magnuss şi Bernoulli”, afirma Justin Capră în 2012, într-un interviu pentru cotidianul „Adevărul“ .

Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida”

Primul muzeu tehnic din România a fost fondat în anul 1909 de către inginerul Dimitrie Leonida, după modelul Muzeului Transportului din Berlin. În anul 1935, Muzeului Tehnic i s-a oferit o nouă clădire, în parcul Carol I, mai spaţioasă, construită pe un cadru de beton armat, cu o suprafaţă de cca. 3.000 mp, în care funcţionează şi astăzi. Din cele peste 5.000 de exponate din muzeu, 300 sunt de valoare foarte mare fiind unicate sau foarte rare în lume, reprezentând repere în istoria științei și tehnicii mondiale.