Autor 1175 vizualizări


Cupa lui Licurg, după cum este cunoscuta, ar putea fi potrivit experţilor primul exemplu  de întrebuinţare a acestei tehnologii extrem de avansate. Misteriosul pocal este fabricat din sticlă dicroică, colorându-se în verde dacă este luminat din faţă şi roşu aprins dacă este luminat din spate.

Cupa expusă la British Museum în Londra pezintă trăsături tehnice similare cu nanotehnologia modernă, adică manipularea materialelor la scară atomică şi moleculară, despre care oamenii de ştiinţă cred că poate fi întrebuinţată în foarte multe feluri, de la depistarea bolilor la descoperirea unor potenţiale pericole în aeroporturi.

Cercetătorii au aflat secretul pocalului care îşi schimbă culoarea abia în 1990, după ce vreme de decenii acesta a stârnit furori şi întrebări din pricina comportamentului sticlei, după cum relatează Smithsonian Magazine.

După expunerea unor cioburi de sticlă la microscop, cercetătorii au constatat cu stupoare că meşteşugarii romani au impregnat materialul cu particule de aur şi argint de o granulaţie foarte fină, măsurând nu mai mult de 50 de nanometri în diametru, deci de 1000 de ori mai mici decât un grăunte de sare. Cantităţile precise de metale folosite de romani în fabricarea obiectului i-au determinat oe experţi să-i considere pe romani pionierii nanotehnologiilor, talentul lor meşteşugăresc fiind cu adevărat remarcabil.

Arheologul Ian Freestone de la University College London, care a studiat cupa şi neobişnuitele sale proprietăţi optice a etichetat crearea obiectul drept uimitoare. Cupa se pare că îşi schimbă culoarea pentru că atunci când sunt atinşi de radiatie, electronii din particulele de metal vibrează în moduri care fac obiectul să se coloreze diferit, în funcţie de poziţiile relative ale observatorului, pocalului şi sursei de lumină.

Pocalul era folosit pentru a ţine lichide cu ocazii deosebite şi se crede că umplerea cu lichid interfera cu comportamentul vibraţional al electronilor, influenţând astfel alternarea culorilor.

Neavând posibilitatea de a studia practic fenomenul pe obiectul vechi, fragil şi unic în lume, cercetătorii de la Universitatea din Illinois au încercat să simuleze efectul imprimând scobituri pe o plăcuţă de plastic şi impregnându-le cu nanoparticule de aur şi argint, recreând astfel extraordinarele caracteristici ale pocalului. Turnând apoi diverse lichide în adâncituri, au urmărit efectele.

S-a constatat de pildă că, dacă se turna apă, culoarea devenea albastru închis, iar dacă se turna ulei, culoarea tindea spre roşu aprins. Inginerul Gang Logan Liu care a luat parte la experiment, a declarat că “romanii ştiau să folosească nanoparticule pentru a crea o frumoasă artă”.

Experimentul este folositor pentru arheologii care astfel ar putea înţelege mai bine cum cupa Licurg este capabilă de asemenea efecte spectaculoase. Totodată, este folositor şi în probleme curente, putând contribui la dezvoltarea unor dispozitive nanotehnologice care să detecteze agenţi patogeni din urină sau salivă, sau să identifice lichide suspecte pe care teroriştii le-ar putea introduce clandestin la bordul unor avioane.

Cupa Licurg datează din secolul al IV-lea, cel mai probabil fabricată la Roma. Prezintă o scenă din mitologia greacă, în care mâniosul rege Licurg, rege legendar al Thraciei care ar fi trăit în jurul anului 800 a.Hr., este prins în mreje drept pedeapsă pentru ultimul său acces de furie. Povestea spune că regele l-ar fi atacat pe zeul Dyonisos, precum şi pe una dintre însoţitoarele sale, pe nume Ambrosia.

Aceasta a cerut ajutorul pământului-mamă şi s-a transformat în viţă-de-vie, capturându-l pe regele care trebuie să suporte torturile zeului şi ale prietenilor săi. Istoricii sunt de părere că scena mitică ar putea reprezenta o aluzie la un eveniment politic contemporan, şi anume înfrângerea lui Licinius de către Constantin din anul 324.

Sursa:DailyMail

""